Cerere de chemare în judecată privind despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare şi reputaţie

• NCC: art 1349
• NCPC: art. 194 lit. c)
• NCPC: art. 476
• NCPC: art. 477
• NCPC: art. 478
• NCPC: art. 488 pct. 5
• NCPC: art. 496

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 10.03.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea, prin acuzațiile aduse, a dreptului la onoare și reputație, a dreptului la imagine, cu obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii pronunțate în prezenta speță într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1038 din 13 mai 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că reclamantul a solicitat, prin cererea de chemare în judecată, obligarea pârâtului la plata sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul moral constând în vătămarea dreptului la onoare și reputație, precum și a dreptului la imagine prin acuzațiile formulate la adresa sa, obligarea pârâtului să asigure, pe propria cheltuială, publicarea hotărârii judecătorești pronunțate în speță într-un cotidian de largă răspândire, respectiv să asigure înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând acestuia, care aduc atingere onoarei, demnității și imaginii reclamantului.

În motivarea în fapt a cererii formulate, s-a arătat că, în perioada anterioară începerii campaniei electorale, în comuna Afumați au fost distribuite printre localnici ziare de tipul unor broșuri, prin care pârâtul a încercat și a reușit prin toate mijloacele să procedeze la defăimarea reclamantului și a activităților desfășurate de acesta, în calitate de primar, că din ansamblul articolelor postate în ziar și pe site-ul administrat de pârât (http://www.x.ro) rezultă că afirmațiile au fost de natură să contureze, în opinia publicului cititor, o percepție negativa asupra reputației reclamantului, iar, din această perspectivă, reiese că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului în ce privește existența unei fapte ilicite (postarea pe o pagină de internet – http://www.x.ro, și într-un ziar a unor informații care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) și a unui prejudiciu (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

Reclamantul a precizat că, în ce privește caracterul defăimător al articolelor publicate pe site-ul în cauză, în speță nu s-a făcut dovada eventualei veridicități a faptelor imputate și că, în prezentul litigiu, a solicitat să se aprecieze că, prin probele ce vor fi administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputație prin afirmațiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro).

Reclamantul a învederat, la data de 29.08.2017, că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 250.000 RON, cu titlu de daune morale pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate și reputație și a sumei de 250.000 RON, reprezentând daune morale pentru încălcarea dreptului la imagine.

În ședința publică din 07.11.2017, Tribunalul Ilfov a invocat din oficiu excepția netimbrării capătului de cerere privind plata daunelor morale solicitate pentru încălcarea dreptului la imagine și a admis-o, întrucât, deși s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.105 RON, aceasta nu se regăsește la dosarul cauzei.

Prin sentința pronunțată ulterior, instanța de fond a constatat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la daune morale pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la onoare și reputație prin articolele și comentariile publicate pe site-ul http://www.x.ro și că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, prima instanță a reținut că, deși prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat încălcarea dreptului său la onoare și reputație prin articolele și comentariile denigratoare publicate pe site-ul http://www.x.ro, din probele administrate nu reiese că pârâtul ar avea calitatea de administrator al site-ului indicat sau că ar fi autorul articolelor indicate. Totodată, a considerat că, din înscrisurile anexate inițial acțiunii ori din cele depuse la filele x, nu rezultă că acestea reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro sau că ar aparține pârâtului. A observat că au fost atașate cererii înscrisuri în cuprinsul cărora este menționat „realizat la comanda UNPR Ilfov”, însă a apreciat că acestea nu pot fi atribuite pârâtului, neexistând nicio dovadă.

Tribunalul a mai reținut că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că este administratorul site-ului http://www.ivancatalin. ro, că a realizat o publicație în care a citat un raport al Curții de Conturi și a făcut un clasament al modului în care au fost cheltuiți banii de către primărie, dar nu a adus reclamantului acuzații de furt, fals în înscrisuri sau privind câștigarea unor licitații în mod ilegal.

În acest context, având în vedere că nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte conținutul materialelor publicate pe site-ul http://www.x.ro și nici nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi administratorul acestui site, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat încălcarea dreptului la onoare și reputație prin publicațiile afișate pe site-ul http://www.ivancatalin. ro sau prin publicația scrisă realizată de pârât, ci exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, instanța de fond a considerat că în cauză nu s-a făcut dovada săvârșirii unei fapte ilicite.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamantul, prin care a arătat că este eronată afirmația potrivit căreia nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicației, deoarece pe prima pagină a acestei broșuri se află o imagine a acestuia alăturată numelui său, existând și recunoașterea părții pârâte că, în calitate de consilier local al comunei Afumați, a procedat la furnizarea materialelor informative în timpul campaniei electorale. A susținut că în cuprinsul broșurii se folosește expresia „clasamentul furturilor” în cadrul căruia ar fi figurat reclamantul, ceea ce reprezintă o atingere adusă reputației acestuia prin furnizarea unor informații eronate, neprobate și defăimătoare la adresa sa.

