Infracţiuni de loviri şi alte violenţe, tâlhărie și extorcare de fonduri. Predarea persoanei solicitate între statele membre fără a mai fi necesară îndeplinirea condiţiei dublei incriminări

• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2)
• NCP: art. 193 alin. (1)
• NCP: art. 275 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 103 din data de 14.06.2022, Curtea de Apel București, secția I penală a admis sesizarea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.05.2022 de judecătorul delegat din cadrul Tribunalului de primă instanță din Heidelberg – Republica Federală Germană (număr de referință x) față de persoana solicitată A., în baza mandatului național de arestare din 26.04.2022 emis de Tribunal de primă instanță din Heidelberg, a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germană cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul solicitant, persoana predată să fie transferată în România în vederea executării pedepsei, conform art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 14.06.2022 până la 13.07.2022 inclusiv. A constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării de la 03.06.2022 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că prin sesizarea înregistrată la data de 04.06.2022, sub nr. x/2021, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată A., pe o durată de 15 zile.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 397 din 22 iunie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Potrivit dispozițiilor legale cuprinse în legea specială care reglementează executarea unui mandat european de arestare, art. 84 și următoarele din Legea 302/2004, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la a analiza eventuale motivele de refuz ale predării.

În cauză, solicitarea se întemeiază pe existența unui mandat european de arestare emis de autoritățile judiciare din Germania.

Obiectul cercetării statului solicitant îl constituie comiterea infracțiunilor de tâlhărie și extorcare de fonduri, prevăzute de secțiunile 255, 253 (1), 250 (2), 223 (1) și 230 din C. pen. german, pedepsite cu închisoarea de maxim 15 ani.

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, reglementată prin dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată. Astfel, infracțiunea de vătămare corporală intenționată are corespondență în legislația română în infracțiunea de loviri și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce privește cele două infracțiuni de tâlhărie, acestea dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Potrivit art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

c) când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent;

Evaluând motivul de refuz invocat de persoana solicitată, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Tribunalul Districtual Heidelberg – Republica Federală Germania, în dosarul nr. x Gs nr. x, vizează faza de urmărire penală, sens în care nu sunt incidente dispozițiile evocate – art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004

În egală măsură, Înalta Curte apreciază că, în mod judicios, prima instanță a reținut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ, enumerate în art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin urmare, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanței, constată că mandatul european de arestare conține informațiile necesare și suficiente, prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Ca urmare, se va reține că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz la punerea în executare a mandatului european.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A., împotriva sentinței penale nr. 103 din data de 14.06.2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.