Infracţiunea de fals intelectual comisă de către un notar public. Inserarea/atestarea în actele notariale a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului (NCPP, NCC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 113/2019

NCPP: art. 549^1; NCC: art. 700

Prin încheierea nr. 72/2018, Curtea de Apel a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a dispus desființarea a cinci din cele șase cereri de autentificare și a contractelor de vânzare-cumpărare aferente, întrucât persoanele titulare ale dreptului de proprietate privind imobilul supus tranzacției nu s-au prezentat la biroul notarial în vederea încheierii actelor și notarul public a menționat, în mod nereal, în cuprinsul încheierilor de autentificare faptul că vânzătorii, după citirea actelor, au consimțit la autentificarea lor, semnând pe toate exemplarele.

Se constată că probele administrate au demonstrat că persoanele titulare ale dreptului de proprietate asupra imobilelor ce fac obiectul tranzacțiilor, au fost fie plecate în străinătate la muncă, fie decedate, astfel că la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare nu aveau cum să fie prezente să își exprime consimțământul în fața notarului și să semneze înscrisurile. În aceste condiții în cuprinsul actelor au fost consemnate aspecte neconforme cu adevărul, cu complicitatea persoanelor care s-au prezentat în locul vânzătorilor și au semnat în fals în locul acestora.

Obiectul procedurii pendinte îl constituie cererea de desființare a înscrisurilor falsificate de notar, cu privire la care s-a dispus clasarea urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Ca atare, probatoriul administrat în cursul urmăririi penale trebuie să ateste existența infracțiunii de fals, respectiv întrunirea tuturor cerințelor normei de incriminare, dar și persoanele în sarcina cărora s-a decelat forma de vinovăție a intenției, chiar dacă acțiunea penală s-a stins prin prescripție. Prin urmare, sesizarea formulată de procuror trebuie să-și găsească un fundament probator în dosarul de urmărire penală.

Înalta Curte notează că desființarea înscrisurilor este consecința constatării comiterii de către notarul public a infracțiunii de fals intelectual, cu ocazia întocmirii acestora, prin inserarea/atestarea în actele notariale a unor împrejurări necorespunzătoare adevărului.

I.1. Astfel, în cazul contractului autentificat sub nr. x/06.06.2005, probele administrate la urmărirea penală au dovedit faptul că proprietarul terenului extravilan G. nu a vândut imobilul petentului A. și nu a avut cunoștință despre înstrăinarea terenului, iar raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză a demonstrat faptul că semnăturile de la rubrica „am primit actul transcris” de pe cererea nr. x din 06.06.2005 adresată Biroului Notarilor publici asociați E. de către numiții G. și A. și de la rubrica „vânzător G.” de pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 06.06.20015 la BNPA – B. și C. nu au fost executate de către numitul G..

I.2. În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 11.10.2005 de către notarul public D., probele au dovedit că proprietara terenului ce face obiectul tranzacției, numita H., la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, se afla în Italia, la fiul său, HH., în fața notarului în vederea încheierii și semnării tranzacției prezentându-se un alt fiu al ei, care însă nu avea procură pentru a perfecta o astfel de operațiune juridică. În aceste condiții, astfel cum în mod corect a prevăzut și prima instanță, chiar dacă proprietara terenului care a făcut obiectul vânzării a confirmat că și-a dat consimțământul cu privire la transferul dreptului de proprietate, era necesar ca acest consimțământ să fie exprimat în fața notarului public, la momentul încheierii actului, prin mandatar cu procură autentică, condiție neîndeplinită în speță.

I.3. Cu privire la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 14.10.2005 de către notarul public D., în faza de urmărire penală s-a stabilit că proprietara imobilului, I. și-a dat acordul pentru înstrăinarea terenului însă, la data încheierii actului de vânzare cumpărare sus menționat, respectiv 14.10.2005, se afla în Italia, la muncă. În fața notarului s-a prezentat fiica proprietarei, numita LL., fără să aibă procură autentică din partea mamei, care a semnat la notar contractul de vânzare-cumpărare, cu numele mamei.

