Latura întunecată a lui Ken. Violul în serie din perspectiva cazului Paul Bernardo

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

„Totul în lume este despre sex, mai puțin sexul.

Sexul este despre putere.”

Oscar Wilde

1. INTRODUCERE

Din punct de vedere criminologic, agresiunea este „o activitate care rezultă în vătămarea fizică sau psihică a persoanelor și care este însoțită de emoții puternice, negative – ură, ostilitate și dezgust”^[1]. Tot astfel, violența se referă la „folosirea intenționată a puterii fizice, sub forma amenințării sau materializată, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui grup sau a unei comunități care fie determină, fie are un potențial sporit de a determina rănirea, moartea, vătămarea psihologică, dezvoltarea necorespunzătoare”^[2] a acesteia, respectiv a acestora. Definirea celor două concepte nu este întâmplătoare, dat fiind faptul că, abordarea temei violului, mai exact a violului în serie include întotdeauna un tip de violență și rezultă constant în agresiune.

Acestea fiind antamate, violența sexuală se referă atât la viol, cât și la sclavie sexuală, hărțuire sexuală, trafic de persoane în scopul prostituției forțate, expunerea forțată la pornografie, sarcina, sterilizarea, avortul și căsătoria forțate, mutilarea genitală a femeilor, alături de testarea forțată a virginității. În categoria violenței sexuale poate fi inclusă și noua infracțiune de pornografie din răzbunare^[3]. Dintre categoriile de infracțiuni prezentate, de interes pentru prezenta lucrare este violul, așa încât acesta este definit drept „infracțiune care constă în fapta unei persoane de a avea raport sexual cu altă persoană prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima voința”^[4].

Recurența acțiunii de viol se întâlnește în știința criminală sub denumirea de „viol în serie”, acțiune care prezintă un grad sporit de pericol social din cauza prezenței unei devianțe categorice, a imposibilității violatorului în serie de a se opri din apetența senzației pe care activitatea ilegală i-o conferă. În acest sens, necesitatea tratării temei violului în serie se impune în societatea modernă prin remarcarea curentă a comiterii infracțiunii, chiar și în societățile civilizate^[5]. Scopul lucrării este acela de a evidenția factorii care determină construirea sau întreținerea construcției unui violator în serie. Acest lucru se va realiza prin prezentarea particularităților teoretice ale violatorului în serie, aspect care va succeda evoluția istorică a conceptului, urmând ca teoria să fie dezvoltată și dezbătută într-un caz practic, anume în cazul lui Paul Bernardo, violator și ucigaș în serie care a șocat comunitatea canadiană în finalul secolului trecut. În final, concluziile vor fi luate.

Astfel, violul este un fenomen complex, biologic, psihologic și juridic, fenomen cu numeroase implicații medicale și care, adesea, relevă natura non-umană care domnește încă în cetățeanul zilelor noastre.

2. DESPRE VIOL ÎN GENERAL ȘI REGELEMENTAREA DE LEGE LATA

Pentru a observa cu atât mai bine că știința criminologică este, în esență, un mecanism „de producție a unor adevăruri sub formă de teorii, explicații, etiologii etc. cu privire la un anumit fenomen, în speță fenomenul criminal, care este la rândul său un adevăr pe care statul îl produce și modifică prin intermediul unui sistem de norme”^[6], se poate observa optica violului de-a lungul timpului.

Dacă la începutul timpurilor violul era, de regulă, acceptat, ca urmare a reificării persoanei umane, în special a femeii, dispozițiile normative devin restrictive în baza conceptului de proprietate, așa încât legea babiloniană instituie pedeapsa cu moartea pentru violul virginei^[7]. În toate timpurile însă instinctul masculin de posesie, de exercitare a forței asupra unei alte persoane văzute ca obiect a explicat adesea motivul violului. Asociat adesea cu fenomenul ocupațiunii, anume luarea în stăpânire a unui obiect fără stăpân, violul a fost o modalitate prin care bărbații au reușit să realizeze căsătorii dezirabile și profitabile, dar și să constrângă partenera să rămână în uniunea deja creată. Tradițional, bărbații, din cauza contrucției lor biologice^[8], au fost agresori sexuali. Un autor arată cum construcția biologică a fost adesea întreținută și de mentalitatea epocii, așa încât, dat fiind rolul pe care, datorită trăsăturilor sale ereditare, bărbatul îl avea și continuă să îl aibă în societate, natura violentă a acestuia se subînțelege^[9]. Pe măsura dezvoltării societății și prin intensificarea activităților culturale, ideologice, violența devine reprobabilă și, odată cu ea, și violul, aspect care poate coincide cu evoluția umană în ansamblu, cu transformarea omului de la primată, la ființă rațională, așa încât odată nevoile de bază satisfăcute, alte nevoi încep să se afirme în ierarhia doleanțelor umane.

