Excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului. Declinare de competență (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 621/2019

NCPC: art. 96 pct. 3, art. 97, art. 132 alin. (1), art. 494,

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești, reclamanta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 3724,08 RON cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea pazei pădurii efectuată de reclamantă în perioada 01.01.2014-31.12.2016, actualizată la data plății și, de asemenea, la plata sumei de 1150,58 RON reprezentând penalități contractuale, în temeiul contractului nr. x/2006 prelungit cu actul adițional nr. x/04.03.2015.

II. Prin sentința civilă nr. 3965 din data de 08.06.2018, Judecătoria Târgu Jiu a admis, în parte, acțiunea formulată de R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Gorj în contradictoriu cu pârâtul A.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2.001 RON cu titlu de contravaloare pază pădure 2011-2013.

S-a respins cererea de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 1.150,58 RON cu titlu de penalități de întârziere, ca neîntemeiată.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 145,07 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

S-a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

III. Împotriva acestei au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul.

Prin apelul formulat la data de 19.06.2018, reclamanta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Gorj a solicitat admiterea apelului și schimbarea in parte a sentinței, în sensul admiterii cererii privind penalitățile în sumă de 1.150,58 RON, plus diferența de 1.056,08 RON, reprezentând servicii de pază și cheltuieli de judecată.

Prin apelul formulat la data de 27.06.2018, pârâtul A. a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 3905 din 08.06.2018 pronunțate de Judecătoria Târgu Jiu și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 543 din 26 noiembrie 2018, Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a respins apelul declarat de reclamanta R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Gorj împotriva sentinței civile 3965 pronunțate la data de 08.06.2018 de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2017.

A admis apelul declarat de către intimatul-pârât A. împotriva aceleiași sentințe și a modificat sentința apelată în sensul că a respins cererea de chemare în judecată.

A obligat Direcția Silvică Gorj să plătească lui A. suma de 1.275,60 RON cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și apel.

IV. Împotriva acestei decizii a formulat recurs R.N.P. Romsilva – Direcția Silvică Gorj, criticând-o pentru nelegalitate. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei apelate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 februarie 2019, sub nr. x/2017.

V. Examinând cu prioritate, în temeiul art. 132 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., „curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege”, iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, „Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege”.

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, se impune a fi respectată, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 543 din 26 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Gorj este Curtea de Apel Craiova, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a celei din urmă menționate instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Craiova.

Sursa informației: www.scj.ro.