Ministerul Afacerilor Externe. Proiect: Legea pentru ratificarea Convenției Internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la New York

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a supus dezbaterii publice Proiectul de Lege pentru ratificarea Convenției Internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la New York, la 20 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 6 februarie 2007, semnată de România la 3 decembrie 2008.

Sugestiile și opiniile persoanelor interesate cu privire la acest proiect supus dezbaterii publice sunt așteptate, până la data de 20 aprilie 2023, la adresa de e-mail daj@mae.ro sau la adresa poștală a Ministerului Afacerilor Externe, București.​

Redăm, în continuare, principalele prevederi ale Proiectului:

Articolul 1 – Se ratifică Convenția Internațională pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, adoptată la New York, la 20 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 6 februarie 2007, semnată de România la 3 decembrie 2008.

Articolul 2 – Cu ocazia depunerii instrumentului de ratificare, România formulează următoarele declarații:

1. În conformitate cu articolul 31 al Convenției Internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, România declară că recunoaște competența Comitetului privind disparițiile forțate de a primi și examina comunicări de la sau pentru persoane aflate sub jurisdicția sa, care susțin că sunt victime ale unei încălcări a prevederilor Convenției.

2. În conformitate cu articolul 32 al Convenției Internaționale pentru protecția tuturor persoanelor împotriva disparițiilor forțate, România declară că recunoaște competența Comitetului privind disparițiile forțate de a primi și examina comunicări în care un Stat parte susține că alt Stat parte nu își îndeplinește obligațiile ce îi revin în temeiul Convenției.

Prima parte

Articolul 1

1. Nimeni nu va fi supus niciunei dispariții forțate.

2. Nicio circumstanță excepțională, oricare ar fi ea, fie că este vorba de stare de război sau de amenințare cu război, de instabilitate politică internă sau de orice altă stare de excepție, nu poate fi invocată pentru justificarea dispariției forțate.

Articolul 2

În sensul acestei Convenții, prin «dispariție forțată» se înțelege arestarea, detenția, răpirea sau orice altă formă de privare de libertate de către agenții statului sau de către persoane sau grupuri de persoane care acționează cu autorizarea, sprijinul sau acceptul statului, urmată de refuzul de a recunoaște privarea de libertate sau de ascunderea sorții persoanei dispărute sau a locului în care aceasta se găsește, lipsind-o de protecția legii.

Articolul 3 Orice Stat parte ia măsurile adecvate pentru anchetarea faptelor definite la articolul 2, comise de persoane sau grupuri de persoane care acționează fără autorizarea, sprijinul sau acceptul statului, și pentru aducerea celor responsabili în fața justiției.

Articolul 4

Orice Stat parte ia măsurile necesare pentru ca dispariția forțată să constituie o infracțiune în temeiul dreptului său penal.

Articolul 5

Practica generalizată sau sistematică a dispariției forțate constituie o crimă împotriva umanității, astfel cum este definită în dreptul internațional aplicabil, și atrage consecințele prevăzute de acest drept.

(…)

Articolul 31

1. Orice Stat parte poate declara, la momentul ratificării prezentei Convenții sau ulterior, că recunoaște competența Comitetului de a primi și examina comunicări prezentate de persoane sau în numele unor persoane aflate în jurisdicția sa care reclamă că sunt victimele unei încălcări, de către acest Stat parte, a dispozițiilor prezentei Convenții. Comitetul nu admite nicio comunicare care privește un Stat parte care nu a făcut o astfel de declarație.

2. Comitetul declară inadmisibilă orice comunicare în cazul în care:

a) Este anonimă;

b) Constituie un abuz al dreptului de a prezenta asemenea comunicări sau este incompatibilă cu dispozițiile prezentei Convenții;

c) Este în curs de examinare în cadrul unei alte proceduri internaționale de anchetă sau de soluționare de același fel;

sau în cazul în care

d) Toate căile interne de atac eficiente disponibile nu au fost epuizate. Această regulă nu se aplică în cazul în care căilor de atac care depășesc o durată rezonabilă.

3. În cazul în care Comitetul consideră că o comunicare îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul 2 din prezentul articol, transmite comunicarea Statului parte respectiv, cerându-i să furnizeze, în termenul stabilit de Comitet, observațiile sau comentariile sale.

4. După primirea unei comunicări și înainte de luarea unei decizii pe fond, Comitetul poate în orice moment să supună atenției imediate a Statului parte respectiv o cerere prin care îi solicită să ia măsurile conservatorii necesare pentru a evita ca o daună ireparabilă să fie provocată victimelor presupusei încălcări. Exercitarea, de către Comitet, a acestei competențe nu prejudiciază admisibilitatea sau examinarea pe fond a sesizării.

5. Comitetul își desfășoară ședințele cu ușile închise atunci când examinează comunicările prevăzute de prezentul articol. El informează autorul comunicării cu privire la răspunsurile furnizate de Statul parte respectiv. Atunci când Comitetul decide să finalizeze procedura, acesta transmite punctul său de vedere Statului parte și autorului sesizării.

Articolul 32

Orice Stat parte la prezenta Convenție poate declara, în orice moment, că recunoaște competența Comitetului pentru a primi și examina comunicări prin care un Stat parte pretinde că un alt Stat parte nu își îndeplinește obligațiile în temeiul prezentei Convenții. Comitetul nu primește nicio comunicare cu privire la un Stat parte care nu a făcut o asemenea declarație și nicio comunicare din partea unui Stat parte care nu a făcut o asemenea declarație

(…)

Articolul 44

1. Orice Stat parte la prezenta Convenție poate propune o modificare și își poate depune propunerea la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite. Secretarul general comunică propunerea de modificare Statelor părți la prezenta Convenție cerându-le să îl informeze dacă sunt favorabile organizării unei conferințe a Statelor părți în vederea examinării și votării propunerii. Dacă, în cele patru luni de la data unei asemenea comunicări, cel puțin o treime din Statele părți se pronunță în favoarea desfășurării conferinței respective, Secretarul general organizează conferința sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite.

2. Orice modificare adoptată cu majoritatea a două treimi dintre Statele părți prezente și votante la conferință este prezentată de către Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite spre acceptarea tuturor Statelor părți.

3. O modificare adoptată în conformitate cu dispozițiile alineatului 1 din prezentul articol intră în vigoare atunci când două treimi dintre State părți la prezenta Convenție au acceptat-o, conform procedurii prevăzute de constituțiile lor.

4. Atunci când modificările intră în vigoare, acestea sunt obligatorii pentru Statele părți care le-au acceptat, celelalte State părți rămânând obligate de dispozițiile prezentei Convenții și de orice modificare anterioară pe care vor fi acceptat-o.

Articolul 45

1. Prezenta Convenție, ale cărei texte în limba engleză, arabă, chineză, spaniolă, franceză și rusă sunt egal autentice, va fi depusă la Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite.

2. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite va furniza o copie certificată conformă a prezentei Convenții tuturor statelor menționate la articolul 38.

Pentru informații suplimentare privind Proiectul și Expunerea de motive, vă invităm să consultați sursa informației.

Sursa informației

✒Vezi și Ministerul Afacerilor Externe. Proiect: Ordin privind aprobarea Regulamentului de funcționare a Comisiei Naționale de Drept Internațional Umanitar