Infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave. Stabilirea instanţei competente să soluţioneze cauza

• NCPP: art. 275
• NCPP: art. 41
• NCPP: art. 51

Ca urmare, în condițiile în care activitatea infracțională dedusă judecății s-a desfășurat și pe raza de competență a Tribunalului Brașov, s-a apreciat că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 41 alin. (5) C. proc. pen., care impun respectarea ordinii de prioritate prevăzută de alin. (1) al textului de lege.

(I.C.C.J., s. pen., încheierea nr. 585 din 9 noiembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Brașov este competent să soluționeze cauza privind pe inculpații B., A. și S.C. C. S.R.L., trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2021 din 01 iulie 2021 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, reglementând competența teritorială a instanțelor judecătorești, art. 41 C. proc. pen. stabilește, în alin. (1), că aceasta este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoana fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate, iar, în alin. (2), definește noțiunea de „loc al săvârșirii infracțiunii” ca fiind acela unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, pentru ca, în alin. (3), să stipuleze că în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, art. 41 alin. (4) C. proc. pen. prevede că atunci când niciunul din locurile menționate la alin. (1) nu sunt cunoscute sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele indicate în primul alineat, competența revine instanței mai întâi sesizate. În plus, conform art. 41 alin. (5) C. proc. pen., ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Așadar, dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. stabilesc o ordine de preferință legală ce trebuie respectată cu prilejul sesizării instanțelor judecătorești.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, circumscris infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, că inculpații A. și S.C. C. S.R.L. (C., la data faptelor E. S.R.L.) i-au indus în eroare pe reprezentanții persoanei vătămate F. S.A., încheind prin intermediul lui G., în calitate de reprezentant al C., contracte de vânzare-cumpărare și de leasing financiar cu F. S.A. în vederea derulării afacerii de tipul „sell and leaseback” cu referire la 3 autorulote H. și la 10 autorulote I., context în care cel dintâi a folosit 52 de înscrisuri false (facturi de achiziție și documente de plată care ar fi fost emise pe relația C. cu furnizorii de autorulote H. Germania și I. Italia), prin care se atesta în fals că C. deținea în proprietate și posesie efectivă cele 13 autorulote la momentul vânzării, transmiterii proprietății și preluării în leasing, în scopul obținerii pentru sine a folosului patrimonial injust, pricinuind persoanei vătămate F. S.A. o pagubă totală de 2.795.387,84 RON (697.222,14 RON în 2018 și 2.098.165,7 RON în 2019).

S-a mai reținut că, la săvârșirea faptelor, inculpatul A. a fost ajutat de inculpatul B., care, în calitatea sa de referent de vânzări în cadrul F. S.A., a propus altor analiști și persoane cu putere de decizie ai angajatorului său relația comercială cu clientul C., respectiv cu A., susținând credibilitatea acestui partener, și a propus aplicarea unor excepții de la procedura obișnuită în ceea ce privește evaluarea bunurilor și plata furnizorului C., care au condus în mod direct la producerea prejudiciului în patrimoniul persoanei vătămate.

În ceea ce privește infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, procurorul semnatar al rechizitoriului a reținut că inculpații A., S.C. C. S.R.L. (prin intermediul celui dintâi) și B. au plăsmuit și, după caz, folosit în dosarele de finanțare un număr de 42 înscrisuri false (primii doi acuzați, extrase de cont, procese-verbale de primire a autorulotelor, facturi, ordine de plată, declarații de posesie, proces-verbal de inspecție obiecte leasing și anexa la acesta) și, respectiv, 3 înscrisuri false (cel din urmă inculpat, proces-verbal de inspecție obiecte leasing și anexa la acesta, nota de informare), prin care se atestau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Totodată, se constată că, la paginile 4, 5 și 6 ale rechizitoriului, s-a menționat că o parte a actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, imputată inculpaților A. și S.C. C. S.R.L. s-a realizat pe raza județului Brașov, unde, potrivit declarațiilor martorului J., au fost încheiate o parte din contractele de vânzare cumpărare și de leasing cu persoana vătămată F. S.A.. Astfel, martorul a expus detaliat modalitatea în care se perfectau convențiile, declarând, printre altele, că nu poate preciza care era proporția dintre contractele semnate la București și cele semnate la Brașov și că atunci când contractele de leasing erau semnate în această din urmă localitate, ulterior A. le trimitea, în original, prin curier sau prin angajați la firmele de leasing, întrucât societatea de leasing impunea ca semnătura aplicată pe acte să fie în original.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, o parte a documentelor care atestau împrejurări necorespunzătoare adevărului folosite în dosarele de finanțare (respectiv procesele-verbale de predare primire autorulote din 31 iulie 2018 aferente autovehiculelor x cu numerele de identificare x, x și y) au fost încheiate, conform mențiunilor indicate chiar în cuprinsul lor, în Brașov.

Prin urmare, se constată că, potrivit rechizitoriului și actelor de la dosar, activitatea infracțională s-a desfășurat, în parte, pe raza județului Brașov, unde sunt situate și domiciliul și, respectiv, sediul inculpaților A. și S.C. C. S.R.L., așadar în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov și a parchetului de pe lângă această instanță, care, de altfel, a și instrumentat cauza în cursul urmăririi penale. Pe de altă parte, Parchetul de pe Tribunalul Brașov a învestit, cu rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul Brașov, care, astfel, este prima instanță sesizată în cauză.

Ca urmare, din moment ce locul săvârșirii infracțiunii, în accepțiunea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Brașov, Înalta Curte, având în vedere și dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (3) și alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., constată că această instanță este competentă teritorial să judece cauza privind pe inculpații B., A. și S.C. C. S.R.L., fiind prima sesizată dintre jurisdicțiile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că o parte a activității infracționale s-a desfășurat în Municipiul București, unde au fost încheiate unele din contractele de vânzare-cumpărare și de leasing și s-a produs rezultatul infracțiunii de înșelăciune (prejudicierea persoanei vătămate), respectiv în circumscripția unei alte instanțe (Tribunalul București), nu este de natură să atragă competența teritorială exclusivă a acesteia din urmă, în condițiile în care prevederile art. 41 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la cele ale alin. (2) ale aceluiași articol, stabilesc o competență alternativă în acele situații în care actele materiale au fost săvârșite în mai multe locuri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privindu-i pe inculpații B., A. și S.C. C. S.R.L. este Tribunalul Brașov, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata S.C. C. S.A., în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.