I.4. Referitor la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 09.09.2005 de către notarul public D., probatoriul a conturat existența infracțiunii de fals, întrucât proprietarii J. și K. au fost plecați la muncă în Germania și Italia, astfel că nu au fost prezenți la încheierea tranzacției și nu au semnat contractul de vânzare-cumpărare. Cel care s-a prezentat la notar a fost tatăl lui J., OO., însă acesta din urmă a negat că ar fi semnat actul. În aceste condiții notarul nu avea cum să constate nemijlocit consimțământul proprietarilor la înstrăinarea terenului, astfel că în mod corect prima instanță a constatat că actul translativ de proprietate a fost încheiat de un neproprietar, prin semnarea în fals a adevăraților proprietari, care nu și-au manifestat în vreun fel consimțământul la vânzare, astfel că atât contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 09.09.2005 cât și cererea de autentificare contract nr. x din aceeași dată, ambele efectuate în cadrul BNPA – B. ȘI C., de către aceasta din urmă, conțin mențiuni false.

I.5. În ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.05.2005 de către notarul public D., probele au demonstrat faptul că unul dintre proprietarii terenului ce a făcut obiectul tranzacției era decedat de aproximativ 2 ani, respectiv N., decedată la data de 01.07.2003, iar în locul său a semnat la rubrica vânzător soțul supraviețuitor, VV., acesta din urmă decedând ulterior încheierii tranzacției, la data de 15.05.2009. Terenul, supus tranzacției, a fost dobândit în suprafețe egale de către M. și sora acestuia, N., ca urmare a dezbaterii succesiunii după defunctul TT.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 05.05.2005 a fost semnat de M. și VV., acesta din urmă semnând în locul soției decedate. În felul acesta N. nu și-a manifestat în mod valabil acordul de voință cu privire la vânzarea suprafeței de 3850 mp teren, actul fiind semnat pentru aceasta de către o altă persoană, aspect cunoscut de către cumpărător.

În concluzie, având în vedere că notarul a inserat în cuprinsul cererilor de autentificare a contractelor de vânzare-cumpărare, precum și în conținutul acestor contracte aspecte neconforme cu realitatea, operațiunile fiind nelegale sub aspectul mențiunilor privind prezența vânzătorilor în fața notarului, semnarea actelor și exprimarea nemijlocită a acordului la efectuarea tranzacțiilor, acord ce trebuie date personal în fața notarului sau prin mandatar cu procură autentică, toate aceste aspecte fiind relevate de probatoriul administrat în faza de urmărire penală, în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a admis solicitarea parchetului și a dispus desființarea înscrisurilor.

I.6. Legat de contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x din 25.04.2005 de către notarul public D., probele administrate în faza de urmărire penală au evidențiat că terenul al cărui proprietar, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, era L. (decedat ulterior la 06.11.2007), a fost vândut de fiica acestuia QQ.. Cu toate acestea nu s-a putut dovedi fără îndoială că semnătura nu a fost executată de L. și că înscrisul conține mențiuni false, având în vedere și consemnările din încheierea de autentificare, în sensul că actul s-a încheiat la domiciliul vânzătorului, care a consimțit la autentificarea sa, semnându-l pe toate exemplarele, în prezența numitei PP., secretar delegat. Având în vedere că în cauză nu a fost efectuată o expertiză grafică, apare ca fiind corectă aprecierea judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava că nu se poate reține dincolo de orice îndoială că înscrisurile conțin mențiuni false.

În consecință, în mod corect, a fost respinsă, ca nefondată, propunerea de desființare a cererii de autentificare înregistrată sub nr. x din data de 25.06.2005 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din data de 25.04.2005, ambele întocmite de notarul public D. din cadrul BNPA cu aceeași denumire.

II. Cu privire la certificatele de moștenitor

Se reține că obiectul procedurii pendinte îl constituie cererea de desființare a înscrisurilor falsificate de notarul D., cercetat pentru infracțiunile de fals intelectual, fals material și uz de fals și cu privire la care s-a dispus clasarea urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale. Pentru a se proceda la desființarea unui înscris este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că acesta este urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluția clasării.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că în conținutul certificatului de moștenitor nr. x din 18.03.2005 de către notarul public D., judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că în cuprinsul acestuia sunt inserate două mențiuni neconforme cu realitatea vizând inexistența unor persoane renunțătoare la moștenire sau străine de succesiune prin neacceptare.

