Efectele implementării inteligenței artificiale în justiție asupra drepturilor fundamentale și asupra drepturilor procedurale

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Capitolul 2 – Înlocuirea procurorilor cu inte­ligența artificială

Mergând mai departe cu scenariul în care IA este implementată în diferite etape ale procesului, după ce am analizat ipoteza unei instanțe cu IA, trecem mai departe și ne imaginăm ce s‑ar întâmpla dacă procu­rorii ar fi înlocuiți cu mașini inteligente. În timp ce, după cum am văzut, exercitarea funcției de judecată de IA ar aduce serioase ingerințe drepturilor funda­mentale, exercitarea funcției de acuzare de IA, deși ar avea un impact important asupra drepturilor funda­mentale, acesta ar fi semnificativ mai redus.

Una dintre cele mai importante garanții în cadrul unui proces penal este prezumția de nevinovăție. Aceasta reprezintă în același timp și un drept fun­damental, consacrat de art. 6 alin. (2) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 23 alin. (11) din Constituția României și art. 4 C. pr. pen.

Pentru a se asigura respectarea acestei prezumții, au fost reglementate anumite mecanisme legale, printre care și libertatea aprecierii probelor de către jude­cător. Art. 103 alin. (1) C. pr. pen. impune ca toate probele să fie considerate egale. Prin urmare, în momentul de față, probele strânse de procuror au aceeași valoare ca și cele prezentate de către inculpat.

Totuși, această situație s‑ar putea schimba în cazul în care probele acuzării sunt strânse de IA. Un jude­cător, fie el om sau IA, ar putea avea mai multă încre­dere în probele propuse de o acuzare cu IA decât în cele propuse de un individ. În acest mod, există posi­bilitatea ca judecătorii să pornească cu preconcepția că faptele prezentate de acuzare reflectă o realitate obiectivă, încălcând în mod flagrant prezumția de nevinovăție.

Capitolul 3 – Înlocuirea avocaților cu inteligența artificială

Dreptul la apărare este prevăzut expres atât în art. 6 alin. (3) lit. c) din Convenția Europeană a Drep­turilor Omului^[16], cât și în art. 24 din Constituția României. O latură importantă a dreptului la apărare este reprezentată și de dreptul la un avocat.

Secțiunea 1 – Costuri reduse ale apărării

Pentru persoanele care nu au mijloacele materiale necesare pentru angajarea unui avocat există posibi­litatea acordării ajutorului public judiciar^[17]. Cu toate acestea, există cazuri în care o persoană nu se înca­drează în cerințele pentru obținerea ajutorului public judiciar, dar nu își poate permite să încheie un contract de asistență juridică.

Elementul financiar nu ar mai reprezenta o pro­blema pentru justițiabili, dacă avocatul ar fi de fapt un robot cu IA. Astfel, costurile apărării ar fi reduse semnificativ, putând fi aproape egale cu zero.

Secțiunea 2 – Asistență judiciară concretă și efectivă

Exercitarea dreptului la apărare prin intermediul IA nu ar echivala întotdeauna cu o apărare concretă și efectivă. Un avocat își poate apăra clientul chiar știind că nu va câștiga. Spre deosebire de acesta IA, anticipând un rezultat nefavorabil al cauzei, poate decide că nu există motive pentru a mai face o apărare a justițiabilului.

Mai mult, pentru ca o apărare să fie efectivă, conform jurisprudenței CEDO^[18], confidențialitatea discuțiilor dintre avocat și client este esențială. În ipoteza unui avocat cu IA păstrarea confidențialității ridică anumite probleme. Acestea decurg din faptul că discuțiile confidențiale avocat IA‑client pot fi înre­gistrate și accesate de terți, încălcându‑se astfel secretul profesional^[19] și dreptul la asistență judiciară concretă și efectivă.

Partea a IV‑a – Care ar putea fi efectele implementării inteligenței artificiale în justiție asupra drepturilor procedurale?

După ce am văzut posibilul impact al implementării IA în justiție asupra drepturilor fundamentale, este timpul să ne îndreptăm atenția și asupra drepturilor procedurale. În cele ce urmează, vom analiza modul în care drepturile procedurale ar putea fi afectate de înlo­cuirea principalilor participanți în sistemul judiciar (judecătorii, procurorii și avocații) cu IA.

Capitolul 1 – Înlocuirea judecătorilor cu inteligența artificială

Secțiunea 1 – Jurisprudență unitară

În prezent, există cazuri în care anumite norme legale sunt interpretate în moduri diferite de către instanțele de judecată, ducând uneori la soluții juris­prudențiale diferite în cauze asemănătoare. Remediul pentru jurisprudența neunitară este reprezentat de pronunțarea unui recurs în interesul legii^[20] sau a unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept^[21]. Având în vedere importanța menținerii unei jurisprudențe unitare, îi revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță supremă, rolul de a asigura o practică unitară.

