Imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestaţiei. Admiterea contestaţiei, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare (NCPP)

17 mai 2021
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
308 views
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 791/2020

NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b)

Prin cererea formulată de condamnatul A. acesta a solicitat instanței deducerea unei perioade suplimentare de 3 luni închisoare, pretins recunoscută ca executată de către autoritățile judiciare italiene ca urmare a executării în acest stat, în intervalul 29.05.2013 – 07.11.2014, a unei perioade de 1 an 5 luni și 10 zile din pedeapsa de 8 ani închisoare la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017 (recunoscută prin Sentința penală nr. 118/P.I. din 23.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin necontestare la data de 29.11.2017), ce constituie componentă a pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul în prezent.

Altfel spus, condamnatul solicită lămurirea hotărârii prin care s-a dispus recunoașterea și executarea, pe teritoriul României, a hotărârii autorităților italiene, sub aspectul perioadei totale ce se impune a fi dedusă din pedeapsa de executat prin raportare la perioada suplimentară presupus considerată ca executată de către statul italian.

Deși, în mod corect, instanța de fond a solicitat autorităților judiciare italiene informații dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o deducere suplimentară de pedeapsă din durata detenției executate în Italia în perioada 29.05.2013 – 07.11.2014, răspunsul Procurorului general al Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Palermo este incomplet, nefiind comunicate relații cu privire la vreun beneficiu suplimentar acordat de statul italian condamnatului pentru perioada de 1 an, 5 luni și 10 zile închisoare executate pe teritoriul acestuia.

Ca urmare, înscrisul anterior menționat nu clarifică aspectele solicitate, neputându-se stabili dacă persoana condamnată a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autoritățile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat.

Astfel, Înalta Curte apreciază că, în cauză, era necesară reluarea corespondenței cu statul emitent în vederea deplinei lămuriri a existenței unui presupus număr de zile de eliberare anticipată acordat prin raportare la perioada executată pe teritoriul statului italian.

Totodată, se mai constată că, prima instanță, deși a identificat hotărârile judecătorești prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, cât și regimul sancționator aplicabil, a omis să atașeze Dosarele nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea în care a fost recunoscută Sentința penală nr. 281 din 21.01.2016 pronunțată de Curtea de Apel Palermo, Secțiunea penală II, definitivă la data de 27.01.2017, respectiv nr. 217/239/2017** al Judecătoriei Oradea în care a fost recunoscută Sentința penală nr. 1927/2011 a Curții de Apel Atena, secția V, definitivă prin Decizia nr. 604/12.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel nr. 2 din Atena în care au fost pronunțate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.

Astfel, nu reiese ce acte au stat la baza deducerii următoarelor perioade: 20.03.2010 – 28.05.2013 (executată în Grecia), precum și 29.05.2014 – 07.11.2014 (executată în Italia).

Fără a clarifica situația juridică a condamnatului atât prin solicitarea de informații suplimentare autorităților de condamnare, cât și prin lipsa atașării dosarelor în care au fost recunoscute hotărârile judecătorești prin care condamnatului i-au fost aplicate pedepse privative de libertate, prima instanță a procedat la soluționarea contestației la executare formulată de condamnatul A. în maniera arătată în cuprinsul dispozitivului hotărârii atacate, împrejurare care afectează legalitatea hotărârii pronunțate în atare condiții, impunând desființarea acesteia în vederea reluării corespondenței cu statul emitent pentru a se preciza, în mod clar, dacă persoana condamnată A. a beneficiat de o reducere suplimentară a pedepsei acordată de autoritățile judiciare italiene pentru perioada executată pe teritoriul acestui stat, precum și atașării Dosarelor nr. x/2017 al Curții de Apel Oradea, respectiv nr. x/239/2017** al Judecătoriei Oradea, în care au fost pronunțate pedepsele componente ale pedepsei rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află condamnatul.

Având în vedere omisiunea primei instanțe de a clarifica aspecte esențiale pentru completa lămurire a cauzei, Înalta Curte nu s-ar putea substitui integral acesteia în faza contestației, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, o analiză a particularităților fondului cauzei, deoarece ar genera, astfel, privarea persoanei condamnate de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal.

În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestației, motiv pentru care se impune admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., se va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 90/PI din 01 octombrie 2020 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Se va desființa sentința penală atacată și se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Imposibilitatea exercitării controlului judiciar în calea de atac a contestației. Admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare (NCPP) was last modified: mai 17th, 2021 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter