Latura întunecată a lui Ken. Violul în serie din perspectiva cazului Paul Bernardo

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

3. VIOLATORUL ÎN SERIE. TIPURI DE VIOL. TIPURI DE VIOLATORI

Infractorul în serie, cel care prezintă relevanță pentru prezenta lucrarea, se deosebește de infractorul ocazional sau care a comis fapta în mod unic. Violatorul în serie, de exemplu, își aseamănă motivația cu orice alt criminal în serie, așa încât tentația de a comite crima capătă o formă aberantă. Cesare Lombroso constată setea de celebritate a criminalului în serie, existând atât un substrat obsesiv al comportamentului criminal, cât și dorința ca ororile comise să îi aducă celebritatea. O a treia infracțiune^[25] comisă denotă un violator în serie, așa încât comportamentul reprobabil se îndreaptă împotriva tiparelor societății, a rigorilor sale morale^[26].

Totodată, un șablon al violenței sexuale poate fi evident prin studiul individului, a sentimentelor sale legate de modelul etic social, alături de tendințe hedonice îndreptate în sfera sexualității, așa-zișii sexopați. Totodată, în cazul prezenței unor acte de sadism, manifestările indică anumite „complexe de inferioritate generate de disfuncții sexuale și deturnate în acte de răzbunare asupra femeilor” și nu numai.

În doctrină^[27] au fost indentificate mai multe tipologii ale violului, astfel:

– Violul de întâlnire – descărcări de pulsiune sexuală la un excitant oferit de victimă;

– Violul de stradă (de gașcă) – consecutiv unor circumstanțe adolescentine;

– Violul precedat de hărțuire sexuală – generat de comportament echivoc al victimei;

– Violul seducție – înșelarea consimțământului;

– Violul raptus – lovire, mânie, furie, răzbunare;

– Violul putere – manifestarea dominației;

– Violul anempatic – non-cognitiv și non-afectiv;

– Violul sadic – maltratare ca exaltare a agresivității, deseori la invocarea milei de către victimă;

– Violul de proximitate – caracteristic violatorilor în serie prin crearea de stereotipuri în victimă;

– Violul „legal” sau intramarital.

În funcție de încadrarea într-o tipologie a violatorului, se identifică, adesea, violatorul în serie ale cărui particularități psihologice determină o incidență temporală și spațială a criminalității, particularități întreținute sau plusate de diverși factori.

Astfel, se poate spune că există trei tipuri^[28] de violatori în serie, în funcție de modul în care operează: violatorul – escroc, cel care se apropie de victimă și cere indicații sau se preface că are nevoie de ajutor, violatorul – blitz, cel care utilizându-și puterea fizică și dominând, astfel, victima, comite infracțiunea fără a fi necesară vreo complezență pentru a atrage victima, și violatorul – „surpriză”, cel care așteaptă să surprindă victima într-un moment din zi sau din noapte, aceasta după ce a urmărit-o îndeaproape. De altfel, o altă clasificare a violatorului în serie, după nevoia pe care, adesea, simte că o împlinește prin actul sexual^[29], este aceea în violatorul care caută validare emoțională, condus de un comportament compulsiv, negăsindu-și locul în societate, preferând să fie singuratic, adesea dominat, în realitate, de partenerul său, cu o fire galantă și preietenoasă; violatorul asertiv, acea categorice de individ care realizează actul sexual pentru că poate, considerând că acesta este un comportament masculin la care orice bărbat este îndreptățit; violatorul – furios, cel care vrea să-și facă victima să sufere din cauză că o consideră vinovată de traumele proprii, dar acționând imediat; și violatorul – sadic, cel care, pe lângă faptul că preferă să își tortureze victima, adesea din cauză că blamează categoria, tiparul din care victimele lui fac parte, dar făcând-o într-o perioadă îndelungată, preferând să nu acționeze imediat după răpirea acestea, planifică îndeaproape întreg scenariul, fiind dificil de identificat

