Conținutul raportului obligațional civil și contractele inteligente

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Interacțiunea contractelor inteligente cu lumea exterioară

Contractele inteligente pot interacționa cu lumea exterioară blockchain-ului^[56], prin intermediul așa-ziselor oracole^[57], noțiune care în acest context, desemnează o entitate (hardware și/sau software) care intermediază fluxul de informații transmise dinspre lumea exterioară spre blockchain, sau invers. Din această perspectivă vom avea oracole de ieșire, care permit transferul de date din blockchain spre lumea reală, precum și oracole de intrare, cele care permit transferul de date din lumea reală spre blockchain.

Fără a intra în detalii, arătăm doar că, strict etimologic, un oracol poate fi înțeles în sens larg ca fiind o sursă de adevăr externă unui sistem, care oferă agenților din acel sistem îndrumări cu privire la modul lor de acțiune^[58]. Într-un mediu blockchain, oracolele sunt interfețele digitale (secvențe de program care se execută în anumite condiții), care leagă punctele de date externe (informații și date externe blockchain-ului) de datele stocate în infrastructura blockchain (de exemplu un contract inteligent care odată lansat, execută anumite tranzacții^[59]). Cu alte cuvinte, oracolele din mediile blockchain sunt secvențe de program care preiau date din mediul exterior (de exemplu: cursul de schimb al unui monede virtuale raportat, la o monedă fiduciară; informațiile meteo pentru o anumită arie geografică; respectarea programului orar al curselor unor companii de transport etc.), fără intervenția factorului uman, și în urma parcurgerii unui algoritm specific (care verifică îndeplinirea unor condiții anterior stabilite), lansează un contract inteligent care se află stocat în blockchain, contract care inițiază efectuarea unor tranzacții specifice activității modelate în sistemul DLT respectiv^[60].

Prin urmare, oracolele reprezintă elementul principal de interfațare a mediului blockchain cu lumea exterioară, ceea ce înseamnă că operațiunea de validare a datelor^[61] pe care acestea le preiau din exterior și le furnizează ca date intrare în blockchain este una deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât factorul uman a fost ori eliminat în totalitate din acest proces, ori are acționează mediat, prin intermediul unor elemente ale infrastructurii informatice.

Sub acest aspect, în acord cu opinia exprimată în literatura de specialitate^[62], constatăm că pe măsură ce tot mai multe activități din sfera economică, socială și chiar politică sunt transpuse în spațiul cibernetic, securitatea infrastructurii digitale devine tot mai critică. Din această perspectivă, oracolele reprezintă o contribuție esențială la funcționarea contractelor inteligente, deoarece acestea sunt cele care transmit termeni contractuali, iar în urma evaluării acestora, contractul se execută sau nu. Chiar și în cazul în care un anumit algoritm de consens dintr-un blockchain este considerat sigur, oracolele pot fi puncte slabe pentru contractele inteligente, în sensul că acestea are putea să fie declanșate pe baza unor date inexacte sau compromise.

Deoarece contractele inteligente sunt, în general, implementate pentru a transfera valoare prin infrastructura blockchain – incluzând atât valoare monetară (în cazul unor aplicații financiare descentralizate), cât și criptomonede sau orice alte criptoactive (de exemplu NFT-uri^[63]) -, iar acestea se bazează pe date externe (din procesarea cărora rezultă dacă sunt îndeplinite sau nu condițiile impuse de clauzele contractuale cu consecința lansării sau nu a contractului respectiv), este deosebit de important ca aceste date transmise în blockchain să fie sigure.

Efectele juridice ale contractelor inteligente

Potrivit actualului Cod civil, efectele contractului clasic, în sensul prevederilor art. 1166, sunt reglementate în Cartea V – Despre obligații, Titlul II – Izvoarele obligațiilor, Capitolul I – Contractul, Secțiunea 6 – Efectele contractului. În această secțiune a Codului civil, legiuitorul a făcut o distincție clară între efectele pe care contractul le produce între părțile contractante și efectele aceluiași contract față de terți^[64].

Ca efecte ale contractului între părți legiuitorul a considerat importat de a fi reglementate instituții de drept substanțial^[65], printre care amintim forța obligatorie a contractului, impreviziunea, constituirea și transferul drepturilor reale, riscul contractului, denunțarea unilaterală, promisiunea de a contracta etc. De asemenea, în secțiunea următoare, legiuitorul a considerat important a reglementa la nivelul Codului civil câteva instituții referitoare la efectele pe care le produce un contract față de terțe persoane, care nu au participat la încheierea acestuia.

Fără a încerca o analiză a acestor norme care reglementează efectele contractului (privit din perspectiva prevederilor art. 1166 Cod civil), prin raportare la definiția dată contractului inteligent și la mecanismele de funcționare a acestuia^[66], este cât se poate de evident că interpretarea și aplicarea acestor instituții de drept în cazul contractelor inteligente ar ridica serioase probleme.

