Legea nr. 200/2006 privind constituirea şi utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale – modificări (O.U.G. nr. 95/2017)

În M. Of. nr. 991 din 13 decembrie 2017, a fost publicată O.U.G. nr. 95/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă și pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale.

În continuare, vom prezenta modificările aduse Legii nr. 200/2006 prin O.U.G. nr. 95/2017.

Potrivit art. II din O.U.G. nr. 95/2017 (M. Of. nr. 991 din 13 decembrie 2017), Legea nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale (M. Of. nr. 453 din 25 mai 2006, cu modif. ult.), se modifică după cum urmează:

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 3 lit. a) și b) prevedeau:

„a) principiul contributivității, conform căruia Fondul de garantare se constituie pe baza contribuțiilor datorate de angajatori;

b) principiul obligativității, potrivit căruia angajatorii au, conform legii, obligația de a participa la constituirea Fondului de garantare;”.

[Potrivit art. 220^3 din Codul fiscal, cota contribuției asiguratorie pentru muncă este de 2,25%.

Conform art. 220^6 alin. (4) lit. a) din Codul fiscal, din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârșitul lunii în curs, o cotă de 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare].

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 4 lit. a) prevedea:

„În sensul prevederilor prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) angajator – persoana fizică sau persoana juridică, cu excepția instituțiilor publice definite conform Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, ce poate să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare;”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 5 alin. (1) lit. a) prevedea:

„Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) contribuția angajatorilor;”.

[Conform art. 220^6 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015, din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârșitul lunii în curs, o cotă de 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare].

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 7 prevedea:

„Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la Fondul de garantare în cota prevăzută de lege, aplicată asupra veniturilor care constituie, potrivit legii, baza de calcul al acestei contribuții, realizate de salariații încadrați cu contract individual de muncă, potrivit legii, inclusiv de salariații care cumulează pensia cu salariul, în condițiile legii”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 8 prevedea:

„(1) Angajatorii au obligația de a declara lunar contribuția la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

(2) Termenul de declarare a contribuției la Fondul de garantare constituie și termen de plată.

(3) «abrogat» prevedea: Modelul și conținutul declarației privind obligațiile de plată la Fondul de garantare se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

(4) Pentru neplata contribuției datorate la termenul prevăzut la alin. (1) și (2) se aplică majorări de întârziere, în condițiile prevăzute de O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare”.

Vechea reglementare

În vechea reglementare, art. 9 prevedea:

„(1) Activitatea privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, potrivit legii.

(2) Contribuția la Fondul de garantare se administrează potrivit dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informațiilor conținute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligația referitoare la contribuția la Fondul de garantare.

(4) Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se varsă la Fondul de garantare”.

[Conform art. 220^6 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 227/2015, din contribuția asiguratorie pentru muncă încasată la bugetul de stat se distribuie lunar, până la sfârșitul lunii în curs, o cotă de 15%, care se face venit la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale constituit în baza Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu modificările ulterioare].

Conform art. IX din O.U.G. nr. 95/2017, respectiva ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2018.