4. FACTORI CONSIDERAȚI A INFLUENȚA COMPORTAMENTUL SEXUAL ABUZIV

În ceea ce privește factorii ce determină individul la a recurge la comiterea de agresiuni sexuale este determinabilă existența a trei tipuri de factori ce dezvăluie faptul că acest tip de infracțiune poate fi adesea greșit înțeleasă, întrucât interesul față de actul sexual în sine este numai în subsidiar sau chiar inexistent, factorul declanșator al acestui comportament fiind o nevoie acută de putere și control. Cauzele ce determină acest tip de comportament deviant sunt cu precădere factori individuali, socio-economici și de mediu.

Factorii individuali vizează anumite trăsături comportamentale ale agresorului, modele psihologice și experiențe personale. Astfel, din perspectivă comportamental-psihologică sunt comune: inadaptarea socială, duplicitatea comportamentală, imaturitatea intelectuală și afectivă, instabilitatea emoțională, dorința de putere, frustrarea vitală, nevoia de a controla și umili, agresivitatea, lipsa de încredere, lipsa empatiei, incultura și consumul de alcool. Acești factori personali sunt însă dublați de trăiri profund traumatice în copilărie, ce fie constituie un exemplu pentru copil, fie constituie o cauză prin impactul pe care îl au asupra psihicului acestuia. În acest sens pot fi menționate violența în familie, lipsa afectivității în copilărie, asistarea de către copil la raporturile sexuale ale adulților, istoria personală de abuz sexual, solitudinea și lipsa amicițiilor.

Factorii socio-economici și de mediu sunt îndeosebi starea materială precară, crizele sociale, războiul, lipsa locurilor de muncă și de sprijin instituțional, accesul la pornografie, morala puritană a interdicțiilor impusă prin exces sau vicii educative, subculturile marginal-violente, aglomerările urbane și întunericul, convingerea ancestrală că femeia e doar un obiect.

 5. EXEMPLI GRATIA

În accepțiune contemporană și științifică, psihologic vorbind, există anumite trăsături de personalitate înnăscute – temperamentul –, altele dobândite – caracterul –, dar orice aspect ereditar poate fi influențat de mediu și educație, acestea fiind și factori care influențează dezvoltarea persoanei. Astfel, ereditatea este o premisă a dezvoltării individului, așa încât dacă potențialul este valorificat se declanșază elementul ereditate. Mediul este responsabil cu activarea și șlefuirea eredității, în timp ce educația creează metode de manifestare ale lor, metode care pot corecta o ereditate considerată viciată și un mediu asemenea.

Acestea fiind antamate, luând în considerare abordarea teoretică, se va oferi exemplul elocvent al unui tânăr care, având o construcție biologică fragilă, din cauza unui psihic tulburat încă din copilărie, totuși o profesie respectabilă, dar care îi aducea mai mult sau mai puțin avantajele pe care și le dorea, instruit școlar, totuși educat în mod precoce în spiritul abuzului, începe să fie autorul mai multor infracțiuni de viol, creându-și un șablon al victimei și având o activitate recurentă. Prin aceasta, se introduce viața și activitatea infracțională a violatorului în serie, ajuns chiar ucigaș, anume Paul Bernardo.

5.1. PAUL BERNARDO – DEVIANȚA LUI „KEN”

Poate unul dintre cele mai marcante și controversate cazuri de violatori în serie este acela al lui Paul Bernardo (27 august 1964), caz al cărui complexitate este determinată într-o bună măsură de relația dintre infractorul menționat și fosta sa soție, de influența acesteia din urmă, dar și de personalitatea marcantă a lui Bernardo, ce îl consacră pe acesta a fi tipologia perfectă a unei persoane avide de putere, de dorința de dominație manifestată în cel mai sumbru mod.