Apelantul a apreciat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana intimatului, arătând că sunt dovedite fapta ilicită (postarea pe o pagina de internet – http://www.x.ro și într-un ziar a unor informații care aduc atingere dreptului la imagine a unei persoane) și prejudiciul (afectarea în mod negativ a imaginii respectivei persoane).

În concret, însă, a solicitat să se aprecieze că „reclamantul, prin probele administrate, a demonstrat o atingere a dreptului său la reputație prin afirmațiile postate pe site-ul administrat de către pârât (http://www.x.ro)”.

Prin decizia recurată, curtea a constatat, în aplicarea art. 477 și 478 C. proc. civ., că instanța de fond a fost învestită de către reclamant a analiza existența unor încălcări ale dreptului la onoare și reputație, respectiv ale dreptului la imagine, prin lansarea de către pârât a unor acuzații la adresa acestuia cu ocazia campaniei electorale din 2016 în comuna Afumați, prin ziare de tipul unor broșuri, respectiv pe site-ul http://www.x.ro sau alt site (neprecizat) aparținând pârâtului.

De asemenea, a observat că prima instanță a reținut a fi învestită exclusiv pentru postările pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicație scrisă realizată de către pârât ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar această premisă nu a fost combătută de către apelant prin criticile apelului.

Astfel, a considerat că ceea ce rămâne în analiza instanței de apel este limitat la verificarea susținerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, iar, prin raportarea la aceasta, probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broșuri tipărite și originale ale acestora; aceste noi probe din apel nu vin să combată ceea ce a reținut prima instanță cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită.

Prin urmare, nefiind probată existența faptei ilicite, curtea a apreciat că nu poate fi analizat nici raportul de cauzalitate al acesteia cu pretinsul prejudiciu creat reclamantului, astfel cum impun exigențele art. 1349 C. civ.. Pe de altă parte, a reținut că lipsa caracterului ilicit al faptei incriminate determină și neîndeplinirea condiției de vinovăție a presupusului făptuitor, indiferent de forma afirmată a acesteia.

Prin cererea de recurs, printr-o primă critică formulată recurentul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 476, 477 și 478 C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că prima instanță a fost învestită exclusiv pentru postările de pe site-ul http://www.x.ro, nu și pentru publicațiile scrise realizate de către intimat ori pentru postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro.

Verificând conținutul cererii de chemare în judecată pentru stabilirea limitelor învestirii, Înalta Curte reține că reclamantul a arătat că pârâtul a lansat mai multe acuzații prin intermediul unor ziare tip broșură ori articole publicate pe site-uri și a solicitat înlăturarea tuturor articolelor, comentariilor conținute pe site-ul http://www.x.ro sau pe oricare alt site aparținând pârâtului, faptele imputate fiind justificate prin raportare la o publicație – ziar, neidentificată însă, și la mențiunile de pe site-ul http://www.x.ro.

Instanța de fond a considerat că este învestită a examina cererea reclamantului exclusiv pentru postările pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, iar nu pentru o publicație scrisă realizată de către acesta din urmă ori pentru postările pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, iar, în apel, reclamantul nu a criticat soluția primei instanțe, în sensul că nu s-a cercetat pricina pe fond și sub acest aspect.

În apel, susținerile reclamantului au avut în vedere împrejurarea conform căreia în mod greșit prima instanță a reținut că nu rezultă clar că pârâtul ar fi coordonat realizarea publicației, fără însă a combate faptul că instanța de control judiciar a analizat prin decizia recurată doar aspectele legate de învestirea instanței de fond, de obiectul dedus judecății, fără a verifica îndeplinirea cerințelor pentru atragerea răspunderii civile a pârâtului pentru acuzațiile aduse printr-un cotidian.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 477 alin. (1) C. proc. civ., și în etapa căilor de atac procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, caz în care instanța de apel nu poate proceda la o nouă judecată decât în limitele stabilite de apelant, conform adagiului tantum devolutum quantum apellatum. Ca atare, instanța de control judiciar este obligată ca, în apel, să cenzureze hotărârea atacată numai în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată.

Pe de altă parte, apelul, chiar dacă provoacă o nouă judecată în fond, rămâne o cale de atac de reformare prin care o instanță superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată verifică legalitatea și temeinicia acesteia, astfel că acest control trebuie să se refere la ceea ce s-a judecat, potrivit principiul tantum devolutum quantum iudicatum, instituit de art. 478 C. proc. civ.

Or, în situația pendinte, pentru cele prezentate anterior, Înalta Curte constată că limitele rejudecării au fost în acord cu cele două principii menționate, caz în care nu sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text de lege în raport de care pot fi cenzurate aspectele legate de încălcarea unor norme de procedură.

Soluția se impune și în ceea ce privește trimiterea la postările de pe site-ul http://www.ivancatalin. ro, cu atât mai mult cu cât prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a invocat, în concret, încălcarea dreptului la onoare și reputație prin intermediul acestui site.

