Libertăți și vulnerabilități în activitatea de reprezentare a avocatului raportat la actele și procedurile notariale

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

I. Preambul;

Este cunoscut și dezbătut suficient faptul că treptat activitatea profesională a avocatului a fost îngrădită și limitată de o serie de acte normative ale altor profesii juridice.

Deși s-au făcut pași serioși către trezirea unei conștiinței profesionale, demersurile trebuie continuate cu perseverență de către întreaga profesie pentru a încerca sa recâștigăm vechi competențe precum și să dobândim în mod legal altele noi în activitatea noastră profesională.

II. Analiză;

Demersul pendinte analizează pe scurt competențele profesionale ale avocatului în activitatea notarului public de întocmire a procedurilor specifice și care în prezent au condus sau pot conduce la o limitare a dreptului de reprezentare în fața acestuia.

De lege lata^[1], legislația specifică profesiei de avocat prevede prin dispozițiile art. 3 alin. 1) lit. a) si b) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat precum și prin art. 90 si 91 din Hotărârea nr. 64/2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, că avocatul are dreptul de a acorda consultații juridice, asistență juridică și reprezentare în fața notarilor publici.

De asemenea, activitatea notarială se desfășoară în prezent în temeiul dispozițiilor Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale precum și a Ordinul nr. 2333/C/2013 al Ministrului Justiției privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995, fiind reglementată prin Capitolul V și respectiv Capitolul IV, ambele intitulate Procedura actelor notariale.

Astfel, competențele notarului public, fără a fi exhaustiv, au în vedere : autentificarea de acte, procedura succesorală, procedura divorțului, legalizare de semnături și sigilii, supralegalizarea și apostilarea de documente, darea de dată certă unor acte, certificare de fapte, legalizare de copii de pe înscrisuri, efectuare și legalizare traduceri,  primirea în depozit de înscrisuri și documente, acte de protest al cambiilor, cecurilor și alte titluri la ordin, eliberarea de duplicate de pe înscrisurile notariale, procedura eliberării de încheieri cu privire la verificarea evidențelor succesorale, etc.

În cadrul acestor competențe legale ale notarului public activitatea profesională a avocatului interferează, având în vedere dreptul avocatului de a-și reprezenta și asista clientul în fața acestuia.

Deși Regulamentul privind aplicarea Legii nr. 36/1995 este aprobat prin Ordinul nr. 2333/C al Ministrului Justiției încă din 2013, în ultimi ani, în cadrul Camerei Notarilor Publici Craiova se observă orientarea notarilor publici către o interpretare restrictivă a competențelor avocatului de reprezentare a clienților persoane interesate în activitatea profesională a acestora.

Aceasta interpretare are ca efect o restrângere și chiar un refuz de exercitare a dreptului de reprezentare al avocatului față de clientul său la întocmirea unui act sau îndeplinirea unei proceduri notariale, de către notarul public.

Dispozițiile normative care sunt interpretate de o maniera eronată de către Camera Notarilor Publici sunt cele ale art. 211 din Ordinul 2333/C/2013 al Ministrului Justiției care prevăd că:

1) Actele notariale se întocmesc la cererea persoanelor care justifică un interes și a autorităților competente, în cazurile prevăzute de lege.

2) Cererile pot fi formulate și prin mandatar, avocat împuternicit în acest sens sau prin reprezentant legal, potrivit legii, cu excepția cazului în care, prin dispoziții speciale, se prevede altfel. Împuternicirea avocațială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale.

În opinia notarului public, care are în vedere numai aceasta ultimă frază, avocatul nu poate reprezenta clientul său în vederea, de ex. obținerii Încheierii de verificare a evidențelor succesorale necesare depunerii unui partaj succesoral în fața instanțelor de judecată.

Astfel, reprezentarea avocatului în instanța de judecată este limitată serios de către notarul public, în condițiile în care spre exemplu, clientul este în străinătate, etc., iar dispozițiile art. 193 C.proc.civ. condiționează depunerea cererii de partaj succesoral numai însoțită de Încheierea de verificare a evidențelor succesorale.

Practic notarul public refuză eliberarea actului sau efectuarea unei proceduri notariale condiționând-o de prezenta clientului/persoană interesată, ceea ce face aproape practic nenecesară prezența avocatului în fața acestuia.