Caz contemporan, Paul Bernardo este un violator și criminal în serie canadian, ce și-a desfășurat activitatea infracțională între anii 1987 și 1990 în mai multe orașe din Canada, fiind cunoscut ca „violatorul din Scarborough”. La vârsta de 23 de ani Paul Bernardo comite prima sa infracțiune de viol, din care relevă, pe de o parte, interesul său pentru o anumită tipologie de victime și, pe de altă parte, brutalitate în tratementul aplicat acestora. În ceea ce privește victimele lui Bernardo, acestea erau cu precădere foarte tinere sau chiar minore, având vârste cuprinse între 14 și 22 de ani, observându-se chiar preferința sa către eleve și virgine, ceea ce, coroborat cu personalitatea lui, arată nevoia de a controla și de a se afla într-o poziție de putere. Această idee este dublată de modul în care Bernardo ataca victimele, anume prin violență fizică și chiar prin violarea domiciliului în mai multe rânduri, ori urmărindu-le pe timpul nopții și folosind un cuțit pentru a le amenința. Ulterior, după căsătoria cu Karla Homolka, acesta începe chiar să înregistreze actele comise, casetele menționate reprezentând pentru el trofee.

âAvând în vedere rolul determinant pe care mediul extern și trăirile din copilărie îl joacă asupra psihicului uman, este vizibil că viața de familie tumultoasă a lui Bernardo a reprezentat un factor de influență asupra viitorului său parcurs infracțional sau un factor declanșator sau amplifcator al acestuia, cu atât mai mult cu cât tatăl lui, Kenneth Bernardo, obișnuia să o abuzeze sexual pe sora mai mare a acestuia, în fața familiei, ceea ce a reprezentat nu numai un exemplu negativ pentru tânărul Paul Bernardo, dar, cel mai probabil, și o traumă. Amplificând această experiență deja marcantă, nici relația cu mama sa nu a fost una prielnică unei dezvoltări armonioase, ea retrăgându-se adesea din contactul cu familia din cauza depresiei și agorafobiei, ajungând chiar să se izoleze în subsolul casei și lăsând copiii nesupraveghiați perioade îndelungate. După o ceartă între părinții săi, în 1981, Bernardo, pe atunci în vârstă de 16 ani, a fost informat de mama sa că el a fost rezultatul unei aventuri extraconjugale și că Kenneth nu este tatăl său biologic, ceea ce l-a făcut pe Bernardo să se înfurie și să își contureze o imagine negativă despre mama sa, acest fapt contribuind poate chiar la un sentiment de ură față de sexul feminin. Mai mult, părinții lui Bernardo aveau adesea o atitudine critică față de el, considerând că nimic din ceea ce face nu este bine făcut. În ciuda familiei disfuncționale, Paul Bernardo era descris ca fiind un copil foarte fericit și bine adaptat în societate, fapt ce rămâne evident și ulterior, în perioada adolscenței fiind un tânăr foarte popular, fermecător și implicat în diverse activități. Totuși, sub această fațadă, el a dezvoltat treptat fantezii sexuale întunecate, deviante, una dintre acestea fiind crearea unei „ferme de virgine” în care să crească fete virgine pentru a le viola, dar și un comportament extrem de agresiv exemplificat de incendierea bunurilor fostei sale iubite după ce aceasta l-a părăsit pentru unul dintre prietenii lui. Nici experiențele din timpul facultății nu au fost benefice lui Bernardo în sensul reglării comportamentului său deviant. Acesta a urmat cursurile Sir Wilfrid Laurier Collegiate Institute și, în 1982, la Universitatea din Toronto Scarborough (UTSC), unde a cunoscut un alt criminal canadian notoriu, Russell Williams, fiind astfel în preajma unei alte influențe negative. Mai mult, alături de alți prieteni de facultate, Bernardo era încântat să umilească în public fetele cu care se întâlnea. În privat, relațiile sale au devenit treptat din ce în ce mai violente și instabile, iar partenerele sale erau amenințate cu moartea dacă dezvăluiau abuzul pe care acesta îl exercita asupra lor. Relațiile sale erau numeroase, dar de scurtă durată, fiind mereu părăsit din cauza violenței.