Astăzi, violul este incriminat în toate statele lumii, deși infracțiunea de viol în relațiile conjugale este privită reticent^[10]. Pentru identificarea reglementării actuale trebuie avuți în vedere termeni care se corelează cu acest concept de viol, anume noțiunea de demnitate și integritate, alături de noțiunea de viață intimă și de dreptul de a dispune de sine, alături de conceptul general de libertate. În acest sens, demnitatea se referă la o calitate a persoanei umane, la respectul care îi trebuie acordat în societate, iar inegritatea are în vedere „însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg”^[11], având două dimensiuni, fizică și psihică. Acestea fiind luate în considerare se identifică următorul cadru juridic sau politic de proclamare și apărare a drepturilor ființelor umane, drepturi care, în momentul comiterii asupra lor a unui act de violență sexuală, sunt încălcate.

Declarația Universală a Drepturilor Omului proclamă, în art. 1, faptul că „Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Ele înzestrațe cu rațiune și conștiință și trebuie să se comporte unii față de altele în spiritul fraternității”^[12], în art. 3, „dreptul la viață, la libertate și la securitatea persoanei”^[13], în art. 4 prohibind starea de aservire a persoanei. Convenția europeană a drepturilor omului interzice tortura și sclavia în art. 3, respectiv în art. 4. În continuare, art. 5 al Convenției sus-numite prevede că „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță”^[14]. În plus, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene urmează structura documentelor internaționale și regionale, așa încât în primele articole statuează dreptul la demnitate, la viață la integritate, ale persoanei, interzicerea torturii și a sclaviei, dreptul la libertate și la siguranță^[15].

La nivel național, Constituția României reglementează în art. 22 dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, în art. 23 libertatea individuală, iar în art. 26, alin. (2), dreptul de a dispune de sine în limite legale și morale acceptate. De interes este și reglementarea penală, așa încât art. 218 din Codul Penal incriminează infracțiunea de viol, în alin. (1) și (2) instituind modalitățile infracțiune, anume „Raportul sexual, actul sexual oral sau anal cu o persoană, săvârșit prin constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.Cu aceeași pedeapsă se sancționează orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise în condițiile alin. (1)”^[16]. Conținutul circumstanțial agravant al infracțiunii este prevăzut în alin. (3), fiind legat fie de calitatea subiectului pasiv, anume „victima se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului; victima este rudă în linie directă, frate sau soră; victima este un minor”^[17], fie de scopul comiterii infracțiunii, „fapta a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice; fapta a avut ca urmare vătămarea corporală”^[18], fie de numărul de infractori „fapta a fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună”^[19]. Tot o circumstanță agravantă a conținutului infracțiunii de viol este și moartea victimei ca urmare a violului. Tentativa de viol se pedepsește. Separat, în art. 219 incriminează agresiunea sexuală, infracțiune care se absoarbe în cea de viol „dacă actele de agresiune sexuală au fost precedate sau urmate de săvârșirea actelor sexuale”^[20]. Art. 220 incriminează separat de art. 218 actul sexual cu un minor, eixtsând o diferență de pedeapsă între actul sexual cu minorul sub 13 ani și cel care are până în 15 ani.

Este de remarcat faptul că violatorul, mai ales violatorul în serie, independent de posibilitatea ca victima să decedeze din cauzele agresiunii provocate de viol, are potențialul de a deveni ucigaș, luând viața victimei. Acest aspect este relevant pentru cazul practic care va fi prezentat, așa încât înclinația de a ucide este justificată de teama denunțului, curajul infractorului neprins și, adesea, de o nevoie bolnavă de a lua viața persoanei umilite pentru a-și marca, încă o dată, superioritatea prin putere.

Tot pentru cazul care urmează a fi prezentat, dat fiind faptul că situația de fapt este dedusă instanței canadiene, trebuie amintit faptul că organizarea sistemului judiciar din Canada are la bază două sisteme juridice, common-law și dreptul civil. „În Canada, Codul Penal definește agresiunea sexuală drept orice act sexual cu o persoană sau activitatea sexuală fără consimțământul persoanei”^[21]. Astfel, se poate observa că violul nu se delimitează de agresiunea sexuală, existând niveluri ale agresiunii sexuale specificate în legea penală canadiană^[22]. Alte legi speciale în materie penală detaliază diferența de vârstă dintre persoane, așa încât unul dintre ei poate fi considerat violator dacă diferența de vârstă depășește preceptul normativ^[23]. În realitate, legea canadiană nu restricționează posibilitatea minorilor de a se angaja în activități sexuale, ci îi protejează de potențialele abuzuri din partea persoanelor considerate mai experimentate decât acestea^[24].