Cu toate acestea, dezvoltarea activităților comerciale care folosesc aceste tehnologii nu poate fi ignorată reglementarea activităților comerciale derulate în sisteme de tip DLT fiind o preocupare constantă în ultimii ani și pentru instituțiile europene, preocupare având ca rezultat principal adoptarea la 31.05.2023, de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene a Regulamentului (UE) 2023/1114 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1937^[67], regulament care va aplica începând cu 30.12.2024.

La baza acestui Regulament au stat numeroase studii efectuate la solicitarea instituțiilor comunicate, studii care au relevat atât potențialul economic pe care-l prezintă utilizarea în activitățile acestor tehnologii într-o gamă largă de activități comerciale^[68], precum și necesitatea reglementării unitare a acestui gen de activități. Deși, la nivel european, pe de o parte, se consideră că tehnologia blockchain le-ar putea asigura IMM-urilor, prin facilitarea comunicării între părți, a utilizării instrumentelor de colaborare și a garantării plăților, facilitând desfășurarea afacerilor și reducând riscul de neplată și cheltuielile de judecată ale executării contractelor prin utilizarea contractelor inteligente^[69], și că se recunoaște necesitatea de a asigura faptul că dezvoltarea tehnologiei blockchain în comerțul internațional include IMM-urile, dar pe de altă parte, în prezent, contractele inteligente pot să nu fie suficient de mature pentru a fi considerate aplicabile din punct de vedere juridic în cadrul oricărui regulament sectorial și este necesară o evaluare suplimentară a riscurilor^[70].

În legătură cu necesitatea reglementării în domeniul contractelor inteligente, considerăm important de menționat studiul întitulat Contracte inteligente și piața unică digitală^[71], studiu care face și câteva propuneri de lege ferenda în această materie.

Astfel, în ceea ce privește validitatea unui contract inteligent se admite că din punct de vedere tehnic, crearea unui astfel de contract este unilaterală (un singur utilizator plasează în blockchain contractul, respectiv procedura informatică ce se va executa la termenul sau la îndeplinirea condițiilor stabilite), iar acest program va deveni activ în rețea la momentul la care va fi validat de către toate nodurile după parcurgerea algoritmului de consens. Din acel moment, contractul poate fi executat de către oricare dintre utilizatorii rețelei, fiind generate tranzacții în blockchain, potrivit interesului celor care agreează condițiile contractului. Astfel, între utilizatorii rețelei care aleg să execute contractul respectiv, iau naștere veritabile raporturi juridice obligaționale, în sensul prevederilor art. 1164 Cod civil.

Se pune astfel problema, pe de o parte, a stabilirii momentului și a locului încheierii contractului, în sensul prevederilor art. 1186 Cod civil^[72], iar pe de altă parte, se pune problema cerințelor de formă pentru un astfel de contract. Potrivit studiului menționat, se consideră că în cazul contractelor inteligente intenția de a contracta poate fi mai ușor contestată de către oricare dintre părți decât în cazul contractelor clasice, în primul rând deoarece conduita asumată de părți prin clauzele contractuale este descrisă printr-un program informatic, ceea ce face ca unele detalii ale acestor clauze să fie mai greu de înțeles decât cele exprimate prin limbajul natural.

În ceea ce privește momentul întâlnirii cererii cu oferta, respectiv momentul la care se consideră contractul încheiat, este important de menționat că în cazul acestui gen de contracte, un utilizator al sistemului DLT implementează contractul (introduce codul program în baza de date, urmând ca ulterior acest cod să fie validat prin mecanismul de consens), iar un alt utilizator va declanșa executarea contractului, prin intermediul unor oracole (date externe rețelei). S-a considerat că implementarea contractului în DLT poate fi considerată ca fiind o ofertă de a contracta, iar declanșarea contractului inteligent de către utilizatorul care inițiază tranzacția efectuată prin intermediul contractului, poate fi considerată acceptarea ofertei. Această declanșare (sau apelare) a contractului inteligent poate fi privită ca o dovadă a acceptării fără rezerve a clauzelor contractului, raportat la faptul că termenii contractului odată implementat în blockchain nu mai pot fi negociați, în considerarea caracterului imuabil al datelor odată validate în rețea.

Tot din perspectiva caracterului imuabil al sistemelor DLT considerăm că ar putea fi identificate unele probleme cu privire la modalitatea de încetare a unui contract inteligent. Odată validat în blockchain, programul informatic memorat în blocurile rețelei va putea fi apelat (declanșat) ori de câte ori unul dintre utilizatorii rețelei introduce direct (sau prin intermediul unor oracole) valori ale unor parametri prelucrați de programul respectiv, astfel încât să fie îndeplinite condițiile efectuării unor tranzacții de către contractul respectiv. Astfel, cel puțin aparent, un contract inteligent validat în rețea va rămâne perpetuu activ în blockchain, mecanismul de înlănțuire a blocurilor garantând că nu poate fi modificat, șters, alterat.