În octombrie 1987, parcursul relațional al lui Bernardo s-a schimbat, atunci când a întâlnit-o pe Karla Homolka, o tânără de 17 ani, în timp ce ea vizita Scarborough, cei doi împărtășind o atracție imediată, electrică^[30], admirată de cei din jurul lor, dar deosebit de periculoasă, întrucâ Homolka, în relația pe care cei doi au dezvoltat-o ulterior, încuraja comportamentul sexual sadic al lui Bernardo. Atracția neobișnuită dintre cei doi este vizibilă încă de la început, din comportamentul atipic al lui Paul Bernardo de a-i cere Karlei numărul de telefon, în ciuda faptului că nu obișnuia să procedeze astfel în relațiile pasagere pe care le avea. În scurt timp, cei doi devin un cuplu admirat de cei din jurul lor, creând impresia unei relații perfecte, Bernardo fiind inițial foarte afectuos cu ea până începe a-i acapara fiecare aspect al vieții, de la modul de a se îmbrăca, la cum își aranja părul sau la ce mânca, criticând-o apoi, spunându-i că e grasă și urâtă, fiind totodată supărat pe faptul că aceasta nu mai era virgină. În ciuda relației tumultoase, Homolka păstrează toate aceste aspecte secrete față de lume și ulterior se căsătorește cu Paul Bernardo, spre bucuria familiei, de altfel liniștite^[31] din care aceasta provenea, viața ei fiind catalogată ca fiind foarte normală^[32] și deloc marcată de traume sau probleme familiale ori personale deosebite.

Pe parcursul mariajului, Bernardo continuă să agreseze o serie de tinere, aspect din viața sa necunoscut încă de soția sa, dar descoperit și acceptat ulterior de aceasta, ba chiar încurajat, Homolka devenind complice la faptele amintite, ce ajung a fi dublate de infracțiunea de omor, ceea ce îi face cunoscuți pe cei doi sub numele de „ucigașii Barbie și Ken”^[33], ca urmare a aparenței înșelătoare a unui cuplu perfect. Între timp, ca urmare a unor descrieri realizate de mai multe dintre victimele lui Bernardo, este publicată de către poliția canadiană un portret al violatorului din Scarborough pe care prietenii tânărului îl identifică și anunță autoritățile în acest sens. Astfel, lui Bernardo îi sunt recoltate probe ADN, dar sistemul involuat și îngreunat de la vremea respectivă face ca probele să fie analizate ani mai târziu. Această întârziere îi creează agresorului impresia eronată că este imposibil de a fi vreodată descoperit de către autorități, amplificându-i un complex de superioritate ce, posibil, îi oferă acestuia dorința de a brutaliza și mai mult infracțiunile comise, ajungând astfel să ucidă, cu ajutorul Karlei Homolka, pe unele dintre victime.

Prima victimă a celor doi a fost chiar sora mai mică a Karlei, Tammy Homolka, în vârstă de 15 ani, pentru care Bernardo dezvolta-se o obsesie, cu atât mai mult din cauza virginității ei. Acesta a spionat-o și a pus la cale un plan de a o viola cu ajutorul Karlei, pe care a obligat-o să se asigure că sora ei va rămâne virgină până în acel moment, ea procedând astfel chiar din dorința de a-l face pe Bernardo să accepte faptul că ea nu fusese virgină când s-au cunoscut. O primă încercare de a realiza planul lui Bernardo a fost în timpul unei călătorii de vară, în 24 iulie, dar Tammy s-a trezit după un minut, înainte ca Bernardo să o poată viola. A doua încercare a avut loc în 23 decembrie, în urma unei cine de Crăciun în casa familiei Homolka. În timp ce părinții dormeau la etaj, cuplul i-a adăugat tinerei somnifere în alcool și, odată ce aceasta a rămas inconștientă, au dezbrăcat-o și Bernardo a continuat să o violeze în timp ce Homolka ținea peste nasul surorii ei o cârpă îmbibată cu anestezic. Ulterior, Tammy Homolka a început să vomite și a încetat să mai respire, decedând la scurt timp. După ce nu a reușit să o reînvie pe Tammy, pentru a-și ascunde urmele faptei, cuplul a îmbrăcat-o, a mutat-o în camera ei și a curățat dovezile înainte să sune la urgențe. Deși Tammy avea o arsură chimică vizibilă pe față, moartea ei a fost considerată accidentală. La înmormântare, Bernardo a fost surprins mângâind părul tinerei decedate în timp ce stătea întinsă în sicriul deschis, o exhumare din 1993 dezvăluind că cuplul a pus și o fotografie a lor în sicriu. Bernardo și Homolka s-au mutat apoi în Port Dalhousie, unde s-au filmat în timp ce jucau un rol sexual între Bernardo și Tammy Homolka, Karla jucând rolul surorii ei și purtându-i hainele.

