Contestaţia împotriva executării hotărârii penale. Acordarea liberării condiţionate (NCPP, L. nr. 254/2013)

10 iul. 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 136

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 141/2019

NCPP: art. 275 alin. (3) și (6), art. 598; L. nr. 254/2013: art. 55^1, art. 122 alin. (2)

Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Potrivit dispozițiilor art. 598 C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În raport de probele administrate în cauză, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în ceea ce privește considerarea ca executate a celor 78 de zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a aplicării recursului compensatoriu, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013.

Însă, deopotrivă, instanța reține că, prin cererea de contestație la executare depusă la instanța de fond, contestatorul A. a mai învederat că se află în executarea pedepsei dispuse prin decizia nr. 135/A/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pe teritoriul Italiei, solicitând valorificarea celor 65 de zile considerate ca executate urmare a muncii prestate în perioada de arest, în conformitate cu Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor. În motivarea cererii, contestatorul a invocat și dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

În privința acestei solicitări, se notează că, în conformitate cu dispozițiile art. 17 din Decizia cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008, executarea pedepsei este reglementată de legislația statului de executare. Potrivit aceluiași articol citat, autoritățile statului de executare sunt singurele competente, sub rezerva alin. (2) și (3), să decidă cu privire la procedurile de executare și să stabilească toate măsurile aferente, inclusiv temeiurile pentru eliberarea înainte de termen sau condiționată.

Potrivit art. 17 alin. (4) din Decizia cadru 2008/909/JAI din 27 noiembrie 2008, statele membre pot prevedea ca orice hotărâre cu privire la eliberarea înainte de termen sau condiționată să poată lua în considerare acele dispoziții din dreptul național indicate de statul emitent în temeiul cărora persoana în cauză are dreptul la eliberare înainte de termen sau condiționată într-un anumit moment.

Sub acest aspect, sunt relevante dispozițiile art. 144 alin. (2) din Legea nr. 302/2004:

„Atunci când România este stat emitent, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate, aplicată printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului de executare, este guvernată de legea statului de executare. Amnistia sau grațierea poate fi aplicată atât de statul român, cât și de statul de executare”.

Potrivi dispozițiilor art. 122 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 persoanele arestate preventiv pot presta, la cererea lor, o muncă în interiorul sau exteriorul centrului de arestare preventivă sau al penitenciarului, sub pază și supraveghere continuă, cu aprobarea directorului. Dispozițiile art. 96 din același act normativ prevăd cum se calculează pedeapsa care este considerată ca executată pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiționate.

Pornind de la aceste dispoziții legale, se constată că în cauză, în ceea ce-l privește pe contestatorul A., atât prin adresa din 15 ianuarie 2019, cât și prin adresa din 28.01.2019, Serviciul Independent de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București a comunicat Curții de Apel București că acesta a beneficiat de un total de 65 de zile de câștig, ca urmare a muncii prestate în interesul locului de deținere.

Înalta Curte constată, așadar, că la dosar se regăsesc informațiile necesare privind atestarea zilelor considerate ca executate pe baza muncii prestate în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, iar condamnatul a formulat prezenta contestație la executare în vederea recunoașterii de către o instanță judecătorească a zilelor considerate ca executate, pentru a beneficia de eliberarea anticipată pe teritoriul Italiei.

Cum executarea unei pedepse, aplicate printr-o hotărâre judecătorească recunoscută de autoritatea competentă a statului străin de executare, este guvernată de legea acestuia din urmă, Înalta Curte, în opinie majoritară, consideră că, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., se impune recunoașterea zilelor considerate ca executate în baza muncii prestate în perioada de arest, urmând ca statul de executare să valorifice, conform propriei legislații, această perioadă de timp, în situația unei eventuale eliberări anticipate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, cu majoritate, va admite contestația declarată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 15/F din data de 29 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea contestată și, în rejudecare, va constata că, din durata pedepsei, un total de 65 de zile sunt considerate ca executate pe baza muncii prestate, în vederea acordării liberării condiționate.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Contestația împotriva executării hotărârii penale. Acordarea liberării condiționate (NCPP, L. nr. 254/2013) was last modified: iulie 9th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter