Contestaţia la executare. Mjloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale

• NCPP: art. 598

Prin sentința penală nr. 22/FCJI/2022 din data de 25 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea formulată de condamnatul A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, privind recunoașterea pe teritoriul României a Ordonanțelor de liberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019 emise de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia (Italia).

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că Ordonanțele de eliberare anticipată nr. 17/1873 din 14.11.2017, nr. 2018/1708 din 11.10.2018 și nr. 248/2019 din 25.01.2019 emise de magistratul de supraveghere din cadrul Biroului de supraveghere din Pavia (Italia), invocate de petent, sunt anterioare transferării petentului A. în România.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 157 din 15 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale. Dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. prevăd în mod expres cazurile în care poate fi promovată contestația la executare, prin a căror limitare legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.

Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, „instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții:

a) dispune, prin sentință, executarea în România a pedepsei aplicate de instanța statului emitent;

b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. (8) și (9); […]”

În acest context, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 57 din 16.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosar nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 02.10.2020, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a la data de 14.06.2017, rămasă definitivă la data de 14.06.2018 prin care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare pentru săvârșirea unui număr de 12 infracțiuni. S-a dispus continuarea executării pedepsei de 19 ani și 1 lună închisoare aplicate persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România.

S-a scăzut din pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare, perioada deja executată începând de la data de 11.08.2015 la zi, precum și un număr de 135 de zile de eliberare anticipată, aferente Ordonanțelor de eliberare anticipată nr. 2018/1708 din 11.10.2018 (s-au acordat 90 zile de eliberare anticipată) și nr. 248/2019 din 25.01.2019 (s-au acordat 45 zile de eliberare anticipată).

Referitor la cele 360 de zile de eliberare anticipată acordate prin Ordonanța nr. 17/1873 din 14.11.2017, autoritățile italiene au precizat că nu vizează pedeapsa de 19 ani și o lună închisoare, în legătură cu care s-a solicitat și, ulterior, dispus transferul persoanei condamnate A. în România (pct. 2, fila x, traducerea în limba română, dosar nr. x/2020).

În raport de aceste aspecte, rezultă că persoana condamnată A. execută pedeapsa de 19 ani și o lună de închisoare, aplicată prin sentința Curții de Apel Torino din 14.06.2017, definitivă la 08.06.2018, sentință pentru care a fost emis certificatul prevăzut de Anexa nr. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI, executarea pedepsei a început la 11.08.2015 și se sfârșește la 27.04.2034, condamnatul beneficiind de 135 zile de eliberare anticipată cu privire la ispășirea acestei pedepse conform legislației italiene.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că această situație reiese și din Certificatul nr. x/2018 privind stadiul executării din 24.08.2020 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Torino, act ulterior Ordinului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Torino privind stadiul de executare din 21.05.2020, depus de petent în susținerea prezentei cereri .

În acest context argumentativ, Înalta Curte reține că aspectele invocate de contestator cu privire la sentința penală atacată au fost tranșate cu prilejul soluționării cauzei având ca obiect recunoașterea și punerea în executare în România a sentinței cu nr. de referință 4801/17 pronunțată de Curtea de Apel din Torino, secția a II-a și de asemenea, că nu pot fi încadrate în niciunul dintre cazurile limitative prevăzute de lege pentru a fi examinate în cadrul contestației la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Astfel cum rezultă din însăși reglementarea legală a instituției juridice a contestației la executare, contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, în cursul executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea acesteia, care poate fi formulat în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, fără însă a putea fi analizate sau reanalizate aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept, cu reglementare distinctă.

Prin urmare, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția care a dobândit autoritate de lucru judecat, astfel cum solicită în realitate contestatorul.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 22/FCJI/2022 din data de 25 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va rămâne în sarcina statului.

Va obliga contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.