În loc de concluzii

Contractele inteligente reprezintă o componentă esențială a tehnologiei blockchain, oferind posibilitatea de a automatiza și executa acorduri digitale fără intervenția unei terțe părți. Aceste contracte sunt programe informatice care rulează pe rețele blockchain și sunt concepute pentru a implementa și menține acordurile digitale în mod automat, transparent și sigur.

O caracteristică distinctivă a contractelor inteligente este faptul că acestea sunt auto-executabile, ceea ce înseamnă că atunci când condițiile prestabilite sunt îndeplinite, contractul se auto-execută fără necesitatea intervenției umane. Acest lucru elimină riscul de erori umane și reduce dependența de intermediari sau instituții de încredere.

Prin intermediul contractelor inteligente, părțile implicate într-un acord pot stabili reguli clare și condiții specifice, care sunt apoi codificate în mod securizat pe blockchain. Aceste reguli sunt programate să se activeze automat atunci când anumite condiții sunt îndeplinite, cum ar fi transferul de active digitale, efectuarea plăților sau activarea anumitor funcționalități.

Un alt aspect important al contractelor inteligente este transparența. Toate tranzacțiile și acțiunile efectuate prin intermediul contractelor inteligente sunt înregistrate pe blockchain, o bază de date distribuită și imuabilă. Acest lucru asigură că toate părțile implicate au acces la aceleași informații și că nicio modificare ulterioară nu poate fi făcută fără consimțământul tuturor participanților.

De asemenea, contractele inteligente pot contribui la reducerea costurilor și a timpului necesar pentru finalizarea tranzacțiilor. Prin eliminarea intermediarilor și a procedurilor manuale, procesele devin mai eficiente și mai rapide, ceea ce poate duce la economii semnificative de timp și bani pentru toate părțile implicate.

Cu toate aceste avantaje, este important să subliniem și anumite provocări asociate cu utilizarea contractelor inteligente. Codul folosit pentru programarea acestor contracte trebuie să fie extrem de precis și securizat pentru a evita erori sau vulnerabilități care ar putea fi exploatate de către atacatori. De asemenea, există aspecte legale și de reglementare care trebuie luate în considerare pentru a asigura conformitatea cu legislația în vigoare.

În concluzie, contractele inteligente reprezintă o inovație semnificativă în domeniul tehnologiei blockchain, oferind un mecanism eficient, transparent și securizat pentru implementarea și gestionarea acordurilor digitale. Cu potențialul lor de a revoluționa diverse industrii și procese, contractele inteligente au devenit o componentă centrală a ecosistemului blockchain și continuă să atragă tot mai mult interes din partea companiilor, instituțiilor financiare și a altor entități care doresc să beneficieze de avantajele oferite de această tehnologie inovatoare.

În ceea ce privește reglementarea legală în materia contractelor inteligente, considerăm că aceasta reprezintă o provocare deosebită pentru instituțiile europene (dar și pentru legislativele naționale ale statelor), în contextul evoluției rapide a tehnologiei blockchain și a creșterii utilizării acestor contracte în diverse domenii.

Una dintre principalele provocări este reprezentată de claritatea și certitudinea termenilor din contractele inteligente. Deoarece acestea sunt scrise în cod, interpretarea lor poate fi dificilă în cazul unor situații neașteptate sau a unor conflicte între părți. Instituțiile europene trebuie să stabilească standarde clare privind redactarea și implementarea contractelor inteligente, astfel încât să se asigure că acestea sunt echitabile și conforme cu legislația în vigoare.

Un alt aspect important este protecția datelor personale în cadrul contractelor inteligente. Deoarece informațiile sunt stocate pe blockchain și sunt accesibile publicului, există riscul ca datele sensibile să fie expuse sau să fie utilizate în mod necorespunzător.

În plus, problema jurisdicției și a soluționării disputelor este una complexă în cazul contractelor inteligente transfrontaliere. Instituțiile europene trebuie să stabilească mecanisme eficiente de rezolvare a conflictelor și să clarifice care este legea aplicabilă în cazul unor litigii cu privire la contractele inteligente. Acest lucru este crucial pentru a asigura certitudinea juridică și pentru a încuraja utilizarea contractelor inteligente în mediul digital european.

De asemenea, transparența și responsabilitatea părților implicate în contractele inteligente reprezintă alte aspecte esențiale care necesită reglementare din partea instituțiilor comunitare. Este important ca toate detaliile contractuale să fie clare și accesibile, iar părțile să își asume responsabilitatea pentru acțiunile lor în cadrul acestor contracte. Reglementarea ar trebui să prevadă sancțiuni pentru nerespectarea termenilor contractuali sau pentru utilizarea abuzivă a contractelor inteligente.

Prin urmare, considerăm că reglementarea contractelor inteligente reprezintă o provocare complexă pentru instituțiile europene, dar este esențială pentru a asigura o utilizare sigură, echitabilă și eficientă a acestor tehnologii inovatoare. Prin adoptarea unor norme clare și corespunzătoare, Uniunea Europeană poate contribui la dezvoltarea unui cadru legal adecvat pentru contractele inteligente, promovând astfel inovația și protejând interesele tuturor părților implicate.