Garantearea unui drept executoriu la reparaţie. Victimele unei arestări sau ale unei detenţii în condiţii contrare

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 29 noiembrie 2017, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 904.359,50 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli de judecată – onorarii de avocat – ocazionate de desfăşurarea procesului penal); 784.000 euro – echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune materiale (contravaloarea drepturilor salariale nete neîncasate, pentru durata celor 56 de luni calendaristice ale mandatului de preşedinte al ASF); 5.000.000 RON, cu titlu de daune morale (reparaţia morală pentru privarea de libertate în perioada 25.02-26.02.2014 şi, respectiv, 4.03-8.09.2014); dobânda legală la sumele precizate mai sus, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestor sume; a solicitat, de asemenea, obligarea aceluiaşi pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procedurii judiciare în cauza de faţă.

Prin cererea modificatoare din 11 aprilie 2018, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor materiale, solicitate iniţial, la suma de 9.704.896 RON (reprezentând drepturi salariale de care a fost privat pe parcursul celor 56 de luni), rezervându-şi dreptul de a majora această sumă în funcţie de relaţiile comunicate de ASF şi de evoluţia cursului leu-euro, sumă la care a solicitat să se aplice dobânda legală de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective, menţinând, totodată, cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; prin aceeaşi cerere, reclamantul a renunţat la cererea de obligare a pârâtului la despăgubiri materiale constând în cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procesului penal, pe care a înţeles să le solicite pe cale separată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1096 din 8 iunie 2023)

Cerere în vederea constatării nulităţii parţiale a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice. Admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare instanţei de fond

Prin cererea înreguistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare fiscală – Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti – Administraţia pentru Contribuabilii Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Ploieşti – Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de administrare a Marilor Contribuabili, a solicitat:

– în principal, constatarea nulităţii parţiale a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală pentru persoane juridice nr. x/29.12.2017, emisă de ANAF- DGRFP Ploieşti – Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la nivelul Regiunii Ploieşti – Activitatea de Inspecţie Fiscală, pentru obligaţiile fiscale principale în cuantum total de 20.260.097,67 RON, din care suma de 7.128.957,86 RON stabilită suplimentar cu titlu de impozit pe profit, suma de 13.131.139,81 RON stabilită suplimentar cu titlu de taxă pe valoarea adăugată, precum şi pentru obligaţiile fiscale accesorii aferente acestora;

– în subsidiar, obligarea pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili să soluţioneze, în condiţiile art. 49 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cererea de constatare a nulităţii parţiale a Deciziei de impunere, înregistrată la această instituţie sub nr. x/15.02.2018;

– obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2371 din 20 aprilie 2022)

Dreptul părților în procesul civil de a dispune de obiectul procesului şi de mijloacele acordate de lege în acest scop. Dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 26.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. şi Asociaţii a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. – C.N.A.I.R. S.A., obligarea pârâtei la plata sumei de 669.107,25 euro (cu TVA) reprezentând parte din onorariul datorat şi neachitat, potrivit Contractului de asistenţă juridică nr. x din data de 13.10.2008, anexă la Contractul Cadru de Asistenţă şi Reprezentare Juridică nr. 2427/26.01.2004.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1547, 1548, 969, 970, 1073 din C. civ. de la 1864.

Prin încheierea de şedinţă din 19.12.2018 s-a admis excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a Vl-a civilă, fiind declinată competenţa de soluţionare în favoarea secţiilor civile III-V din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a IV-a din cadrul Tribunalului Bucureşti la data de 15.02.2019, sub nr. x/2018**.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1246 din 26 iunie 2023)

Solicitare privind obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei ce reprezintă prejudiciul material cauzat prin lipsirea reclamantului de folosinţa terenurilor din proprietatea sa, ca urmare a ocupării abuzive prin asfaltarea unei străzi. Modalitatea de stabilire a prejudiciului

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, la 29 octombrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tg-Jiu, reprezentată prin primar B., B., primar al municipiului Tg-Jiu şi C., fost primar al Municipiului Tg-Jiu, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri pentru ocuparea abuzivă a terenurilor proprietatea sa prin construcţia unor drumuri publice, fără acordul său şi fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire, precum şi pentru beneficiul nerealizat de pe unul din terenuri ca urmare a împiedicării folosirii acestuia conform destinaţiei iniţiale.

A solicitat, astfel, să fie obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 189.486 euro, cu dobânda legală de la data producerii prejudiciului la data plăţii, sumă ce reprezintă prejudiciul material cauzat prin lipsirea reclamantului de folosinţa imobilului înscris la nr. cad. x şi CF x, ca urmare a ocupării abuzive prin asfaltarea unei străzi şi amplasarea de utilităţi publice pe o parte semnificativă din terenul ce îi aparţine în proprietate începând cu finele anului 2015, beneficiul nerealizat ca urmare a pierderii şansei valorificării întregului teren conform intenţiei proprietarului reclamant, precum şi daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a stresului cauzat de perioada îndelungată în care s-a luptat cu autorităţile pentru apărarea dreptului său de proprietate, de pierderea şansei şi oportunităţii valorificării imobilului, dar şi a sănătăţii afectate de acest stres, conform dovezilor de la dosar.

