Mandat european de arestare. Refuzul de executare a mandatului. Recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii de condamnare (NCP, NCPP, Legea nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 694/2017

NCP: art. 229, art. 365, art. 367; NCPP: art. 275 alin. (3) și (6); Legea nr. 302/2004: art. 84 (1), (2), art. 98 alin. (1) lit. c), (2) lit. c), (3), art. 99 alin. (1) și (2), art. 100, art. 101, art. 107 alin. (1), art. 108, art. 155 alin. (1); C. pen. belgian: art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465, art. 504

Instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane solicitate în vederea efectuării urmăririi penale, a judecății sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.

În lumina alin. (2) al art. 84 din aceeași lege specială, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Sub un prim aspect, instanța de control judiciar reține că sunt îndeplinite condițiile privind conținutul și forma mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar măsura reținerii a fost dispusă după ascultarea persoanei solicitate, pe baza Semnalării în Sistemul de Informații Schengen în vederea arestării acesteia și predării statului solicitant emitent al mandatului european de arestare, în conformitate cu dispozițiile art. 100 și art. 101 din aceeași lege specială.

În continuare, analizând sentința atacată, dar și actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar reține că, față de persoana solicitată A. s-a emis mandat european de arestare la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian, pedepsite cu închisoarea de maxim 10 ani.

Cu prilejul audierii sale, persoana solicitată nu a invocat obiecțiuni privind identitatea sa și a arătat că are cunoștință despre faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Belgia, precizând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Belgia pentru a executa pedeapsa, ci dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România.

Față de această împrejurare, Curtea de Apel București a efectuat demersuri în cauză, solicitând autorităților belgiene comunicarea unei copii certificate a Hotărârii de condamnare nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 42 de luni închisoare, în vederea recunoașterii acesteia, pe cale incidentală, conform art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, având în vedere că mandatul european de arestare a fost emis în vederea executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată este cetățean român și nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare belgiene.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod eronat, a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare belgiene, eludând tocmai dispozițiile legale în baza cărora a înaintat autorităților belgiene solicitarea privind comunicarea hotărârii de condamnare în vederea recunoașterii acesteia pe cale incidentală.

Astfel, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

În raport de dispozițiile legale precitate, Înalta Curte constată că mandatul de executare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, că persoana solicitată este cetățean român, iar aceasta nu și-a dat acordul pentru a fi predată autorităților judiciare belgiene în vederea executării pedepsei.

De asemenea, se constată că, așa cum rezultă și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, persoana solicitată A. păstrează legăturile cu familia sa, având 3 copii, dintre care unul minor, fiind implicat în creșterea și educarea acestora și nu există dovezi din care să rezulte că acesta nu ar fi avut reședință pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani, ci dimpotrivă, rezultă că a avut domiciliul la aceeași adresă mai mult de 5 ani de zile.

Prin urmare, deși este real că persoana solicitată invocă aspecte care reprezintă motive facultative de refuz al executării mandatului european de arestare și nu există pentru instanță obligativitate în acest sens, Înalta Curte constată că datele și împrejurările cauzei conduc la o evaluare a oportunității predării persoanei solicitate către autoritățile belgiene, câtă vreme în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța română să poată refuza executarea mandatului european de arestare și să dispună recunoașterea, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare.

În atare condiții, contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte apreciază că solicitarea de recunoaștere, pe cale incidentală, a hotărârii de condamnare formulată de persoana solicitată A. este justificată, motivele invocate fiind circumscrise dispozițiilor art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituind motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare, dar, mai ales, instanța de control judiciar are în vedere simplificarea, dar și evitarea declanșării de către statul emitent a unei proceduri de recunoaștere a hotărârii penale străine de condamnare, ulterior predării persoanei solicitate, fiind astfel preîntâmpinate cheltuieli suplimentare determinate de această procedură.

În ceea ce privește însă motivul invocat de către persoana solicitată și susținut prin depunerea la dosarul cauzei a adresei întocmite de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție prin care se solicită prezența persoanei solicitate la sediul acestei instituții, fiind implicat într-o procedură penală, fără însă a rezulta calitatea acesteia, Înalta Curte apreciază că această împrejurare nu este de natură a produce efecte juridice cu privire la o eventuală punere în executare a unui mandat european de arestare, nefiind incident cazul în care instanța poate refuza executarea mandatului european de arestare pe considerentul că persoana solicitată ar fi supusă unei proceduri penale în România pentru aceleași fapte care au motivat mandatul european de arestare.

Așadar, supunând analizei hotătârea străină de condamnare, prin prisma dispozițiilor prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că persoana solicitată este cetățean român, condamnat prin Hotărârea nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, la pedeapsa de 42 de luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 324 bis, art. 324 ter pct. 3, art. 461, art. 463, art. 465 și art. 504 C. pen. belgian, fapte ce au corespondent în legislația penală română, fiind incriminate în art. 229, art. 365 și art. 367 C. pen. român.

Prin urmare Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 155 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind recunoașterea unei hotărâri penale străine.

În consecință, în temeiul art. 108 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 22 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va desființa sentința penală atacată și, rejudecând:

Va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 martie 2017 de către Biroul Procurorului Federal, Belgia, față de persoana solicitată A.

În temeiul art. 98 alin. (3) raportat la art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată, va recunoaște pe cale incidentală Hotărârea de condamnare nr. FD10/98.141/13 din data de 06 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel din Bruxelles, prin care persoana solicitată A. a fost condamnată la o pedeapsă de 42 de luni închisoare.

Va dispune executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 42 de luni închisoare aplicată prin sentința mai sus-menționată.

Va deduce din pedeapsa ce se va executa perioada arestării preventive de la 03 octombrie 2013 până la 16 decembrie 2013, precum și perioada reținerii și arestării provizorii dispusă în procedura mandatului european de arestare, de la 20 aprilie 2017 la zi.

Va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar în conformitate cu alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 105 lei, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.