Înalta Curte reține că certificatele de moștenitor, în ceea ce privește persoanele care sunt posibili moștenitori legali ai persoanei defuncte, au la bază o anumită documentație referitoare la urmașii decedatului. Însă, stabilirea moștenitorilor persoanei decedate, a persoanelor renunțătoare la moștenire sau străine de succesiune prin neacceptare, respectiv a cotei părți ce li s-ar cuveni fiecăruia dintre moștenitori și drepturile succesorale ale acestora excedează procedurii pendinte, stabilite în condițiile art. 549^1 din C. proc. pen. Aceste aspecte pot fi supuse analizei instanței competente pe calea unei acțiuni civile în anulare, în condițiile legii, neputând fi puse în discuție în prezentul cadru procesual și pe cale de consecință reținute ca temei de desființare a certificatului de moștenitor. Mai mult decât atât, neindicarea de către persoana care solicită eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor a faptului că mai există și alți succesibili fie legali, fie testamentari, nu constituie un fapt ilicit întrucât aceștia au la dispoziție acțiunea în petiție de ereditate exercitată la instanța civilă.

Prin urmare, în mod greșit judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel a admis în parte propunerea parchetului, în temeiul art. 549^1 alin. (4), alin. (5) lit. b) C. proc. pen., și a dispus desființarea parțială a certificatului de moștenitor nr. x din data de 18.03.2005, în ce privește mențiunile „Nu sunt” evidențiate la rubricile:

„Au renunțat la succesiune” și „Sunt străini de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ.”.

Cu privire la încheierea finală din ședința din data de 23.05.2005, în cauza succesorală privind pe defunctul P., cât și certificatului de moștenitor nr. x din data de 23.05.2005, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a apreciat că acestea conțin mențiuni false concretizate în constatarea calității de unic moștenitor după defunctul P. a numitei ZZ., inserate cu intenție de către notarul D., în condițiile în care anterior fusese emis un alt certificat de moștenitor după același defunct pentru fiul acestuia, ZZZ., ca unic moștenitor, dar de un alt notar. Probatoriul administrat a evidențiat faptul că acest certificat de moștenitor nu a fost anulat.

Judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a apreciat că notarul public trebuia să facă verificările pe care legea le impune și apoi să emită certificatul de moștenitor, motiv pentru care a dispus desființarea încheierii finale din ședința din data de 23.05.2005, în cauza succesorală privind pe defunctul P. și a certificatului de moștenitor nr. x din data de 23.05.2005, emise de notarul public D.

Înalta Curte reține că certificatul de moștenitor este actul autentic eliberat de notarul public care conține constatări referitoare la bunurile mobile și imobile moștenite, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le revin din aceste bunuri, precum și mențiuni privitoare la eventualii renunțători și alte formalități prevăzute de lege. Calitatea de succesibil și/sau, după caz, titlul de legatar, precum și numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă, prin testament și cu martori.

În cazul de față, au fost eliberate două certificate de moștenitor, după același defunct, fiecare din acestea stabilind calitatea de unic moștenitor pentru persoana solicitantă. Faptul că notarul nu a făcut anumite verificări nu poate determina anularea unuia dintre aceste certificate, precum și a încheierii finale, întrucât nu există mențiuni neconforme cu realitatea în cuprinsul acestora care să determine concluzia că acel înscris este fals. Părțile au la dispoziție remedii procesuale din dreptul civil la care pot apela pentru a obține anularea unuia din cele două certificate de moștenitor.

Aceeași situație este și în cazul succesiunii dezbătute după defunctul T. Au fost eliberate două certificate de moștenitor. Un certificat de moștenitor inițial nr. x/14.12.1996, emis de BNP „PPPP.”, iar mai târziu și certificatul de moștenitor suplimentar nr. x din 29.06.2000, eliberat de BNP „SSS.”, care stabileau calitatea de moștenitori ai defunctului T. în persoana numitelor OOOO., în calitate de soție supraviețuitoare, și QQQQ. și DDD., în calitate de fiice, din masa succesorală făcând parte cele două suprafețe de teren menționate în titlul de proprietate nr. x/1994, care apar și în certificatul de moștenitor nr. x/07.10.2005.

Ulterior, prin certificatul de moștenitor nr. x din 07.10.2005, emis de notarul public D., s-a stabilit că OOOO. și DDD. au acceptat succesiunea rămasă după defunctul T.

