Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate. Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate

• Constituţia României: art. 1 alin. (5)
• Constituţia României: art. 11 alin. (1) (2)
• Constituţia României: art. 16 alin. (1) şi (2)
• Constituţia României: art. 20 alin. (2)
• Constituţia României: art. 21 alin. (1) şi (2)
• Legii nr. 47/1992: art. 2
• Legii nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)-(3)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 283 alin. (4) lit. n)

Prin încheierea penală din data de 28 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 284 din C. proc. pen., a respins contestația formulată de A. împotriva încheierii de ședință din 03 martie 2022 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

De asemenea, prin aceeași încheiere s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul A. la 150 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov, secția penală a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 03 martie 2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov a fost respinsă cererea de recuzare formulată de apelantul A. cu privire la membrii completului de judecată Aj6-2018 în ceea ce privește soluționarea dosarului penal nr. x/2021

Totodată, în temeiul art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen. s-a dispus aplicarea față de apelantul A. a unei amenzi judiciare în sumă de 1.000 RON.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 366 din 7 iunie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii penale din data de 28 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1) – (3) din lege:

a) – calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) – identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) – existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

d) – verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de contestatorul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către recurent, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția a fost ridicată de către o parte din proces (petentul A.), în fața unei instanțe judecătorești învestite cu soluționarea cererii de anulare a amenzii judiciare în cuantum de 1.000 RON aplicată prin încheierea de ședință din data de 3 martie 2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov.

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată, Înalta Curte reține că, deși dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen. sunt în vigoare, cererea de sesizare a Curții Constituționale apare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinită condiția referitoare la „legătura” normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție observă că argumentele prezentate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate, remarcându-se faptul că, prin demersul efectuat, autorul excepției nu urmărește să supună cenzurii instanței de contencios constituțional, în mod efectiv, aspecte de neconstituționalitate derivate din modalitatea de redactare a dispozițiilor legale criticate. Criticile aduse de recurent dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate o invocă nu se circumscriu unei pretinse lipse de claritate și previzibilitate a acestora în raport cu conținutul propriu-zis in abstracto.

Așadar, Înalta Curte reține că în cauză este vorba, în primul rând, de o interpretare a legii pe care petentul o apreciază neconstituțională, chestiune ce se circumscrie aplicării legii și care este de competența instanțelor judecătorești, fără ca neconstituționalitatea să rezide în însuși textul de lege, motiv pentru care criticile excedează unui control de constituționalitate.

Scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

Premisa sesizării instanței constituționale o constituie, așadar, constatarea, inter alia, că, prin recurgerea la acest mijloc procedural, partea care invocă excepția urmărește, în mod real și efectiv, să obțină concursul Curții, în considerarea și în limitele stricte ale competenței sale constituționale.

Astfel, o atare premisă nu este realizată atunci când, așa cum se constată în speță, autorul excepției nu tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită, pe calea excepției de neconstituționalitate, a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României, ci, în realitate, dorește în mod evident interpretarea și aplicarea textului de lege criticat, or în raport cu art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

În plus, se constată că petentul nu a precizat în ce constă neconcordanța dintre dispozițiile art. 283 alin. (4) lit. n) C. proc. pen. și cele prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1), (2), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20 alin. (2) și art. 21 alin. (1) și (2) din legea fundamentală, fiind, așadar, doar trimiteri formale la Constituția României.

În concluzie, în cauza de față aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. n) din C. proc. pen., din cuprinsul încheierii penale din data de 28 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurentul-petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.