Interpretarea teleologică a art. 25 din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

„Creativitatea juristului trebuie să fie temperată: el trebuie să recurgă la înțelesul rațional al legii, la tradiția istorică, la lucrările preparatorii, la principiile dreptului, la sentimentul de echitate prezumat și la nevoile vieții” – M. Djuvara

Am sa încep prin a reda una din definițiile date de doctrina acestei metode de interpretare a normei juridice, tocmai pentru a scoate în evidență o interpretare excesivă, de rea-credință, care prin trunchierea scopului urmărit de legiuitorul profesional a reprezentat pretinsul fundament legal al unei acuzații față de un avocat.

„Interpretarea teleologică sau după scop se bazează pe finalitatea actului normativ interpretat. Prin natura ei, metoda teleologică reclamă utilizarea ei în paralel cu celelalte, căci intenția legiuitorului poate fi găsită și din coroborarea normei în cauză cu alte norme și cercetându-se contextul adoptării ei și raportându-ne la litera ei” (cursul IDD Teoria generală a dreptului, lect. univ. dr. Carmen Lazăr).

Plecăm, în prezenta analiză comparativă a două dispoziții legale prevăzute de Legea nr. 51/1995, de la premisa că orice absolvent al unei facultăți de drept cunoaște sau ar trebui să cunoască metodele de interpretare ale unei norme juridice și ce este esențial, că și înțelege acest mecanism juridic.

În viața reală profesională însă, nu au lipsit și din păcate nu încetează să apară derapaje asumate instituțional, rezultate tocmai din greșita interpretare a unor dispoziții care reglementează exercitarea profesiei de avocat, așa cum ele au fost prevăzute în Legea nr. 51/1995.

„Art. 25

(1) Instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat.

(2) Exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

(3) Fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

(4) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule”.

Prezentarea acestui text de lege în integralitatea lui are drept scop stabilirea cadrului special de reglementare avut în vedere de legiuitorul profesional, respectiv mijlocul juridic prevăzut ca instrument de verificare a practicării profesiei de avocat de către persoane care nu au dobândit titlul de avocat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995.

Dispozițiile de la alineatul doi ale articolului evocat mai sus reprezintă în esență sancțiunea prevăzută a fi aplicată față de aceste persoane și nu față de cel care a dobândit dreptul de a exercita profesia de avocat în mod legal.

Fașă de eventualele încălcări ale legislației exercitării profesiei de avocat, legiuitorul a prevăzut în mod distinct în cuprinsul art. 85, cadrul legal aplicabil acestor abateri: Procedura anchetării abaterilor disciplinare.

 „Art. 85

(1) Avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor prezentei legi sau ale statutului, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului sau ale uniunii, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia sau în afara acesteia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei, ale corpului de avocați sau ale instituției”.

Fundamentul evocării acestui raționament rezidă în mod indubitabil din conținutul alin. (4), „actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile prezentei legi, sunt nule”.

Este total incorectă preluarea trunchiată doar a dispozițiilor alin. (2) de la art. 25 pentru a se realiza prezumtiva acuzație de exercitare fără drept a profesiei de avocat, de către un avocat!

Din păcate, interpretarea subiectivă a dispozițiilor Legii nr. 51/1995, creează derapaje grave și evident regretabile de natură a silui destine profesionale.

„Art. 28 alin. (1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență”.

Forma și conținutul contractului de asistență juridică sunt prevăzute la art. 121 din Statutul profesiei.

Nerespectarea dispozițiilor care reglementează îndeplinirea formalităților de încheiere a contractului de asistență juridică, constituie o eventuală abatere disciplinară cu privire la anchetarea căreia este competent Consiliul Baroului și nu o unitate de parchet, oricât de mare și subiectivă ar fi această apreciere a competențelor legale.

Reținerea în sarcina unei persoane care exercită în mod legal profesia de avocat, a săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 348 Cod penal: „Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Plecând de la interpretarea că a efectuat acte specifice exercitării profesiei prevăzute la art. 3 din Legea nr. 51/1995, cu încălcarea prezumtivă a dispozițiilor art. 121 din Statutul profesiei de avocat, fără ca acest fapt să fie constatat de către organul de conducere profesional competent conform Legii nr. 51/1995 – Consiliul baroului – în Tabloul căruia figurează înscris respectivul avocat, reprezintă o încălcare inacceptabilă a regulilor de competență legale ale organelor de conducere ale profesiei, exercitate pe bază de lege într-un stat membru al Uniunii Europene.

A accepta un asemenea derapaj instituțional înseamnă a permite crearea unui precedent extrem de periculos care ar avea drept rezultat vulnerabilizarea avocatului și implicit a funcției apărării exercitate în societate, pe baza de lege.