Discursul doamnei Stanca Ioana Gidro cu ocazia Conferinței RĂSPUNDEREA CIVILĂ – tradiție și inovație – Liviu Pop la 80 de ani

Am să încep, totuși, cu un „la mulți ani!” pentru Universitatea Babeș-Bolyai și cu urarea de a-și menține nivelul care ne face pe toți clujenii mândri. Efectiv sunt foarte emoționată, deși vorbesc în fața cam acelorași oameni în fața cărora vorbesc de obicei. Sigur că atunci când m-am văzut pe lista vorbitorilor am numărat, am văzut că eram a 7-a, acum am ajuns un pic mai în față, dar oricum m-am gândit că nu știu ce aș mai putea eu să spun după atâtea laudatio, pentru că asta a fost. Și mi-am adus aminte de acum 8 ani, când s-a lansat Liber Amicorum Liviu Pop, când nu m-a întrebat nimeni și m-am trezit eu singură să mă bag în seamă, pentru că am considerat atunci că trebuie să dezvăluim și latura umană a lui Liviu, pot să-mi permit, că suntem prieteni. Unii dintre dumneavoastră ați fost și atunci, și vreau să vorbesc din postura de prieten, de colegi avocați, de fost vecin, o perioadă destul de îndelungată, deși mi-a fost și asistent fix acum 50 de ani. Deci, în 1973, în anul I, am făcut seminariile de civil anul I cu dl asistent, pe vremea aceea, Liviu Pop. Între timp am fost, suntem prieteni, am fost vecini o perioadă destul de îndelungată. Mi-am amintit acum că împărțeam fiecare sticlă de whisky, fiecare bucată de carne pe care o primeam, o primea o familie sau alta, ne întâlneam când la unii, când la alții. Cine a trăit înainte de ’90, înțelege despre ce vorbesc, cine n-a trăit, nu poate să înțeleagă. Mi-am adus aminte, având în vedere că dl prof. Ionuț Popa a spus că ar fi bine să ne și distrăm, mi-am adus aminte de o astfel de întâlnire, când Liviu ne-a chemat, „Haideți că am primit o sticlă de whisky Johnny Walker”, ne-am dus, ne-am așezat, ne-am pus la masă și, când ne-a pus în pahare, era țuică.

Bine, am băut și țuica. Acum tinerii nu pot să înțeleagă ce însemna atunci să ai o sticlă de Johnny Walker. Cu acele ocazii discutam foarte des cu Liviu spețele, evident, spețele mele. Pentru mine a fost o perioadă extraordinară, pentru formarea mea ca practician, pentru că toți îl cunoașteți pe Liviu și vă dați seama că discuțiile aveau un evident, un nivel înalt profesional și evident că îți mulțumesc, Liviu, pentru acea perioadă și pentru următoarele perioade, pentru că oricând aveam nevoie puteam apela la Liviu. Și, lăsând modestia la o parte, mi-am notat mai demult un adagio care cred că îi aparține lui Roosevelt, care spune că „mințile luminate discută idei, mințile mediocre discută evenimente, mințile mici discută oamenii”. Cred că discuțiile noastre erau despre idei. Dar, în afară de profesionalismul desăvârșit al lui Liviu, care, evident, s-a datorat pasiunii cu care și-a făcut profesia, vreau să repet ceea ce am spus și acum 8 ani de zile. Între timp m-am convins și mai tare de această părere a mea, pentru că între timp unul dintre nepoții lui Liviu, Vlad, a fost stagiarul societății noastre și acum este în continuare colaboratorul nostru, deci lucrăm împreună, și avem ocazii, evident, să ne întâlnim mai des și cu Liviu. Deci repet că este cel mai bun, minunat soț, tată, bunic, frate – după cum vedeți, acolo este toată familia – pe care eu l-am cunoscut vreodată. Și am să repet ce am spus și acum 8 ani, pentru că așa simt, din păcate, nu a fost al meu. Sper să nu se supere unele persoane din sală. Deci, așa cum a spus și colega mea înainte, Liviu este un om iubitor, înțelegător, tolerant, preocupat de familie, atent implicat în tot ceea ce face și pentru că lumea nu-ți poate dărui ceea ce nu primește de la tine, eu cred că toată munca, dăruirea și pasiunea cu care Liviu și-a făcut profesia se reflectă astăzi în atenția și dragostea celor prezenți astăzi pentru a-l sărbători. Așa că îți doresc și eu la mulți ani, Liviu, cu multă sănătate, să ai parte de strănepoți, să te poți bucura de încă o generație și să ne reîntâlnim peste 10 ani cu toții, pentru a sărbători în aceeași formație, dacă ne ajută Dumnezeu, încă o decadă din viața ta.