Individualizarea pedepsei şi a daunelor morale. Legea penală mai favorabilă. Recurs (CP/CPP; NCP/NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 1725/2014

NCP: art. 5, art. 32, art. 188; NCPP: art. 385⁹ alin. (1) pct. 17², art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b); CP: art. 20, art. 74 lit. a), art. 81, art. 175 alin. (1) lit. i); CPP: art. 320¹ alin. (7)

În temeiul art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Ținând cont de regulile stricte ce reglementează soluționarea recursului ca a doua cale de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a examina această critică invocată în cadrul cazului de casare mai sus menționat, deoarece individualizarea pedepsei și a daunelor morale nu se circumscrie art. 385⁹ alin. (1) pct 17² C. proc. pen., ce are în vedere situația în care „hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”.

Individualizarea pedepsei și a daunelor morale acordate părții vătămate este o chestiune de apreciere, ce implică reanalizarea criteriilor de cuantificare și de stabilire a sancțiunii și nu verificarea modalității în care instanța de fond sau instanța de apel au aplicat sau au respectat o anumită dispoziție legală.

Drept urmare, deși cazul de casare invocat poate fi analizat de către instanța de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să procedeze la reindividualizarea pedepsei și a cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., se reține că în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Primul termen în recurs a fost stabilit la data de 21 mai 2014. În speță, de la data pronunțării deciziei din apel, 11 noiembrie 2014 și până la data soluționăm recursurilor au intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 cu referire, în cauza de față, la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp și cu privire la normele care guvernează omorul.

În speța de față, cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile, dat fiind faptul că inculpatului i s-au reținut dispozițiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior, dar și cele referitoare la art. 74 lit. a) C. pen. anterior, privind circumstanța atenuantă care nu se mai regăsește în noul C. pen. și având în vedere că circumstanțele atenuante nu reprezintă o instituție autonomă, limitele de pedeapsă între care poate fi stabilită legea mai favorabilă sunt: 1 an la 5 ani închisoare pe legea veche cu circumstanțe atenuante și de la 3 ani și 4 luni închisoare la 6 ani și 8 luni pe legea nouă pentru infracțiunea prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., corespondent al art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior.

Astfel în ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 5 C. pen. nu au incidență în cauză întrucât pedeapsa aplicată inculpatului este mai favorabilă în lumina legii vechi raportat la limitele de pedeapsă și la modalitatea de executare a pedepsei aleasă, respectiv suspendarea condiționată conform art. 81 C. pen. anterior.

Față de cele reținute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b), Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.T.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.