Următoarea victimă a celor doi a fost o fată de 15 ani invitată de Homolka în casa unde locuia cu Paul Bernardo, ea fiind drogată de către Bernardo și Homolka și apoi abuzată sexual, totul fiind înregistrat video chiar de ei. La scurt timp, tânăra a fost din nou invitată la reședința cuplului și a fost din nou drogată.

Mai târziu, Bernardo o întâlnește pe Leslie Mahaffy, în vârstă de 14 ani, pe care o răpește chiar din fața casei ei și cu care procedează în același mod, violând-o și filmând acest lucru alături de Karla Homolka, apoi ucigând-o. Pentru scurt timp, cadavrul a fost ținut în subsolul casei în timp ce tinerii luau masa cu familia Homolka la etaj, mai târziu dezmembrând-o și aruncându-i rămășițele în 8 blocuri de beton dintr-un lac.

În 1992, Bernardo și Homolka au răpit o altă tânărăr, pe Kristen French, în vârstă de 15 ani, când ieșea de la școală, fiind însă văzuți de mai mulți martori. Fata a fost violată și torturată timp de trei zile înainte de a fi sugrumată. În timpul captivității ei, French nu a fost niciodată legată la ochi și a fost forțată să consume cantități mari de alcool, să urmărească înregistrarea violului lui Mahaffy și să acționeze într-o manieră supusă lui Bernardo. Încă o dată, cuplul a lăsat cadavrul în casa lor în timp ce luau masa cu familia Homolka. Mai târziu l-au spălat și i-au tăiat părul înainte de a arunca rămășițele într-un șanț din Burlington, aproape de cimitirul în care a fost îngropată victima anterioară, Mahaffy. Bernardo a fost intervievat de doi ofițeri de poliție la o lună după uciderea lui Kristen French, dar aceștia l-au considerat un suspect puțin probabil chiar și după ce a recunoscut că a fost intervievat anterior în legătură cu violurile de la Scarborough.

La scurt timp după, Bernardo și Homolka au solicitat să-și schimbe numele legal în Teale, numele de familie al unui criminal în serie din filmul din 1988, Criminal Law, film care pe Bernardo îl impresiona.

Relația dintre Homolka și Bernardo s-a încheiat la scurt timp după acest eveniment, în 1993, când Bernardo a bătut-o cu brutalitate pe Homolka cu o lanternă, lăsând-o cu vânătăi pe membre, o coastă ruptă și doi ochi negri. Deși aceasta a încercat să spună că rănile sunt urmarea unui accident de circulație, colegii de muncă nu au crezut-o, anunțându-i pe părinții ei, care au insistat să o ducă la spital unde Homolka a depus acuzații împotriva soțului ei, care a fost arestat pentru scurt timp. Prin pură coincidență, mostrele ADN pe care Bernardo le dăduse doi ani mai devreme au fost testate, acesta fiind astfel identificat a fi Violatorul din Scarborough. Homolka a dezvăluit apoi faptul că Bernardo este și ucigașul lui Mahaffy și al lui French, cerând imunitate deplină de urmărire penală în schimbul cooperării sale cu procurorii și poliția, dar acest lucru i-a fost refuzat, fiindu-i oferită în schimb o săptămână pentru a accepta o pedeapsă de doisprezece ani de închisoare pentru ucidere din culpă, în schimbul depunerii mărturiei împotriva lui Bernardo în procesul său, care a avut loc în 1995.

