Infracţiunea de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postexecutorie

• NCP: art. 335 alin. (2)
• NCP: art. 41 alin. (1)
• NCP: art. 43 alin. (5)
• NCP: art. 79 alin. (3)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (10)
• NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

Prin sentința penală nr. 37 din 13 ianuarie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, secția I Penală, din care face parte integrantă încheierea de îndreptare eroare materială din 20 ianuarie 2021 a aceleiași instanțe, în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postexecutorie (infracțiune săvârșită la data de 30.09.2019).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 146/RC din 31 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale – inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal – și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale – încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de încriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În speță, recurentul inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul având permisul de conducere anulat, în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen., pedeapsă care a fost contopită de instanța de apel cu pedepsele de 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr. 332 din 10.02.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 București, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 728/A din 29.07.2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și pedeapsa amenzii în cuantum de 2.100 RON (210 zile-amendă, cu suma de 10 RON pentru o zi-amendă), aplicată prin sentința penală nr. 1.054 din 18.04.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, la data de 07.05.2019, aplicându-se pedeapsa închisorii cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 10 luni închisoare, inculpatul având în final de executat pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii în sumă de 2.100 RON (210 zile-amendă, cu suma de 10 RON pentru o zi-amendă).

În prezenta cale extraordinară de atac, recurentul inculpat a criticat, prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanța de apel, apreciind că acesta este prea mare în raport cu atitudinea sa procesuală, de regret și de recunoaștere a faptei săvârșite, dar și greșita aplicare, în opinia sa, a pedepsei amenzii, care era deja executată.

Înalta Curte reține însă că, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac, legiuitorul are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege, în raport de încadrarea juridică a faptei și de cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale, fiind exclusă orice analiză sub aspectul reindividualizării pedepsei. În procedura recursului în casație se verifică legalitatea pedepsei aplicate în raport cu încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța de apel.

Astfel, criticile apărării vizând cuantumul pedepsei închisorii stabilite de instanța de apel nu pot face obiectul analizei instanței supreme în soluționarea prezentei căi extraordinare de atac.

Cât privește pedeapsa amenzii la care a făcut referire recurentul inculpat, se observă că în mod corect a fost adăugată la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 10 luni închisoare, în urma operațiunii de contopire realizate în cauză, instanța de apel constatând însă că aceasta a fost executată.

Prin urmare, față de criticile formulate, se constată că nu este incident în speță cazul de recurs în casație invocat, pedeapsa la care a fost condamnat recurentul inculpat A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, fiind situată în limitele prevăzute de lege.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 668/A din 5 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.