Cu toate acestea, jurisprudența neunitară continuă să existe întrucât condițiile pentru intervenția ICCJ prin mecanismele procedurale menționate sunt destul de restrictive. Înlocuirea instanțelor clasice cu cele bazate pe IA ar putea reprezenta o soluție. Întrucât mașinile inteligente vor avea un algoritm asemănător sau identic, acestea vor raționa în același mod, inter­pretând la fel normele juridice și prin urmare pronun­țând hotărâri asemănătoare în spețe asemănătoare.

Interpretările concordante ale textelor de lege vor conduce la o jurisprudență unitară și constantă. În acest fel, justiția va reuși să ofere cetățenilor un anumit grad de certitudine și previzibilitate, datorită faptului că interpretarea unei norme juridice în funcție de opinia judecătorului nu va mai fi un factor care să influențeze hotărârea finală.

Secțiunea 2 – Dificultăți de încadrare juridică

În procesul penal, prima etapă a fazei judecății este reprezentată de stabilirea încadrării juridice. Prin încadrare juridică se înțelege stabilirea textului de lege care prevede și sancționează fapta penală^[22]. Aceasta este o operațiune complexă, bazată o serie de rațio­na­mente juridice. Pentru a identifica în mod corect norma de drept incidentă în funcție de situația de fapt, judecătorul trebuie să țină cont de toate detaliile relevante în speță.

Acest proces poate ridica uneori dificultăți, chiar și pentru judecători cu o vastă experiență, mai ales în ipotezele în care anumite detalii și împrejurări de fapt pot influența încadrarea juridică.

Având în vedere aceasta, este posibil ca încadrarea faptei să reprezinte o problemă pentru IA, întrucât mași­nile funcționează în mare parte pe baza anumitor tipare și algoritmi. Astfel, unele detalii importante din situația de fapt ar putea fi ignorate de judecătorul cu IA, datorită faptului că algoritmul său nu încadrează acel detaliu în tiparul folosit pentru identificarea faptei penale.

Așadar, multitudinea ipotezelor ce pot intră sub incidența unui text din legea penală, precum și diver­sele detalii ce pot influența încadrarea juridică a unei fapte pot reprezenta o problemă pentru IA. Imposi­bilitatea de a încadra corect o faptă va conduce auto­mat și la o aplicare greșită a pedepselor.

Secțiunea 3 – Aplicarea pedepselor

Cea de‑a doua etapă a fazei judecății este aplicarea pedepsei. Aceasta este influențată decisiv de prima etapă – încadrarea judiciară – prezentată în secțiunea anterioară. Totuși, nu numai încadrarea judiciară poate avea impact asupra cuantumului final al pedepsei, ci și individualizarea judiciară a acesteia.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei sunt prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen.^[23]. După cum se poate observa din lectura acestui text, se face refe­rire la aspecte de fapt și anumite împrejurări pe care legiuitorul le‑a considerat suficient de importante pentru a influența într‑o anumită măsură rezultatul pro­cesului penal.

Consider că această apreciere este indisolubil legată de factorul uman. Pentru a evalua situația concretă prin raportare la criteriile stabilite de legiuitor, jude­cătorul trebuie să facă apel la o serie de calități – empa­tia, gândirea critică, compasiunea, integritatea și etica. IA nu deține aceste atribute și prin urmare nu ar putea să le folosească pentru a face o individualizare corectă a pedepselor.

Un aspect important este reprezentat și de incidența circumstanțelor atenuante judiciare, menționate în alin. (2) al art. 75 C. pen., și anume: „a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului”. Incidența acestor circumstanțe este apreciată de judecător, de asemenea prin prisma empatiei și a altor calități intrinsec legate de ființa umană. Efectul acestor circumstanțe este redu­cerea limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege cu o treime, respectiv înlocuirea detențiunii pe viață cu închisoarea de la 10 la 20 de ani^[24].

În ipoteza în care IA nu ar aprecia în mod corect existența acestor circumstanțe atenuante, s‑ar ajunge la aplicarea unor pedepse semnificativ mai mari.

Secțiunea 4 – Atacurile cibernetice

Probabil cel mai mare dezavantaj al unui judecător cu IA este posibilitatea de a fi victima unui atac ci­ber­netic. În contextul actual în care numeroase insti­tuții ale statului, atât din România, cât și din alte țări, se confruntă cu tot mai multe ingerințe asupra securi­tății cibernetice, existența unei instanțe care poate fi afectată de aceste atacuri nu pare o idee foarte bună.

