Hotărârea CEDO din 17 noiembrie 2020 în Cauza M. împotriva României (Cererea nr. 26.354/14)

11 mai 2021
1.788 views
Hotărârea CEDO în Cauza M. împotriva României (Cererea nr. 26.354/14)

I. Dreptul intern relevant

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru:

Art. 3

„Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.”

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă:

Art. 6

„Ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:”

[…]

d) scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări de la plata taxelor judiciare prevăzute de lege […].

Art. 15

„[…]”

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.

 

În M. Of. nr. 478 din data de 7 mai 2021 s-a publicat Hotărârea CEDO în Cauza M. împotriva României (Cererea nr. 26.354/14).

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri:

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenție

18. Reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de acces la o instanță ca urmare a anulării recursului său. Invocă în această privință art. 6 § 1 din Convenție, redactat după cum urmează:

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către o instanță […], care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil […].”

A. Cu privire la admisibilitate

19. Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată, nici inadmisibilă pentru un alt motiv prevăzut de art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă.

B. Cu privire la fond

(…)

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție

30. Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

31. Reclamantul solicită 595.750 de euro (EUR) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. Suma corespunde conform acestuia sumelor pentru care solicitase rambursarea în fața instanțelor interne. Acesta solicită, de asemenea, 10.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

32. Solicită 4.192 EUR pentru cheltuielile pe care susține că le-a efectuat în fața Curții. Prezintă un document care atestă plata acestei sume cu titlu de onorarii de avocat.

33. Guvernul contestă aceste pretenții. Consideră că nu există legătură de cauzalitate între prejudiciul material pretins a fi suferit și invocata încălcare a Convenției. Apreciază totodată că o constatare a încălcării ar constitui în sine o reparație echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral eventual suferit.

34. Consideră excesivă cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată, remarcând că reclamantul nu a furnizat copia contractului de asistență juridică.

35. Neobservând nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, Curtea respinge această cerere. În schimb, aceasta consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi reparat prin simpla constatare a încălcării. Având în vedere natura încălcării constatate și circumstanțele speței, Curtea, pronunțându-se în echitate, acordă reclamantului 5.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

36. În conformitate cu jurisprudența Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilește caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În speță, ținând seama de documentele de care dispune și de jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil să acorde reclamantului suma de 1.000 EUR pentru toate cheltuielile.

37. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.”

 

Hotărârea Curții:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție;

3. hotărăște:

a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i) 5.000 EUR (cinci mii de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral;

(ii) 1.000 EUR (una mie euro), plus orice sumă ce poate fi datorată pentru acest cuantum de reclamant cu titlu de impozit, pentru cheltuielile de judecată;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Hotărârea CEDO din 17 noiembrie 2020 în Cauza M. împotriva României (Cererea nr. 26.354/14) was last modified: mai 11th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.