Infracțiuni informatice, înșelăciune și participare la un grup infracțional organizat. Dispunerea transferului persoanei condamnate într-un loc de detenţie din România, în vederea continuării executării restului de pedeapsă rămas neexecutat

• Legea nr. 302/2004: art. 156 alin. (2) şi (3)
• Legea nr. 302/2004: art. 166 alin. (6) lit. a)
• NCP: art. 100 alin. (1) lit. b) şi c)
• NCP: art. 104 alin. (2)
• NCP: art. 244
• NCP: art. 249
• NCP: art. 367
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 597
• NCPP: art. 598

Prin Sentința penală nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022, s-a respins contestația formulată de Curtea de Apel Pitești – Biroul Executări Penale, la sesizarea Penitenciarului București – Rahova, privind lămurirea dispozitivului Sentinței penale nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2021, privind pe persoana condamnată A., în prezent aflat în Penitenciarul București – Rahova, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, s-a constatat că este nefondată contestația formulată, având în vedere că nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vrea împiedicare la executare, pedeapsa ce se execută fiind în cuantum de 3 ani și 10 luni închisoare, iar executarea a început la data de 15.07.2019.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 239 din 12 aprilie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Prin Sentința penală nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută Sentința nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg – Germania, prin care a fost condamnat numitul A. la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare (1400 zile) pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german, fapte care sunt incriminate și în legea penală română prin dispozițiile art. 367, art. 244 și art. 249 din C. pen. S-a dispus transferul persoanei condamnate A., într-un loc de detenție din România, în vederea continuării executării restului de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare, într-un penitenciar din România. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 15.07.2019 la zi. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului, iar cheltuielile judiciare au rămas, de asemenea, în sarcina statului.

Prin Decizia penală nr. 262/A din 27 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 91/F din data de 17 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2021.

Persoana condamnată A., cetățean român, a fost condamnat definitiv de statul german, prin hotărârea penală nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg – Germania, pentru comiterea infracțiunilor de participare la un grup criminal organizat, înșelăciune și fapte legate de criminalitate informatică, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), alin. (3) fraza 2 nr. 1, nr. 2, 22, 23, 53, din C. pen. german – la pedeapsa de 3 ani și 10 luni închisoare.

Înalta Curte reține că în mod corect a constatat prima instanță că nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, având în vedere că se precizează, în mod clar, în hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești, definitivă prin decizia Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost recunoscută de hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare germane Sentința nr. 9 KLs 740 Js 469/19 din data de 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Augsburg – Germania, că pedeapsa ce se execută este în cuantum de 3 ani și 10 luni închisoare, iar executarea a început la data de 15.07.2019.

Referitor la motivele formulate de contestator, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 142 din 15 februarie 2022 pronunțată de Judecătoria Aiud s-a admis cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul A. din executarea pedepsei de 3 ani și 10 luni de închisoare, dispusă prin Sentința penală nr. 91/2021 a Curții de Apel Pitești, s-a dispus liberarea condiționată a acestuia de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. x/2021 al Curții de Apel Pitești și s-a atras atenția asupra prevederilor art. 104 alin. (2) din C. pen., acesta fiind liberat condiționat la data de 22 februarie 2022.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, potrivit procesului-verbal nr. x/01.02.2022 emis de Comisia pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Aiud, petentul a început executarea pedepsei la data de 15.07.2019, aceasta urmând să expire la data de 29.04.2023, iar pentru a beneficia de liberare condiționată, potrivit art. 100 alin. (1) lit. a) din C. pen., petentul trebuie să execute 2/3 din pedeapsa aplicată, respectiv 933 de zile. Din totalul de 1400 de zile închisoare, i se consideră ca executate un număr de 948 de zile, din care 933 executate efectiv și 15 de zile executate în arest preventiv, la data analizării în comisie fiind îndeplinit criteriul fracției minime prevăzute de lege. Referitor la condițiile prevăzute de art. 100 alin. (1) lit. b) și c) din C. pen., instanța a constatat că petentul execută pedeapsa în regim semideschis (conform extrasului din baza de date PMSWEB), iar prin hotărârea de condamnare nu i-au fost instituite obligații civile.

De asemenea, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 156 alin. (2) și (3) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională, ce reglementează legea care guvernează executarea „În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent. (3) Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul de executare”.

Astfel, având în vedere cele anterior menționate, contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte notează că hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare germane la data de 13.01.2022, la care face referire contestatorul în motivele de contestație formulate, nu a fost recunoscută în condițiile prev. de art. 166 din Legea nr. 302/2004, referitoare la recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești străine, și ca atare, nu produce efecte câtă vreme nu a fost recunoscută printr-o hotărârea judecătorească definitivă pronunțată de instanțele române.

Mai mult, Înalta Curte reține că în cauză a fost formulată contestație de către Biroul Executări Penale, contestatorul A. a formulat contestație împotriva sentinței prin care s-a respins contestația, iar motivele formulate de acesta au fost invocate pentru prima dată în fața în calea de atac a contestație, nu au făcut obiectul analizei primei instanțe cu privire la criticile formulate, or, se constată că instanța de control judiciar nu se substituie primei instanțe, să examineze pentru prima dată incidența cazurilor de contestație la executare invocate art. 598 lit. c) și d) din C. proc. pen., ceea ce contravine în mod flagrant prevederilor art. 597 din C. proc. pen. care stabilesc competența instanței de executare.

Concluzionând, Înalta Curte constată ca fiind legală și temeinică hotărârea contestată, întrucât nu există vreo nelămurire cu privire la privire la hotărârea care se execută sau vrea împiedicare la executare, pedeapsa ce se execută fiind în cuantum de 3 ani și 10 luni închisoare, executarea a început la data de 15.07.2019 din care se scade perioada executată în Germania, respectiv 15.07.2019 – 12.01.2022, astfel încât, nu se pune problema ca pedeapsa de 3 ani și 10 luni să fie deja executată la momentul transferării în România a persoanei condamnate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului

Sursa informației: www.scj.ro.