La 1 septembrie, Bernardo a fost condamnat la detențiune pe viață fără eliberare condiționată pentru cel puțin douăzeci și cinci de ani. Din cauza statutului său oficial de „infractor periculos”, se consideră puțin probabil să i se acorde vreodată liberarea condiționată. Acordul realizat de Homolka a fost aspru criticat în societatea canadiană, mai ales după ce casetele care înfățișează violurile cuplului au fost prezentate la procesul lui Bernardo. Unii procurori au declarat că, dacă ar fi știut ce este în casete, nu l-ar fi propus niciodată.

5.2. PAUL BERNARDO – ANALIZA

În ceea ce privește profilul psiholigic al celor doi, cu precădere al lui Bernardo, FBI a evidențiat următoarele: „Furia este comportamentul principal manifestat de infractor în timpul atacurilor sale și intenția lui este de a pedepsi și degrada victimele, deoarece este furios pe toate femeile. Escaladarea violenței este observabilă în această serie de atacuri, deoarece folosea mult mai multă forță fizică împotriva victimelor decât era necesar pentru a le controla. Pe baza cercetărilor noastre și a experienței, dacă se confrunta cu o victimă care rezista energic atacului său, infractorul era genul care ar fi probabil să devină atât de înfuriat, încât ar putea pierde controlul și, prin urmare, să devină capabil să ucidă accidental victima. […] Sadistul obține mulțumire prin răspunsul victimei la încercările sale de a o domina și de a o controla, fie fizic, fie psihologic, punând o întrebare care ar face victima să-și cerșească viața”^[34]. Bernardo a fost descris ca fiind un sadic sexual, răpirea victimelor oferind siguranță asupra faptului că le va ucide, întrucât sadicul gândește că nu își poate lăsa victimele să plece, fantezia lui escaladând, asemenea nevoii de control și dorinței de a poseda în totalitate victimele „el caută să obțină controlul asupra vieții lor și, în cele din urmă, și asupra morții lor”^[35].

Cu toate acestea, Homolka a fost găsită a fi mai enigmatică decât Bernardo, un psihiatru criminalist spunând că ea „pare a fi un exemplu clasic de hibristofilie, o persoană care este excitată sexual de comportamentul sexual violent al unui partener”^[36].

De remarcat este faptul că, Bernardo a marcat 35/40 pe Lista de verificare a psihopatiei, făcându-l un „Infractor periculos” și probabil psihopat; Homolka, în schimb, a marcat doar 5/40^[37].

Astfel, în analiza lui Paul Bernardo, coroborat cu datele prezentate de FBI și anterior menționate, se observă faptul că acesta prezintă o parte semnificativă dintre factorii numiți. Deși era foarte bine adaptat social, ca urmare a comportamentului duplicitar, fermecător, grupurile de prieteni erau în repetate rânduri o influență negativă, devalorizau și umileau femeia, aveau o apetență crescută pentru control și dominație, aspect vizibil cu atât mai mult la Bernardo prin interesul crescut pentru copile și virgine. Copilăria sa prezintă numeroase disfuncționalități: a fost martorul abuzului sexual în familie în repetate rânduri, a fost neîngrijit de către mamă în repetate rânduri, a fost martorul depresiei și suferinței ei, a fost abuzat verbal de părinți și a aflat că este rezultatul adulterului mamei, ceea ce poate reprezenta un motiv al urii sale față de femei. Deși a fost descris ca fiind foarte inteligent, Bernardo prezintă o puternică lipsă de empatie, un complex de superioritate, agresivitate și frustrare, manifestând în repetate rânduri urmele unui psihopat. Acestea fiind considerate, Pauld Bernardo a fost diagnosticat, pe lângă sadism și psihopatie, cu parafilie, din cazua modului în care prefera să inducă suferință victimelor sale, și tulburare de personalitate narcisică. Bineînțeles că trebuie subliniat faptul că lui Paul Bernardo îi plăcea să se filmeze în timp ce își abuza victimele, ceea ce subliniază cu atât mai mult complexul narcisismului; mereu în centrul atenției datorită personalității charismatice și înfățișăriii sale, Paul Bernardo se vede pe sine ca un personaj de film, așa încât produce propria pornografie, acolo unde își poate reevalua performanța sexuală, observându-se în poziția dominantă.