Mai mult decât atât, notarul public solicită avocatului procură autentică de reprezentare, nerecunoscând efectul împuternicirii avocațiale și al contractului de asistență juridică, acesta devenind practic un simplu mandatar persoană fizică, chiar și dacă se face dovada reședinței clientului/persoană interesată care nu se poate prezenta.

În opinia mea, interpretarea dispozițiilor menționate trebuie să se facă sistematic și logic, având în vedere ansamblu de competențe legale stabilite avocatului atât prin legislația proprie acestuia, dar mai ales prin cea a notarului public.

De asemenea, dacă avocatul prin dispozițiile exprese alin. 2) ale art. 211 din Ordinul nr. 2333/C/2013 al Ministrului Justiției poate depune cereri pentru clientul/persoană interesată, acesta poate în mod simetric, prin analogie și să ridice acte întocmite de către notar pentru acesta, ca urmare chiar a cererii depuse de către avocat sau nu, fiind un abuz din partea notarului public să ceară fie prezentarea clientului, fie a unei procuri autentice a avocatului.

Textul în cauză: „ Împuternicirea avocațială nu constituie mandat de reprezentare pentru încheierea unui act sau a unei proceduri notariale ” trebuie interpretat în sensul în care reprezentarea avocatului încetează de fiecare dată când în actul notarial precum și în orice procedură notarială urmează să fie cuprinsă voința/acordul clientului său

Cu alte cuvinte, prin împuternicirea avocațială nu pot fi încheiate acte de dispoziție, administrare sau pentru care legea cere expres cerința procurii notariale, deci în general acte și proceduri notariale pentru care fie legea prevede încheierea în formă autentică, fie este necesară manifestarea de voință a clientului/persoană interesată.

Și, pentru a da un exemplu practic, consideram că, de lege lata avocatul nu poate în temeiul contractului de asistență juridică să vândă un bun al clientului, să accepte o moștenire, să facă o cesiune, să dea o declarație sau să încheie un acord de mediere ( art. 78 alin. 3 din Legea nr. 36/1995), etc.

Însă avocatul poate să își reprezinte clientul persoană interesată în orice altă procedură notarială care nu presupune exprimarea unei manifestări de voință a clientului său, precum legalizări de acte, eliberare de duplicate, dare de dată certă, etc., poate depune cereri și ridica înscrisuri care sunt necesare clientului, poate cere și ridica o Încheiere de verificare evidențe succesorale, certificare de fapte, etc.

Și avem în vedere diverse situații care presupun lipsa clientului și care sunt de natură să pună la încercare mobilitatea și gradul de flexibilitate al avocatului.

III. Concluzii și propuneri;

Considerăm că, textul în dispută, art. 211 din Ordinul nr. 2333/C/2013 al Ministrului Justiției privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și activității notariale, este unul care creează deja situații litigioase și poate crea mai departe vulnerabilități serioase în activitatea profesională a avocatului.

Este necesar:

1. identificarea la nivelul fiecărui Barou a unor situații cu caracter individual, punctual, de natura unui refuz al notarului public, exprimat prin Încheiere și pentru care să fie făcute demersuri în instanța de judecată, plângeri, în vederea obținerii unor hotărâri favorabile profesiei și care să stabilească o practică la nivelul fiecărei Camere a Notarilor Publici;

2. după identificarea acelor situații, efectuarea unor demersuri de către fiecare Baroul către Camerele Notarilor Publici în vederea unei discuții cu conducerea acesteia de natura realizării unui câștig al ambelor profesii, dar care să plece de la recunoașterea împuternicirii avocațiale de către notarul public la întocmirea unor acte și efectuarea unor proceduri notariale;

3. efectuarea unor demersuri de către Uniunea Națională a Barourilor din România către Camera Națională a Notarilor Publici în vederea obținerii unui punct de vedere și de la aceasta;

4. efectuarea unor demersuri către Uniunea Națională a Barourilor din România în vederea identificării modalităților legislative de corectare a situației sesizate, de ex. prin eliminarea sintagmei “ sau a unei proceduri notariale ” din partea a doua a alin. 2) ale art. 211 din Ordinul nr. 2333/C/2013 al Ministrului Justiției sau stabilirea elementelor de identificare ale competențelor avocatului și care să fie cuprinse în noțiunea de reprezentare ale acestuia în materie notarială în cadrul Legii nr. 36/1995 și a Regulamentului la aceasta.

---