Imposibilitatea acţiunii în anulare a actului administrativ normativ de oricare dintre pârâţi. Respingerea recursului declarat ca fiind nefondat

• Legea nr. 554/2004: art. 7 alin. (1)
• NCPC: art. 193 alin. (2)
• NCPC: art. 451
• NCPC: art. 453
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 496

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2018, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat:

(i) anularea în parte a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 611/2017, în ceea ce privește dispoziția cuprinsă la art. 10 lit. b) „având vechime în sistemul de sănătate publică de cel puțin 5 ani” și a celei cuprinse la art. 10 lit. c) „au o vechime de cel puțin 5 ani în unități din sistemul de sănătate publică”;

(ii) anularea în parte a concursului desfășurat în perioada 16.01. – 06.02.2018, în ceea ce privește postul de la Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare;

(iii) suspendarea în parte a executării acestor dispoziții până la soluționarea acțiunii în anulare și suspendarea desfășurării concursului pentru ocuparea postului de manager general la Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1486 din 14 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În raport de conținutul încheierii premergătoare din 30.05.2018 și al sentinței recurate, precum și de motivele de casare invocate în cuprinsul celor trei recursuri, în ordinea soluționării chestiunilor litigioase, se impune a fi analizat mai întâi recursul declarat de pârâta B., având în vedere că prin acest recurs se critică, între altele, respingerea de către instanța de fond, prin încheierea premergătoare din 30.05.2018, a excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Judecătorul fondului a invocat din oficiu inadmisibilitatea formulării de către pârâta B. a excepției referitoare la neurmarea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile și a respins excepția neurmării procedurii administrative prealabile, ca fiind opusă de o parte neîndreptățită la invocarea unei astfel de apărări.

Întrucât în raport de dezlegarea pe care Înalta Curte o va da acestui motiv de recurs, vor mai fi analizate sau nu celelalte critici din acest recurs, precum și celelalte două recursuri care privesc fondul litigiului, în cele ce urmează va fi tratat prioritar motivul anterior menționat.

Excepția inadmisibilității cererii pentru neurmarea procedurii administrative prealabile a plângerii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (1^1 anularea actelor administrative) din Legea nr. 554/2004 a fost opusă de pârâta B. acțiunii, în întregul său.

Cererea de chemare în judecată are un capăt principal, prin care s-a solicitat anularea în parte a OMS nr. 611/2017, precum și capete de cerere subsecvente, referitoare la anularea în parte a concursului din ianuarie- februarie 2018 derulat pentru ocuparea postului de manager general al Serviciului de ambulanță județean Satu-Mare și a actelor care atestă rezultatele verificării îndeplinirii condițiilor de participare la concurs.

Capetele subsecvente depind întrutotul de capătul principal, reclamanta solicitând anularea parțială a Ordinului pentru îngrădirea dreptului de a candida la postul vacant, pe criterii pe care le consideră discriminatorii, precum și anularea actelor administrative individuale care au pus în aplicare ordinul arătat în cadrul concursului menționat, motivele de nelegalitate referindu-se la Ordin și extinzându-și efectele și asupra validității actelor administrative individuale subsecvente.

Ca atare, finele de neprimire a acțiunii constând în neurmarea procedurii administrative prealabile se opune întregii acțiuni deduse judecății.

Analizând legalitatea soluției instanței de fond asupra excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 7 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii administrative prealabile poate fi invocată numai de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

În cauză, pârâta B. a invocat, prin întâmpinare, excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii administrative prealabile.

Instanța de fond a apreciat însă, operând cu distincții pe care normele incidente nu le cuprind, că excepția nu poate fi opusă în cazul acțiunii în anularea actului administrativ normativ de oricare dintre pârâți, ci numai de către pârâta autoritate emitentă a actului.

Această soluție pare să se bazeze pe caracterul de ordine privată al excepției, rezultat din dispozițiile art. 193 alin. (2) C. proc. civ., instanța apreciind că apărarea este pusă numai la dispoziția autorității emitente a actului.