Posibilitatea ca sistemele ce ar susține funcționarea judecătorilor‑roboți să fie atacate de hackeri nu poate fi ignorată. Cu toate acestea, odată cu evoluția tehno­logică a sistemelor de IA probabil se vor dezvolta și anumite mecanisme pentru a reduce sau chiar elimina acest risc.

Capitolul 2 – Înlocuirea procurorilor cu inte­ligența artificială

În ceea ce privește procurorii‑roboți, modul de colect­are și analiză al probelor ar avea cel mai mare impact asupra cadrului procedural actual.

Procurorul are obligația legală de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și împotriva sus­pectului sau a inculpatului, conform art. 100 alin. (1) C. pr. pen. Chiar dacă scopul acestei reglemen­tări este asigurarea unei oarecare obiectivități a orga­nelor de cercetare penală în vederea respectării pre­zum­ției de nevinovăție, în practică lucrurile stau diferit. În majo­ritatea situațiilor, cele mai multe dintre probele admi­nistrate sunt în defavoarea inculpatului, fapt ce se datorează parțial și lipsei de obiectivitate a procu­ro­rilor. Oamenii, indiferent de funcția pe care o exer­cită, nu pot fi în totalitate imparțiali, ceea ce se reflectă în acțiunile lor.

Un procuror cu IA ar avea o atitudine mult mai obiectivă decât aceea a oamenilor, ceea ce ar duce la respectarea într‑o mai mare măsură a obligație de a strânge probe pro și contra suspectului sau inculpatului.

În plus, IA poate fi programată pentru respectarea anumitor protocoale în procesarea probelor. În acest fel, posibilitatea ca anumite probe să fie excluse dato­rită modalității de administrare ar fi aproape inexis­tentă. Acest aspect este crucial în privința probelor ce conțin materiale biologice și în modalitatea de colec­tare și procesare a acestora. Astfel, șansele de distru­gere sau de administrare incorectă a unor probe deter­mi­nante ar fi redusă semnificativ sau chiar eliminată.

Capitolul 3 – Înlocuirea avocaților cu inteligența artificială

Secțiunea 1 – Super‑avocatul

Chiar și în zilele noastre, IA are deja un rol im­portant în activitatea avocaților, fiind folosită pentru revizuirea contractelor, research și chiar pentru antici­parea rezultatului unor litigii^[25]. Având în vedere toate acestea, ar părea că IA poate înlocui cu succes avo­cații, transformând acest actor indispensabil al justiției într‑un robot eficient.

Totuși, după cum am arătat și mai sus, IA nu este capabilă să empatizeze cu un client. Prin urmare, aceasta va prezenta în fața instanței cauza într‑un mod total obiectiv, fie că acesta este sau nu în favoarea părții pe care o reprezintă. Obiectivitatea exagerată poate duce la o apărare simulată.

Secțiunea 2 – Răspunderea profesională

Atunci când un avocat este responsabil pentru prejudiciul cauzat unu client, este incidentă răspun­derea avocatului. Pe lângă simpla răspundere bazată pe asigurarea de răspundere profesională, acesta poate răspunde disciplinar, civil și chiar penal, în funcție de gravitatea situației.

Spre deosebire de indivizi, IA nu poate răspunde pentru faptele sale, neexistând anumite criterii în funcție de care o mașină să fie trasă la răspundere pentru pagubele cauzate^[26]. Imposibilitatea unei astfel de răspunderi decurge și din faptul că IA nu are liber arbitru, ci acționează pe baza unui cod de programare.

Prin urmare, avocații cu IA vor putea cauza preju­dicii pentru care nu sunt ținuți responsabili.

Partea a V‑a – Concluzii cu privire la implemen­tarea IA în sistemul judiciar

Având în vedere toate situațiile prezentate cu privire la implementarea IA în sistemul judiciar prin înlo­cuirea unor actori din procesul civil sau penal, luând în considerare atât avantajele cât și dezavantajele, putem concluziona că implementarea acestei ipoteze în realitate nu este de dorit, cel puțin la momentul actual. Folosirea exclusiv a IA în locul judecătorilor, pro­curorilor sau avocaților nu prezintă suficiente garanții pentru respectarea drepturilor fundamentale și a celor procesuale.

Cu toate acestea, este indiscutabil că evoluția teh­no­logiei se va reflecta și în domeniul juridic. Totuși, IA implementată în justiție ar putea să reprezinte un ajutor de nădejde, însă nu să înlocuiască în totalitate profesioniștii dreptului. În concluzie, exercitarea pro­fesiilor juridice trebuie să rămână o activitate desfășu­rată de către oameni, nu de mașini.