De altfel, împrejurarea conform căreia în susținerea și dovedirea cererii acesta ar fi depus extrase de pe acest site nu este de natură a conduce la concluzia că reclamantul a solicitat, expres, obligarea pârâtului la repararea prejudiciului creat și prin aceste postări, referirile acestuia vizând în mod direct site-ul http://www.x.ro. Nimic nu îl putea împiedica pe reclamant să indice și site-ul http://www.ivancatalin. ro, în măsura în care considera că i-a fost produsă vreo vătămare, instanța de judecată nefiind ținută să analizeze, în abstract, orice afirmație pretins vătămătoare ce se regăsește într-o publicație on-line în lipsa unei legale învestiri.

Mai trebuie reținut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă dedusă judecății, în raport de care se stabilesc limitele în care instanța de judecată este obligată să soluționeze cererea, iar arătarea motivelor de fapt pe care se întemeiază aceasta concretizează acțiunea și o justifică. Prin urmare, nerespectând cerințele impuse de dispozițiile art. 194 lit. c) și dispozițiile C. proc. civ., recurentul nu este îndreptățit să susțină încălcarea prevederilor art. 477 și 478 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, de asemenea, că nu sunt incidente dispozițiile de principiu din art. 476 C. proc. civ., care consacră în mod expres efectul devolutiv al apelului, limitele în care s-a produs judecata în apel fiind arătate anterior, conform art. 477 și 478 C. proc. civ.. În situația de față, calea de atac a fost motivată, ceea ce nu a impus o nouă judecată în fapt și în drept numai pe baza celor invocate la prima instanță, potrivit art. 476 alin. (2) C. proc. civ.

Recurentul a mai susținut că instanțele de fond nu au procedat la o coroborare a probatoriului administrat – înscrisuri și interogatoriu, în raport de care a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a intimatului pentru toate acuzațiile pe care le-a răspândit în toate modalitățile, nu doar pe site-ul http://www.x.ro, astfel că respingerea cererii a fost făcută în mod greșit, în considerarea faptului că din probele din dosar nu rezultă că cel chemat în judecată este administratorul site-ului http://www.x.ro. Conform celor arătate de recurent, probatoriile suplimentare au vizat toate afirmațiile defăimătoare realizate prin intermediul publicațiilor printate și on-line.

Înalta Curte reține că, în mod contrar exigențelor căii de atac promovate, prin memoriul de recurs formulat recurentul a reiterat și aspecte ale situației de fapt, criticând modul de interpretare și apreciere a dovezilor administrate de către instanța de apel, contestând concluziile deduse în urma unei atare analize.

Astfel de critici, doar în mod formal circumscrise prevederilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu corespund recursului în actuala sa reglementare legală, ce a fost conceput ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel exclusiv pentru motivele limitativ enumerate de art. 488 C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că instanța de apel a aplicat corect normele de drept material la situația de fapt dedusă judecății, sens în care nu va reține ca motiv fondat de recurs dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Invocând art. 1349 C. civ., recurentul a arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea acestui text de lege, în sensul că instanța de apel a interpretat în mod greșit dispozițiile privind condiția caracterului ilicit al faptei. A solicitat a se aprecia, din coroborarea probelor administrate, că intimatul nu a avut o baza temeinică de argumentare și un interes legitim pentru criticile formulate în cadrul unei dezbateri publice libere.

Fiind învestită cu examinarea condițiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale, cu verificarea susținerilor legate de fapta ilicită constând în postări pe site-ul http://www.x.ro, instanța de apel a concluzionat că „probatoriile suplimentare din apel ale reclamantului nu sunt relevante atâta vreme cât privesc un extras de pe un alt site – http://www.ivancatalin. ro, copii ale unor broșuri tipărite și originale ale acestora”, iar aceste noi probe din apelul „nu vin să combată ceea ce a reținut prima instanță cu privire la fapta legată de pretinsele postări ale pârâtului pe site-ul http://www.x.ro, care rămâne nedovedită”.

În speță, în raport de situația de fapt stabilită la judecata în fond, s-a reținut că intimatul nu are calitatea de administrator al site-ului http://www.x.ro, că acesta nu este autorul postărilor menționate de recurent, iar din înscrisurile anexate acțiunii nu a rezultat că reprezintă extrase de pe site-ul http://www.x.ro, astfel că s-a statuat că nu s-a făcut dovada săvârșirii unei fapte ilicite în persona intimatului.

În atare condiții, Înalta Curte constată că, față de dispozițiile art. 1349 alin. (1) C. civ., care prevăd că „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, nefiind probată existența faptei ilicite, nu se poate analiza nici legătura de cauzalitate cu prejudiciu pretins încercat de recurent, după cum nici vinovăția intimatului, indiferent de forma afirmată a acesteia, aspect reținut în mod corect de instanța de apel.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, conform art. 496 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1392 A din 8 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.