6. CONCLUZIE

În cele din urmă, subiectul violului este unul sensibil, din cauza consecințelor pe care le are în ce privește siguranța și viața victimei, atentând în mod direct la integritatea persoanei. Cu atât mai mult, un violator în serie se prezintă greu de studiat, înțeles, abordat, din cauza numeroaselor inadvertențe în ce privește comportamentul sexual sănătos. Totuși, ce diferențiază un violator de restul populației active din punct de vedere sexual este tocmai lipsa consimțământului partenerului care, astfel, devine victimă; în acest sens, ambele sexe pot fi, deopotrivă, victime^[38].

În acest sens, cu referire la cazul analizat al lui Paul Bernardo, încadrarea în categoria violatorului în serie este evidentă, prezentând carateristicile unui violator – sadic, trecând de la un mod de operare complezent, de tipul escrocului, la unul surprinzător, iar, în cele din urmă, la unul „blitz”, așa cum a fost acesta descris în corpul lucrării. Până în ziua de azi, Paul Bernardo este închis, cererea de liberare condiționată fiindu-i refuzată constant; cât despre fosta lui soție, Karla Homolka, aceasta a ieșit din închisoare în 2005, fiindu-i aplicate mai multe măsuri de siguranță; căsătorită cu fratele avocatului care a reprezentat-o în instanță, cu numele schimbat, noua Karla are acum trei copii, doi băieți și o fată. În acest sens, este neclar dacă în cele din urmă influența așa-zis malefică a lui Paul Bernardo a influențat comportamentul Karlei sau invers, fiecare oferind posibilitatea celuilalt de a manipula slăbiciuni și nevoi care se dezvăluiau în prezența celuilalt.

Deși lucrarea cu subiectul violatori în serie și-a concentrat atenția asupra lui Paul Bernardo, cel care, în realitate, a avut un comportament infracțional atât înainte, cât și după întâlnirea Karlei, asocierea dintre cei doi nu a putut fi evitată. Astfel, se poate spune că violatorul în serie devine adesea și ucigaș în serie, din cauza temerii de a nu fi prins sau de a-și impune dominația asupra vieții victimei, așa încât, deși ambii foști soți au declarat adesea că au ucis de teama de a nu fi prinși, se poate spune că Paul Bernardo și-a dorit să își impună masculinitatea asupra fetelor abuzate, luându-le astfel viața, devenind dumnezeul lor. Nu de puține ori înregistrările pe care acesta le realiza în timpul violului au arătat că își dorea să fie idolatrizat de victimă, aclamat și venerat, ceea ce dovedește teoria cu privire la complexul de Creator, considerând un ius vitae necisque asupra victimelor. Predispoziția asupra fetelor tinere se înțelege în ce privește dorința de putere, dominație, în timp ce dorința de a abuza virgine ar putea fi explicată din perspectiva informației pe care mama lui i-a oferit-o la o vârstă fragedă; considerând-o din acel moment pe mama lui o femeie cu o moralitate îndoielnică, Paul Bernardo și-a dorit să fie asociat cu femei neatinse, fidele exclusiv lui, loiale și obediente.

