Discursul arh. dr. Anca Ileana Ginavar în cadrul Conferinței naționale de Dreptul Urbanismului și Amenajarea Teritoriului, Ediția a VI-a

Mulțumesc foarte mult. Nu am să vorbesc decât foarte puțin despre Codul urbanismului, pentru că ne întâlnim periodic și așteptăm încontinuu ca Parlamentul să se decidă să dezbată. Acum vreo lună-două ne-am întâlnit tot în această sală, tot același stadiu era. Ca atare, aș vrea să discutăm puțin alte chestiuni. În primul rând, mulțumesc foarte mult pentru organizarea conferințelor. Este foarte necesară și mă bucur că sunt din ce în ce mai de succes, pentru că vorbim, de fapt, despre transformarea localităților și despre modul de a trăi împreună.

Nu vorbim despre urât sau frumos, nu vorbim despre bun sau rău, nu vorbim despre înălțime, retrageri, fațade urâte sau frumoase, vorbim despre modul în care trăim împreună. Trebuie înțeles foarte bine că urbanismul este un proces. Nu sunt niște piese desenate pe care un arhitect sau un urbanist le face într-un birou singur, având o viziune apoteotică cu un primar vizionar sau nu. Este vorba de o serie de documente care au, pe de-o parte, o fundamentare științifică interdisciplinară, deci o documentație de urbanism se bazează pe mai multe studii de fundamentare, a căror valoare juridică nu o știm nici acum, mai multe studii de fundamentare care trebuie făcute sectorial, pe baza acestor studii se face un diagnostic, trebuie să existe discuții cu comunitatea. Avem reglementări juridice foarte clare despre modul de desfășurare a acestui proces de planificare, iar rezultatul este o documentație care se adoptă prin hotărâri de consiliu local și capătă valoare de lege locală. Repet, este vorba despre a trăi împreună, respectându-ne unii pe ceilalți și având rezultatul unui proces de negociere.

Nu e vorba doar de desenat o planșă și, eventual, pe urmă, obținută doar o hotărâre de consiliu care favorizează pe unii în defavoarea celorlalți sau, pe urmă, intrăm în alte chestiuni. Aș mai vrea să mai punctez necesitatea în continuare a discuțiilor și a formării reciproce, pentru că constatăm, așa cum este, nu spun că nu este și normal, dar acesta este principalul merit al acestei mase, din punctul meu de vedere, el fiind un proces de învățare continuă între toate persoanele, că nu doar cetățenii nu înțeleg sau preiau greșit niște concepte, precum „orașul de 15 minute”, care este un concept, partea de mobilitate urbană durabilă, se vorbea de ea și acum 150 de ani. Acum unii înțeleg că orașele de 15 minute sunt niște închisori în care vom fi băgați toți în niște țarcuri, deci sunt niște lucruri complet hilare care se petrec în societate și, de fapt, nu au niciun fundament tehnic.

Bineînțeles, la fel, cum spuneam, pe de-o parte, juriștii trebuie să înțeleagă mai multe lucruri din urbanism, iar noi, arhitecții și urbaniștii, trebuie să înțelegem mai mult niște lucruri din drept. Fiecare liniuță pe care noi o desenăm înseamnă de fapt niște restricții, niște permisivități, un impact financiar, un impact juridic și așa mai departe. Este încă o cale care trebuie petrecută împreună și, în plus de atât, de ceea ce ne demonstrează realitatea noastră națională, suntem într-un proces cu o dinamică extrem de mare. Și nu mă refer doar la ceea ce se întâmplă cu procese legate de atacarea în instanță a unor documentații. Ar trebui să vedem și ce se pierde atunci când se câștigă și aș vorbi aici despre comunități care au rămas fără documentații de urbanism prin anularea în instanță a documentațiilor de urbanism în integralitate sau alte chestiuni de genul acesta. Ele vor fi tratate, am văzut, astăzi, dar sunt și alte teme la care nu am început să ne gândim niciunii.