A mai solicitat obligarea pârâţilor la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosinţă a terenului şi imposibilitatea valorificării sale, calculate la valoarea de 2000 euro pentru fiecare lună, începând cu data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a despăgubirilor astfel solicitate.

Totodată, în baza dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Conform precizărilor formulate de reclamant la data de 16.11.2018, suma de 189.486 euro este compusă din 87.486 euro despăgubiri materiale, 72.000 euro beneficiu nerealizat şi 30.000 euro daune morale.

Prin întâmpinare, pârâtul C. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, învederând că mandatul său de primar a încetat la sfârşitul anului 2016. La rândul său, pârâta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Tg-Jiu reprezentată prin primar B. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

(Î.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1244 din 22 iunie 2023)

Caracterul injust/nedrept al măsurilor privative de libertate. Netemeinicia acuzaţiei în materie penală. Criterii autonome care dau dreptul persoanei în cauză la repararea pagubei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 29 noiembrie 2017, sub nr. dosar x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea acestuia la plata, cu titlu de despăgubiri, a următoarelor sume: 904.359,50 RON, reprezentând daune materiale (cheltuieli de judecată – onorarii de avocat – ocazionate de desfăşurarea procesului penal); 784.000 euro – echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune materiale (contravaloarea drepturilor salariale nete neîncasate, pentru durata celor 56 de luni calendaristice ale mandatului de preşedinte al ASF); 5.000.000 RON, cu titlu de daune morale (reparaţia morală pentru privarea de libertate în perioada 25.02-26.02.2014 şi, respectiv, 4.03-8.09.2014); dobânda legală la sumele precizate mai sus, calculată de la data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective a acestor sume; a solicitat, de asemenea, obligarea aceluiaşi pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea procedurii judiciare în cauza de faţă.

Prin cererea modificatoare din 11 aprilie 2018, reclamantul a precizat valoarea despăgubirilor materiale, solicitate iniţial, la suma de 9.704.896 RON (reprezentând drepturi salariale de care a fost privat pe parcursul celor 56 de luni), rezervându-şi dreptul de a majora această sumă în funcţie de relaţiile comunicate de ASF şi de evoluţia cursului leu-euro, sumă la care a solicitat să se aplice dobânda legală de la data sesizării instanţei şi până la data plăţii efective, menţinând, totodată, cererea de obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000.000 RON cu titlu de despăgubiri morale; prin aceeaşi cerere, reclamantul a renunţat la cererea de obligare a pârâtului la despăgubiri materiale constând în cheltuielile de judecată efectuate în cadrul procesului penal, pe care a înţeles să le solicite pe cale separată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1096 din 8 iunie 2023)

Cerere privind obligarea pârâtei la acordarea sporului de 50% ce se cuvine membrilor sindicali pentru activitatea desfăşurată în condiţii deosebit de periculoase și condiţii deosebite (stres sau risc). Admiterea recursului, casarea încheierii de şedinţă și trimitere cauzei aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, la data de 30.12.2019, reclamantul Sindicatul Judeţean Sanitas Buzău, pentru următorii membrii sindicali: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD. şi EEE., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Buzău, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 50% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 1-23 şi 29-51 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. I pentru condiţii deosebit de periculoase, lit. B), subpunctul 1 din Regulamentului-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru. nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. a) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 0l aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

2. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 24-27 pentru activitatea desfăşurată conform anexei nr. 9, pct. V – pentru condiţii deosebite (stres sau risc) lit. D) din Regulamentul-cadru din 29 martie 2018 privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru, condiţii de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a condiţiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială”, în conformitate cu art. 14 alin. (1) lit. e) din Cap. II din Anexa nr. II la Legea cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de muncă) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

3. obligarea pârâtei la acordarea sporului de 15% ce se cuvine membrilor sindicali de rând 28 si 52-57 pentru activitatea desfăşurată conform lit. a) din Anexa la Regulamentul din 4 august 2017 privind stabilirea locurilor de muncă şi categoriilor de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Administraţie” din administraţia publică locală, în conformitate cu art. 11 din- Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 01 aprilie 2018 (sau data începerii raporturilor de muncă pentru membrii sindicali angajaţi ulterior datei de 01 aprilie 2018/data modificării locului de muncă/data reluării activităţii ca urmare a încetării suspendării contractului individual de munci) şi până la încetarea raporturilor de muncă/suspendarea contractului individual de muncă/modificarea-locului muncii sau până la intervenirea unor modificări legislative;

4. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente fiecărui spor salarial, calculată de la data scadenţei şi până la momentul achitării acestuia, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 2069 din 12 octombrie 2021)

Formularea aceleiaşi cereri de revizuire de două ori. Depăşirea termenului legal de o lună de la descoperirea înscrisului nou

Prin cererea înregistrată sub nr. x/10.12.2019, comunicată prin e-mail în data de 09.12.2016, ora 16:16, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu reclamanta S.C. B. S.R.L. Sibiu, revizuirea sentinţei civile nr. 540/18.12.2014 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2013, sentinţă care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 200/A/23.11.2015 a Curţii de Apel Galaţi şi prin decizia civilă nr. 188 din 30 ianuarie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, cerere întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin precizările depuse de revizuent în data de 16.06.2020, acesta a arătat că înscrisul invocat în susţinerea cererii este contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/27.08.2014 în posesia căruia a intrat la data de 12.02.2020 şi de existenţa căruia a aflat cu ocazia eliberării unei copii a C.F. nr. x.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/12.03.2020, acelaşi revizuent A., în contradictoriu cu intimaţii B. S.R.L., C. şi D., a solicitat revizuirea aceleiaşi sentinţe civile nr. 540/18.12.2012, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 09.07.2020 instanţa a admis excepţia litispendenţei, invocată din oficiu, şi a trimis dosarul spre soluţionare primei instanţe investite cu judecarea dosarului nr. x/2019

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 592 din 22 martie 2022)

Cerere de chemare în judecată privind despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 10.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea, prin acuzaţiile aduse, a dreptului la onoare şi reputaţie, a dreptului la imagine, cu obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii pronunţate în prezenta speţă într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conţinute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparţinând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnităţii şi imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1038 din 13 mai 2021)

Susțineri privind încadrarea greşită a faptelor imputate pârâţilor. Promovarea unei executări silite faţă de o persoană care nu are calitatea de debitor. Anularea recursului declarat

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Braşov, secţia I civilă sub numărul de mai sus, la data de 26.06.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. prin preşedinte C., C., D., E., F., G.; H.; I.; J.; K., L., Cabinet de avocat M., M., Biroul executorului judecătoresc N. şi N. să se dispună obligarea acestora, în solidar, la plata următoarelor sume: 890.435 EURO reprezentând venitul din chirie pe perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată din contractul de închiriere nr. x/2015 (103 luni x 8645 euro/lună), ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită pârâţilor; 2.409.358 RON reprezentând penalităţi de întârziere de 0,3%/zi de întârziere, calculate conform contractului de închiriere nr. x/2015 pentru neîncasarea chiriei în perioada 01.09.2016-31.05.2019, penalităţi de care ar fi beneficiat reclamanta dacă se întârzia plata chiriei şi obligarea pârâţilor la plata penalităţilor în continuare până la data plăţii efective şi integrale a sumelor reprezentând chiriile din perioada 01.09.2016 şi până la data plăţii efective;164.800 RON reprezentând impozit aferent imobilelor ce fac obiectul contractului de locaţiune, datorat Biroului Impozite şi Taxe Locale al Primăriei Municipiului Târgu-Secuiesc, pentru perioada 01.09.2016-01.04.2025, rămasă neexecutată ca urmare a blocării accesului chiriaşului la bunul închiriat, în baza planului de pază avizat nelegal prin fapta ilicită a pârâţilor; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 706 din 31 martie 2021)

Critici privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2014 la data de 24.10.2014, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Preşedintele Camerei Deputaţilor, Senatul României, Preşedintele Comisiei Juridice din Senat şi Directorul General al Direcţiei Juridice a Ministerului Finanţelor Publice daune materiale în cuantum de 240.000 RON şi daune morale în cuantum de 275.000 RON; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 27 din 16 ianuarie 2018)

Obligarea pârâților la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant în imobil. Neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale. Respingerea recursului ca nefondat

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 17 mai 2017, pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C. şi D., obligarea pârâţilor la plata contravalorii investiţiei efectuate de reclamant la imobilul din Amara, judeţul Ialomiţa, proprietatea pârâţilor, în procent de 80% din preţul total al acesteia, precum şi la plata dobânzii legale, calculate de la data pronunţării hotărârii şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1270, 1271, 1350, 1530, 1531, 1528, 1385 C. civ., O.G. nr. 13/20111, Legea nr. 72/2013.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 551 din 18 martie 2021)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Reclamant în procedura insolvenţei. Înlocuirea administratorului judiciar pe parcursul judecăţii în apel. Omisiunea de a înştiinţa instanţa. Citarea părţii prin fostul administrator judiciar. Suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor. Hotărâre de perimare. Nelegalitatea procedurii de citare. Încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii. Vătămare procesuală