Înalta Curte constată că, astfel, a avut loc o aplicare greșită a normei de procedură, care nu distinge în privința pârâților îndreptățiți să invoce excepția. Dimpotrivă, norma conferă pârâtului dreptul la invocarea apărării, prin aceasta înțelegându-se oricărui pârât, excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile fiind o excepție de procedură, aptă să contribuie la apărarea tuturor pârâților chemați în judecată. De asemenea, există un interes în invocarea excepției nu numai al autorității emitente a actului, ci și al pârâtului beneficiar al unor acte administrative individuale emise în virtutea actului administrativ normativ atacat în principal.

Astfel, Înalta Curte constată că restrângerea sferei pârâților care pot invoca excepția nu are temei în norma de procedură, fie aceasta coroborată cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dincolo de scopul instituirii proceduri (care este acela de a da posibilitatea autorității emitente să retragă actul), în plan procesual oricare dintre pârâții chemați în judecată este îndreptățit, conform art. 193 alin. (2) C. proc. civ., să opună acest fine de neprimire a acțiunii.

Or, în cauză, reclamanta nu a urmat procedura administrativă prealabilă, în conformitate cu art. 7 alin. (1) și (1^1) din Legea nr. 554/2004.

Față de excepția invocată de pârâtă, reclamanta s-a apărat arătând că reprezintă plângere prealabilă actul înregistrat la Ministerul Sănătății sub nr. x/17.01.2018. Însă, din conținutul acestui act (aflat la dosarului de fond, vol. I), rezultă că reclamanta a solicitat Ministerului Sănătății să lămurească înțelesul art. 10 din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017, apreciind că a avut loc o interpretare restrictivă a cerințelor pentru acceptarea candidaturii de către comisia de concurs.

Înalta Curte constată că actul respectiv nu poate fi socotit plângere prealabilă, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 întrucât reclamanta, în cadrul demersului pe cale administrativă, nu a solicitat revocarea/abrogarea actului administrativ normativ, ci a pornit de la premisa legalității acestuia și a unei greșite interpretări și puneri în aplicare a dispozițiilor ordinului de către comisia de concurs, în cadrul concursului desfășurat în perioada 16.01.2018 – 06.02.2018 în ceea ce privește postul de manager general al Serviciului de Ambulanță Județean Satu – Mare.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa încheierea și pe cale de consecință și sentința, iar în rejudecare, va respinge excepția inadmisibilității invocării excepției neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B. și va admite excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâta B., respingând, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată.

Dată fiind soluția pronunțată asupra recursului pârâtei, se impune, deopotrivă, admiterea recursului declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, precum și respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, chestiunile de fond nemaiputând fi analizate, ca urmare a declarării inadmisibilității cererii.

În temeiul art. 451 și 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către recurenta-pârâtă B. a sumei de 6.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, pentru fond și recurs.

Înalta Curte a apreciat asupra întinderii cheltuielilor de judecată pretinse de recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de deplasare și onorariu de avocat. În cazul primei categorii de cheltuieli, având în vedere că acordarea numeroaselor termene de judecată în recurs s-a datorat atitudinii procesuale adoptate de recurenta-pârâtă, de tergiversare a judecății, aceste cheltuieli de deplasare a avocatului recurentei pe ruta Satu Mare-București la termenele de judecată pot fi puse în sarcina părții adverse numai în măsura în care nu depășesc un cuantum rezonabil, apreciat la suma de 1000 RON.

În privința onorariului apărătorului se reține că, în cuantumul în care acesta a fost solicitat, de 11.500 RON, cheltuiala este excesivă în raport de complexitatea cauzei și activitățile îndeplinite de apărător în cauză, motiv pentru care suma acordată cu acest titlu este de 5.000 RON. La acestea se adaugă valoarea taxei de timbru datorată pentru recurs, de 200 RON.

Sursa informației: www.scj.ro.