Critici privind insuficienta motivare a hotărârii atacate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC)

12 apr. 2021
Vizualizari: 825
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 544/2020

NCPC: art. 488 alin. (1), art. 496 alin. (1); NCC: art. 2539 alin. (2)

În ceea ce privește solicitarea de a se respinge recursul ca inadmisibil, pe motiv că niciuna dintre criticile formulate nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., această apărare nu mai poate fi avută în vedere, cât timp, prin încheierea din 21 noiembrie 2019, a fost admis, în principiu, recursul și s-a acordat termen în fond, cu citarea părților.

Relativ la critica privind insuficienta motivare a hotărârii atacate, Înalta Curte reține că instanța ce a pronunțat hotărârea recurată nu trebuie să răspundă la fiecare argument sau critică adusă prin acțiunea în anulare, dacă din modul în care s-au formulat considerentele, rezultă că s-a răspuns, în ansamblu, tuturor criticilor aduse prin acțiunea în anulare respectivă.

Criticile reclamantei, în acțiunea în anulare, s-au referit, cu precădere, la interpretarea dispozițiilor art. 2539 alin. (2) C. civ., astfel că instanța ce a pronunțat hotărârea recurată, a analizat excepția autorității de lucru judecat, arătând de ce aceasta este întemeiată, astfel încât se poate aprecia că hotărârea recurată este suficient motivată, astfel încât să se înțeleagă de ce s-a adoptat soluția respectivă.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 2539 alin. (2) C. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2539 alin. (2) teza a II-a C. civ., ar permite să se considere că cererea de chemare în judecată din cauza de față, care este cea de-a treia cerere formulată în timp, a fost introdusă la data de 14 mai 2012, care este data introducerii primei cereri de chemare în judecată, deoarece aceasta din urmă a fost perimată la data de 16 februarie 2017, iar cea de-a treia cerere a fost considerată ca prescrisă prin sentința arbitrală nr. 126/2015, avându-se în vedere data de 14 noiembrie 2014, dar cu trimitere la data formulării celei de-a doua cereri.

Opinia recurentei-reclamante potrivit căreia textul art. 2539 alin. (2) C. civ., ar permite întreruperea cursului prescripției pentru prima cerere, pe motiv că a formulat o nouă cerere de arbitrare în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a perimat prima cerere, nu este legală, deoarece, teza I a art. 2539 alin. (2) C. civ., arată că prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare, ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmării silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată, or s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă.

Potrivit tezei a II-a a alin. (2) al art. 2539 C. civ., dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.

Or, din analiza dispozițiilor art. 2539 alin. (2) se poate observa că teza a II-a nu se referă și la situația perimării hotărârii primei instanțe printr-o hotărâre definitivă, ci numai la situația de respingere sau anulare a primei hotărâri, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită nici condiția ca noua cerere să fi fost admisă.

Ca atare, având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care s-a admis excepția autorității de lucru judecat a celei de-a treia cereri de arbitrare, pe motiv că de la data pronunțării sentinței arbitrale nr. 126 din 5 noiembrie 2015, prin care cea de-a doua cerere de arbitrare a fost respinsă ca prescrisă, pe motiv că până la data soluționării celei de-a treia cereri nu au intervenit împrejurări noi, este legală, astfel că, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Critici privind insuficienta motivare a hotărârii atacate. Recurs respins ca nefondat (NCPC, NCC) was last modified: aprilie 12th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.