În condiţiile în care fostul administrator judiciar al reclamantei a fost înlocuit pe parcursul judecăţii cauzei în apel, partea, faţă de care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu mai putea sta în judecată decât prin lichidatorul judiciar actual, citarea practicianului în insolvenţă fiind atât o chestiune de reprezentare, cât şi de îndeplinire a procedurii de citare cu partea aflată într-o atare procedură specială. Or, lipsa citării acestuia a condus la imposibilitatea exercitării dreptului la apărare şi la încălcarea dreptului părţii la un proces efectiv (de a formula cereri, de a solicita probe, de a invoca excepţii şi de a exercita căile legale de atac), precum şi la încălcarea principiului contradictorialităţii, ce impune instanţei interdicţia de a dispune vreo măsură înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor legal citate.

(ICCJ, Secţia I civilă, decizia nr. 2371 din 29 noiembrie 2022)

Acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale la data de 14 iunie 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, anularea Deciziei nr. 353/24.02.2010 a vicepreşedintelui ANRP şi, consecutiv, anularea Hotărârii nr. 1839/27.10.2014 emisă de Comisia municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 290/2003, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 2180 din 21 octombrie 2021)

Criticile privitoare la încălcarea regulilor de procedură. Respingerea recursului ca nefondat

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.05.2017, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de lucrător al securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A. Nicolae Dănuţ.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4848 din 1 octombrie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Excepția necompetenței funcționale. Regim juridic. Invocarea din oficiu de către instanța de control judiciar. Nelegalitate

Invocarea excepției de necompetență materială de soluționare a cauzei, respectiv a excepției necompetenței funcționale, ulterior momentului procesual reglementat de art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă, nu mai este posibilă, în cauză, având loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale, în mod definitiv, în privința instanței pe rolul căreia a fost introdusă cererea. Aceasta întrucât normele legale care reglementează regimul invocării excepțiilor de necompetență nu introduc nicio distincție cu privire la necompetența funcțională, ci, dimpotrivă, dispozițiile art. 136 alin. 1 din Codul de procedură civilă statuează că dispozițiile prezentei secțiuni (art. 129 – 135) privitoare la excepția de necompetență se aplică, prin analogie, și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 902 din 20 mai 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin.(2) din Codul de procedură civilă. Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 537 din 25 februarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Respingerea ca tardivă a cererii de încuviințare a probelor formulată în fața instanței de judecată. Nelegalitate

Interpretarea potrivit căreia încuviinţarea probelor este îngăduită numai în măsura în care ele sunt detaliat descrise și indicate în cererea de apel ar constitui un formalism excesiv, dat fiind faptul că legea procesuală oferă remedii pentru ipoteza în care instanța se află în fața unor cereri neclare ori lacunare, anume posibilitatea de a cere părţilor lămuririle necesare spre a se putea asigura aflarea adevărului în cauza dedusă judecății, potrivit prevederilor art. 22 alin. (2) NCPC.
Atâta vreme cât teza probatorie a solicitării de probe era circumscrisă argumentelor din cererea de apel, care conținea solicitarea de a se administra dovada cu înscrisuri precum şi orice alte dovezi a căror necesitate ar reieşi din dezbateri, era, în mod evident, vorba de o solicitare care se reitera de o manieră mai detaliată în fața instanței, iar nu de o cerere de probe expusă pentru prima dată la termenul de judecată, care să fi fost afectată de viciul tardivității.

(I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 537 din 20 februarie 2020)

JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Achitarea taxei de timbru ulterior primului termen de judecată. Anularea apelului ca netimbrat. Nelegalitate. Încălcarea dreptului de acces la justiție

În condițiile în care reclamantul, deşi nu achitase taxa de timbru datorată în apel, la primul termen de judecată determinat conform art. 470 alin. (3) teza finală din Codul de procedură civilă, moment procesual la care s-a dispus amânarea judecăţii pricinii, la cererea apărătorului acestuia pentru imposibilitate de prezentare, s-a conformat acestei obligații la termenul imediat următor şi anterior momentului la care a fost pusă în dezbaterea părților excepția netimbrării apelului, aplicarea sancțiunii nulității cererii de apel s-a făcut cu ignorarea prevederilor art. 177 alin. (3) din Codul de procedură civilă, întrucât cauza nulității încetase să mai existe.
Sancţionarea conduitei procesuale a acestei părţi care, deşi s-a conformat obligației de a achita taxa de timbru datorată pentru judecata căii de atac, nu a putut beneficia de o judecată pe fond a apelului, reprezintă o ingerință în dreptul de acces la justiție al acestei părţi care nu poate fi apreciată nici proporțională cu scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestei obligații – de a asigura buna administrare a actului de justiție – şi nici necesară.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 485 din 19 februarie 2020)