Decizii ÎCCJ pronunțate în luna iunie

Prin Decizia nr. 23/2015, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. 7340/97/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că în interpretarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (rep. M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005; cu modif. și compl. ult.) și art. 7 alin. (1), (2) și (3) din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (M. Of. nr. 979 din 3 noiembrie 2005) referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, drepturile acordate prin hotărâri judecătorești irevocabile privind creșterile salariale de 2%, 5%, 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului  bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică (M. Of. nr. 80 din 1 februarie 2007; cu modif. ult.), aprobată cu modificări prin Legea nr. 231/2007 (M. Of. nr. 490 din 23 iulie 2007; cu modif. ult.), se încadrează în sintagma de „indemnizație avută” și vor fi luate în considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistraților.

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Prin Decizia nr. 16/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. 3036/109/2013.

De asemenea, ÎCCJ, a stabilit că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 vizează exercițiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie – 31 decembrie 2010, și nu existența acestui drept.

Prin Decizia nr. 17/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 15 ianuarie 2015, pronunțată în dosarul nr. 7570/63/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că sintagma „societăți financiar-bancare” din cuprinsul art. 8 din O.U.G. nr. 79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 203/2009, cu modificările și completările ulterioare, se referă și la instituțiile financiare, inclusiv la instituțiile financiare nebancare constituite ca societăți comerciale pe acțiuni la care statul este acționar unic sau majoritar.

Prin Decizia nr. 18/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Caraș-Severin – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 27 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.786/115/2014.

ÎCCJ a stabilit faptul că dispozițiile art. 15 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, cu modificările și completările ulterioare, sunt aplicabile în cazul condamnării, prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu aplicarea art. 81-82, respectiv cu executarea în alte condiții decât cele prevăzute de art. 57 alin. (1) din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/CAF) nr. 25/2015 din 29 iunie 2015

Prin Decizia nr. 25/2015, ÎCCJ (Complet DCD/CAF) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 26 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. 3903/89/2013.

ÎCCJ a stabilit faptul că dispozițiile art. 1 din Legea petrolului nr. 238/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că gazele de șist se includ în categoria „resurselor de petrol” ce fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român.

MATERIE PENALĂ

HP

Prin Decizia nr. 19/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de  Curtea  Militară de Apel, în dosarul nr. 34/753/2013 prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept: „dacă fapta medicului, care are calitatea de funcționar public, de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în condițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, constituie sau nu o exercitare a unui drept recunoscut de lege, având ca urmare incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal”.

De asemenea, ÎCCJ a stabilit că fapta medicului din sistemul public de sănătate, care are calitatea de funcționar public, în accepțiunea dispozițiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a-II-a din Codul penal, de a primi plăți suplimentare sau donații de la pacienți, în sensul art. 34 alin. (2) din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, nu constituie o exercitare a unui drept recunoscut de lege care să atragă incidența dispozițiilor art. 21 alin. (1) teza I din Codul penal.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 20/2015 din 4 iunie 2015

Prin Decizia nr. 20/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de  Curtea de Apel Timișoara, Secția Penală prin încheierea din 11 martie 2015  pronunțată în dosarul nr. 195/252/2014, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea în principiu a problemei de drept, respectiv: „interpretarea dispozițiilor art. 327 alin. (2) Cod penal în sensul de a lămuri în ce măsură art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută toate condițiile elementului material de la art. 327 alin. (1) Cod penal, inclusiv condiția ca prezentarea să fie efectuată – prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat –  sau art. 327 alin. (2) Cod penal împrumută de la art. 327 alin. (1) Cod penal condițiile elementului material, mai puțin condiția vizând modalitatea în care se face prezentarea, astfel încât condiția ca acțiunea de prezentare să fie efectuată – prin folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat – , este înlocuită în art. 327 alin. (2) Cod penal cu condiția ca acțiunea de prezentare să fie efectuată prin întrebuințarea identității reale a unei persoane”.

De asemenea, ÎCCJ, în interpretarea art. 327 alin. (2) din Codul penal, a stabilit că cerința esențială a elementului material al infracțiunii de fals privind identitatea reglementată în varianta tip, vizând folosirea frauduloasă a unui act ce servește la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, este obligatorie și în ipoteza în care acțiunea de prezentare s-a făcut prin întrebuințarea identității reale a unei persoane.

Decizia ÎCCJ (Complet DCD/P) nr. 22/2015 din 9 iunie 2015 (M. Of. nr. 486 din 2 iulie 2015)

Prin Decizia nr. 22/2015, ÎCCJ (Complet DCD/P) a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori în Dosarul nr. 80/33/2015, prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, în sensul dacă „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală instituția redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluție pe fond a cauzei (judecata în primă instanță și în calea ordinară de atac) sau și celor care au avut ca obiect soluționarea unor căi extraordinare de atac (contestație în anulare, revizuire) ori a altor cereri”.

ÎCCJ a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.

Pentru a vedea minutele respectivelor decizii vizitați site-ul ÎCCJ (www.scj.ro).