Concluzionând, se poate spune că, astăzi, cei mai notorii violatori în serie sunt cei care surprind printr-un comportament care nu indică vreo devianță, având o viață liniștită, iar numai aparent împlinită.

BIBLIOGRAFIE

• Aldona Kipane, Criminological characteristics of sexual violence, în „SHS Web Conf.”, 51, articolul 01010, https://doi.org/10.1051/shsconf/20185101010;

• Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 1-6, publicată în JOUE, C 326 din 26 octombrie 2012;

• Convenția europeană a drepturilor omului;

• Declarația Universală a Drepturilor Omului;

• Gabriela Matei, Suport de curs pentru disciplina: CRIMINOLOGIE, Progam de studii universitare de master: ȘTIINȚE PENALE ȘI CRIMINALISTICĂ, Facultatea de Drept, Universitatea Ecologică din București, pp. 16-17, disponibil la: https://www.ueb.ro/drept/master/spc/CURS%20Criminologie%20master.pdf;

• Karla Homolka and Pauld Bernardo. Confessions of a Serial Killer, disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=qWYVKupOETs&t=148s, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• Ken and Barbie Killers The Lost Murder Tapes, disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=dqs1u7m7zm8&t=1825s, data ultimei accesări:14 mai 2023;

• Legea nr. 286 din 17 iulie 2009, Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009;

• National Post, Karla the victim?, 30 mai 2005, articol disponibil la: https://web.archive.org/web/20110817164605/http://www.canada.com/national/nationalpost/news/story.html?id=dd0b56e2-5abb-48a0-9053-05fb4a1abfd5, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• Profiling Rapists, 26 septembrie 2006, https://harfordmedlegal.typepad.com/forensics_talk/2006/09/profiling_rapis.html, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• Russel A. Dewey, Introducere în psihologie, Capitolul 15, Partea a IV-a, Hormonii și agresivitatea umană, lucrare tradusă de www.scientia.ro și disponibilă la: https://www.scientia.ro/homo-humanus/107-introducere-in-psihologie-de-russ-dewey/1172-introducere-in-psihologie-1-russell-dewey.html;

• Siniša Franjić, Criminological aspects of rape, în „Forensic Sci Today”, Vol. 7(1), pp. 001-005, DOI: https://dx.doi.org/10.17352/fst.000021 004;

• Teodor Manea și Horia-Șerban Tiugan, Criminologie, Ed. ASE, București, 2021;

• The disturbing case of ”The Ken and Barbie Killers” (Born to kill), disponibil la: https://www.youtube.com/watch?v=Tr87vhbfDIg, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• The Psychopath Next Door, în „Doc Zone”, episodul 7 din 27 noiembrie 2014, disponibil la: https://web.archive.org/web/20150406110620/http:/www.cbc.ca/player/Shows/ID/2618107281/, data ultimei vizitări: 13 mai 2023;

• The Criminal Code of Canada and Sexual Assault, Universitatea din Lethbridge, articol disponibil la https://www.ulethbridge.ca/sites/default/files/2018/07/the_criminal_code_of_canada_and_sexual_assault.pdf, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• https://dexonline.ro/definitie/viol, data ultimei vizitări: 26 aprilie 2023;

• https://wisevoter.com/country-rankings/rape-statistics-by-country/#sweden, data ultimei vizitări: 26 aprilie 2023;

• https://en.wikipedia.org/wiki/Marital_rape_laws_by_country, data ultimei accesări: 26 aprilie 2023;

• https://dexonline.ro/definitie/integritate, data ultimei accesări: 26 aprilie 2023;

• https://en.wikipedia.org/wiki/Serial_rapist, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• http://what-when-how.com/interpersonal-violence/serial-rapeserial-rapists/, data ultimei accesări: 14 mai 2023;

• https://murderpedia.org/female.H/h/homolka-karla.htm, data ultimei accesări: 14 mai 2023.