Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 28/2021 (Comunicat): Competenţa materială procesuală de soluţionare în primă instanţă a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actele normative | Articolele | Sumar |
Decizia ÎCCJ nr. 28/2021 | Complet RIL | Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă Legea nr. 287/2009 privind Codul civil Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 | Art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
| Revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă. |
Potrivit site-ului oficial (www.scj.ro), în ședința din 6 decembrie 2021, Înalta Curte s-a reunit pentru a dezbate sesizarea referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Astfel, Înalta Curte a stabilit faptul că revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.
Obiectul recursului în interesul legii
Art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă:
„(5) Dispoziția prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanța judecătorească în a cărei rază teritorială își are sediul autoritatea emitentă, în condițiile legii.”
Art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă:
„Art. 94: Judecătoria
Judecătoriile judecă:
1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani:
(…)
b) cererile referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, date de lege în competența instanțelor judecătorești;”
Art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:
„Art. 100: Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă
(…)
(2) Rectificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziției primarului de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă.
(…)
(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum și înregistrarea făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.”
Art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:
„Art. 2: Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
(…)
c) act administrativ – actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;
(…)
f) contencios administrativ – activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;
(…)
i) refuz nejustificat de a soluționa o cerere – exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;”
„(2) Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.”
Decizia ÎCCJ (Complet RIL) nr. 28/2021
Prin Decizia nr. 28/2021, ÎCCJ (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 58 alin. (5) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, art. 94 pct. 1 lit. b) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, art. 100 alin. (2) și (4) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 2 alin. (1) lit. c), f) și i) și alin. (2) și art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, revine judecătoriilor competența materială procesuală de soluționare în primă instanță a cererilor în anulare/contestațiilor formulate împotriva dispozițiilor emise de primari în soluționarea cererilor de rectificare a actelor de stare civilă.