De menționat faptul că în certificatul de moștenitor nr. x din data de 07.10.2005, prin care cele două solicitante au fost declarate moștenitoare ale defunctului T., la rubricile „Au renunțat la succesiune”, respectiv „Sunt străine de succesiune prin neacceptare conform art. 700 C. civ.” nu figurează nicio mențiune.

Infracțiunea de fals material constă în contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice. Or, în situația de față, probatoriul nu a conturat săvârșirea niciuneia dintre aceste modalități, iar faptul că au fost emise două certificate de moștenitor, fără efectuarea verificărilor impuse de lege nu poate constitui infracțiunea de fals. Anularea unuia dintre cele două certificate de moștenitor se poate face în procedura civilă.

Motiv pentru care, se apreciază că în mod greșit judecătorul de cameră preliminară de la Curte a admis propunerea parchetului.

În ceea ce privește certificatul de moștenitor nr. x bis din data de 28.07.2005 și încheierea notarială finală din ședința din data de 28.07.2005 în cauza succesorală privind pe defuncta R. emisă de BNPA – B. și C., cu privire la care s-a admis propunerea parchetului, se constată că probatoriul administrat în cauză a relevat elemente concrete de fapt care conduc la concluzia în care acestea sunt urmarea comiterii unei fapte de fals, cu privire la care s-a dispus soluția clasării, astfel că soluția judecătorului de cameră preliminară de la Curte este corectă.

Astfel, probatoriul a relevat faptul că încheierea finală și certificatul de moștenitor conțin mențiuni false relativ la data întocmirii lor, dar și la numărul dosarului sub care cererea de eliberare a acestuia a fost înregistrată, iar în ceea ce privește certificatul de moștenitor, acesta conține și o altă alterare, în sensul înlăturării prin ștergere a cifrei 28, corespunzătoare datei emiterii lui, astfel rămânând ca o atare mențiune „iulie 2005”.

Acțiunea de falsificare poate fi săvârșită prin alterarea (modificarea) înscrisului în orice mod, astfel că în mod corect judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a admis propunerea parchetului.

Referitor la celelalte certificate de moștenitor și încheieri notariale aferente, de la pct. III. 3, 5, 7, 8, respectiv încheierea notarială finală din ședința din data de 26.05.2005 în cauza succesorală privind pe defunctul Q. emisă de BNPA – B. și C. și a certificatul de moștenitor nr. x din data de 26.05.2005, încheierea notarială finală din ședința din data de 05.10.2005 în cauza succesorală privind pe defuncta S. emisă de BNPA – B. și C. și a certificatul de moștenitor nr. x din data de 05.10.2005, încheierea notarială finală din ședința din data de 26.10.2005 în cauza succesorală privind pe defunctul V. emisă de BNPA – B. și C. și a certificatul de moștenitor nr. x din data de 26.10.2005 și încheierea notarială finală din ședința din data de 07.11.2005 în cauza succesorală privind pe defuncta W. emisă de BNPA – B. și C. și a certificatul de moștenitor nr. x din data de 07.11.2005, cu privire la care s-a respins propunerea parchetului, probatoriul administrat a demonstrat că nu conțineau mențiuni nereale care să poată atrage constatarea nulității absolute a acestor înscrisuri, astfel că nu se poate vorbi despre existența vreunui fals.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 72 din data de 24 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa, în parte, încheierea nr. x din data de 24 octombrie 2018, a Curții de Apel Suceava, în sensul că va respinge propunerea Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava de desființare a următoarelor înscrisuri:

1. certificat de moștenitor nr. x din data de 18.03.2005 privind pe defuncta O. emis de BNPA – B. și C.;

2. încheiere notarială finală din ședința din data de 23.05.2005 în cauza succesorală privind pe defunctul P. emisă de BNPA – B. și C. și certificat de moștenitor nr. x din data de 23.05.2005 emis de BNPA – B. și C. privind pe același defunct;

3. încheiere notarială finală din ședința din data de 07.10.2005 în cauza succesorală privind pe defunctul T. emisă de BNPA – B. și C. și certificat de moștenitor nr. x din data de 07.10.2005 emis de BNPA – B. și C. privind pe același defunct.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii contestate.

Va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de EEE. împotriva încheierii nr. 72 din data de 24 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga contestatorul EEE. la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de A. vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.