Infracțiunea de înșelăciune. Inexistența identității de acte materiale. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 60/2019

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1) lit. c); L. nr. 302/2004: art. 8 alin. (1) lit. b)

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

La data de 22 mai 2018, persoana solicitată D. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 98/F/DL din data de 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, modificată prin Decizia penală nr. 972 din 2 iulie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penal, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând desființarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de extrădare formulată de autoritățile judiciare albaneze.

În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că de la data rămânerii definitive a hotărârii de extrădare și până la momentul formulării contestației au intervenit împrejurări care împiedică executarea hotărârii de extrădare/predare, împrejurări circumscrise scurgerii timpului și executării pedepsei aplicate prin hotărâre definitivă de către autoritățile judiciare germane pentru aceeași faptă care a dus la condamnarea în Albania și respectiv la formularea cererii de extrădare de către autoritățile albaneze în vederea executării pedepsei.

În subsidiar, contestatorul a solicitat să se constate că hotărârea penală pe care s-a fundamentat cererea de extrădare și care a fost avută în vedere de autoritățile judiciare române atunci când au judecat cererea de extrădare, nu mai are caracter definitiv, întrucât, împotriva ei, persoana extrădabilă a declarat apel peste termen, declarat admisibil de către autoritățile judiciare albaneze la data de 13 octombrie 2017, astfel încât, mandatul de executare a pedepsei cu închisoare nu mai produce efecte.

Prin contestația formulată în prezenta cauză, petentul a susținut că a fost condamnat în Albania pentru aceeași faptă pentru care a fost judecat și condamnat de către autoritățile judiciare din Germania, iar termenul de încercare de 4 ani fixat de autoritățile judiciare germane nu se împlinise la momentul judecării cererii de extrădare, motiv pentru care nu se puteau aplica dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind motivele obligatorii de refuz ale extrădării.

A mai susținut că în Albania nu a fost judecată într-un proces echitabil, în condițiile în care, persoana solicitată este cetățean grec, care se bucură de garanțiile unui proces echitabil și a fost judecată de către autoritățile judiciare albaneze fără să fi fost citată și încunoștințată despre existența unui proces pe rolul Judecătoriei Pogradec pentru fapta de a fi introdus în Albania un autoturism furat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin hotărârea penală din data 7 martie 2012, pronunțată de Judecătoria Munchen – Departamentul pentru fapte penale și amenzi în Dosarul nr. x Ls 244 Js 208707/07, D. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare pe un termen de probațiune de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe agravante conform art. 263 alin. (1), alin. (3), S 2, nr. 2 alt. 1, 53 din C. pen., iar prin Hotărârea penală cu nr. 1547-134 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Districtului Judicial Pogradec, M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de autovehicule prevăzute de art. 141/a/1 din C. pen.

Rezultă că în Albania, persoana solicitată a fost judecată și condamnată pentru fapta de a fi introdus pe teritoriul acestei țări autovehiculul H. I. știind că nu l-a obținut în mod legal, traficându-l prin frontiera de stat albanez cu intenția de a-l vinde și de a-și asigura venituri din această vânzare, în timp ce în Germania a fost judecat și condamnat pentru fapta de a fi indus în eroare firma F., prin cumpărarea de la aceasta a unui autovehicul G., la prețul de 68.590 euro și un autovehicul H. I., la prețul de 52.900 euro, pentru care a plătit cu 2 cecuri fără a avea disponibilul necesar în bancă, aspect cunoscut de contestator.

Împrejurarea că prin hotărârea de extrădare contestată s-a reținut că faptele, astfel cum au fost expuse în cuprinsul sentinței penale de condamnare, emisă de autoritățile judiciare albaneze întrunesc, conform legii penale române, conținutul constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 244 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., nu se poate reține că este aceeași faptă pentru care persoana solicitată a fost condamnată de autoritățile judiciare din Germania, întrucât, nu încadrarea juridică este criteriul pe baza căruia se verifică identitatea de fapte, ci actele materiale executate, ce intră în conținutul infracțiunilor pentru care a fost judecat și condamnat în cele două state.

Pentru a fi în prezența aceleiași fapte este necesar să existe identitate de acte materiale, independent de încadrarea juridică a acestora.

Față de situația de fapt reținută în sarcina persoanei solicitate de către cele două instanțe, Înalta Curte constată că în prezenta cauză nu există identitate de acte materiale, astfel că motivul de contestație invocat nu este întemeiat.

Referitor la critica vizând lipsa unui proces echitabil, persoana solicitată a susținut că în Albania a fost judecată de către autoritățile judiciare albaneze fără să fi fost citată și încunoștințată despre existența unui proces pe rolul Judecătoriei Pogradec pentru fapta de a fi introdus în Albania un autoturism furat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că împotriva Hotărârii penale cu nr. 1547-134 din 4 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Districtului Judicial Pogradec, persoana solicitată a formulat contestație, iar cauza a fost reanalizată prin prisma motivelor invocate de contestator, astfel cum rezultă din Decizia nr. 53 din 21 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Korce, definitivă și executorie.

Prin urmare, nemulțumirea persoanei solicitate nu ține de echitatea procedurii, ci eventual de legalitatea și temeinicia soluției, aspecte care au fost verificate prin intermediul căii de atac prevăzute de lege.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, iar contestația formulată de persoana solicitată D. împotriva Sentinței penale nr. 239/F din data de 5 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală este nefondată, urmând ca în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să fie respinsă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.