Sunt în curs de dezvoltare, dar încă nu sunt suficient clarificate. Trăim într-o lume care se digitalizează progresiv. Avem un cadru normativ european și național care ne obligă să digitalizăm aceste procese. Documentațiile se transformă în documentații digitale, dar nu vom mai vorbi doar de niște planșe și atunci trebuie împreună să ne întrebăm: Ce aprobă Consiliul Local? Ce produce efecte dintr-o bază de date GIS? Cum se gestionează aceste lucruri mai departe? Sunt foarte multe chestiuni care încă rămân deschise și necesită colaborare. Bineînțeles, în proiectul de Cod al amenajării teritoriului, urbanismului și construcțiilor sunt o serie întreagă de lucruri care prevăd deja o parte dintre aceste chestiuni. Așa cum știți, există un capitol legat de Ghișeul unic național digital pentru autorizarea construcțiilor. Spuneam acum câteva săptămâni, avem un regulament european în vigoare, Regulamentul gigabit (GIA), care obligă toate țările membre UE să aibă un ghișeu unic național digital de autorizare a construirii, cel puțin pentru anumite categorii de investiții, până în luna aprilie 2026. Avem directive europene care sunt transpuse în domeniul performanței energetice a clădirilor, care ne obligă să avem Registrul național digital al clădirilor, bănci de date legate de performanța energetică a clădirilor, deci informații despre clădiri care trebuie transmise în timp real într-o bază de date europeană la Bruxelles.

Vedeți, pe lângă temele cu care ne-am obișnuit în conferințele de până acum, care sunt legate mai mult sau mai puțin de o realitate conflictuală între investitori și autorități, autorități care nu se mișcă suficient de bine, sunt și alte teme la care trebuie să vedem împreună cum vom găsi soluțiile juridice corecte. Legat de cel mai recent act normativ adoptat de noi, Ordonanța de urgență nr. 31/2025, el, evident, a fost adoptat din cauza amânării deciziei Parlamentului de a intra în vigoare Codul, pentru a se accelera o serie întreagă de investiții.

Așa cum știți, a existat o decizie că Ordonanța privind aprobarea tacită nu se aplică în domeniul urbanismului și construcțiilor, nu s-a adoptat pe partea de autorizare, evident, pe partea de autorizare ar fi un impact probabil mult mai complicat. Ordonanța introduce avizarea tacită, deci avizarea este un proces preliminar atât adoptării documentațiilor de urbanism, cât și autorizării construcțiilor. Practic, în situația în care autoritățile nu răspund într-un termen stabilit, nu cer solicitări de clarificare/completare, nu dau avizul cu sau fără condiții sau nu resping documentația, se poate completa un formular prin care, sub răspunderea penală, beneficiarul… – subliniez, beneficiarul, nu proiectantul – beneficiarul informează primăria că s-a trecut de termen și, practic, se consideră emis tacit și documentația de urbanism poate să-și urmeze cursul spre aprobare sau construcția poate fi autorizată.

Există, bineînțeles, și o serie de sancțiuni. Cred că acest nou act normativ va face deliciul cercetării unor juriști care vor de ea deja. N-am niciun dubiu, tocmai așteptăm cu interes opiniile respective.

Pe de altă parte, instituția acordului tacit există în multe țări și este un tip de sancțiune care se aplică. Ar fi putut fi mai nuanțată această ordonanță, însă vom vedea cum va produce efecte. Din păcate, viziunea de la Cod e puțin diferită. În ideea în care vom merge pe linia digitalizării, lucrurile vor fi mult mai simple și mult mai clare. Pe de o parte, există autorități care, pe baza legislației actuale, solicitau timp de 2 ani în buclă completări și alte completări și încă niște completări sau pur și simplu nu răspundeau. Este un act normativ intrat în vigoare. El se aplică fără norme metodologice. Deci deja s-a publicat în Monitor pe 30 aprilie, a intrat în vigoare, s-a publicat în Monitorul Oficial și Ordinul cu formularul care trebuie completat, așa că se aplică pe deplin drept, vom vedea, acum, în viitor ce efecte produce.

Încă o dată, vă mulțumesc foarte mult pentru organizarea conferinței. Aș vrea să vă reamintesc că vorbim despre binele comun și despre a trăi împreună în comunitate și m-a surprins foarte plăcut bannerul de pe Facultatea de Drept pentru că vorbim, de fapt, despre un proces de negociere. Dar nu este doar un proces tehnic, este un proces de negociere tot procesul, atât de planificare, cât și de transformare urbană.

 

Vă mulțumesc foarte mult!