Infracțiunea de înșelăciune. Respingerea contestației ca neîntemeietă (NCPP, VCP, L. nr. 78/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 355/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 474, art. 598 alin. (1) lit. d); VCP: art. 81, art. 82, art. 215 alin. (1), (3), (5);  L. nr. 78/2000: art. 18 alin. (1), art. 18^1 alin. (1), (3)

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 C. proc. pen. prevăzând expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

În speța de față, se reține că persoana condamnată E. a formulat contestație privind executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform art. 81, 82 C. pen. anterior, stabilită prin Decizia penală nr. 23/A din 26 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce a modificat Sentința penală nr. 139 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, în drept fiind invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

Conform prevederilor legale anterior menționate, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În speță, Înalta Curte constată că criticile formulate de condamnata E. în susținerea contestației la executare, reluate cu prilejul căii de atac a contestației, vizând împrejurarea că aceasta ar fi fost condamnată de două ori pentru aceeași faptă, nu sunt întemeiate, astfel cum în mod corect a apreciat și instanța de fond, contestatoarea urmărind practic, pe calea contestației la executare, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost condamnată din două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. anterior și fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prev. de art. 18^1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000, într-o singură infracțiune, prev. de art. 18^1 alin. (1), (3) din Legea nr. 78/2000.

Raportat la criticile formulate de către condamnată, Înalta Curte reține că acestea nu pot fi circumscrise cazului de contestație la executare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

În plus, se impune a fi avut în vedere că Decizia nr. 4/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii [prin care s-a statuat că fapta de a folosi, în cadrul autorității contractante, printr-o acțiune a autorului, documente ori declarații inexacte, ce a avut ca rezultat obținerea, pe nedrept, de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și de fonduri din bugetul național întrunește elementele constitutive ale infracțiunii unice prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, indiferent dacă legea penală mai favorabilă este legea veche sau legea nouă], este ulterioară condamnării definitive a contestatoarei, iar potrivit dispozițiilor art. 474 C. proc. pen., deciziile pronunțate în recurs în interesul legii produc efecte pentru viitor.

Prin urmare, în mod corect s-a dispus ca persoana condamnată E. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, criticile formulate pe calea contestației la executare, reluate cu prilejul susținerii căii de atac, fiind neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata E.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

Sursa informației: www.scj.ro.