Consecinţele plăţii taxei judiciare de timbru în contul altei unităţi administrativ-teritoriale decât cea stabilită potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru

De Camelia-Maria Solomon

11 mai 2022
Articol UJ Premium

3.032 views

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

Menționăm că în practica judiciară s-a exprimat și opinia contrară, în sensul că subdiviziunea administrativ-teritorială nu este subsumată noțiunii de unitate administrativ-teritorială folosită de legiuitor în cuprinsul art. 40 din Ordonanță^[22] Nu împărtășim acest punct de vedere, apreciind că nu interpretarea literală trebuie să aibă un rol decisiv în lămurirea sensului noțiunii de unitate administrativ-teritorială, ci mai degrabă cea logică și sistematică. Or, acestea fundamentează teza interpretării extensive a noțiunii, având în vedere că plata taxei de timbru se realizează într-un cont distinct de venituri al bugetului local „Taxe judiciare de timbru și alte taxe de timbru”, inclus în bugetul subdiviziunii administrativ- teritoriale^[23] (sectorul municipiului București), ce constituie subiect distinct de drept fiscal.

Față de considerațiile expuse anterior referitoare la subiectele raportului juridic fiscal (debitorul taxei și unitatea administrativ-teritorială determinată potrivit art. 40 din Ordonanță), rezultă că în ipoteza plății taxei de timbru în favoarea unei alte unități administrativ-teritoriale, plata a fost efectuată unui terț față de acest raport juridic.

Or, potrivit art. 1.475 C. civ., aplicabil în completare ca drept comun în materie, plata trebuie făcută creditorului, reprezentantului său, legal sau convențional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanță să o primească.

Fiind efectuată unui terț, plata va fi valabilă, în mod excepțional, exclusiv în ipotezele prevăzute de art. 1.477 C.civ., care prevăd la alin. (1) că plata făcută unei alte persoane decât cele menționate la art. 1.475 este totuși valabilă dacă: a) este ratificată de creditor; b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creanței; c) a fost făcută celui care a pretins plata în baza unei chitanțe liberatorii semnate de creditor. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, plata făcută în alte condiții decât cele menționate la alin. (1) stinge obligația numai în măsura în care profită creditorului.

Niciuna dintre ipoteze nu este incidentă în situația analizată, astfel că plata efectuată nu este de natură să stingă creanța fiscală, cererea fiind nelegal timbrată^[24].

Articolul 1.478 C.civ., referitor la plata făcută cu bună-credință unui creditor aparent, nu este incident, întrucât în ipoteza analizată plata nu se face unei persoane care apare public ca fiind titularul acesteia^[25], ci unui terț față de raportul juridic de creanță fiscală, unei alte persoane decât adevăratul creditor, ca efect al necunoașterii ori ignorării unei dispoziții legale.

În contextul existenței unei reglementări care permite expressis verbis plata la distanță este greu de susținut că prevederile art. 40 din Ordonanță au fost edictate exclusiv în favoarea debitorului, nemaifiind de actualitate aspectul referitor la proximitatea efectuării plății în raport de domiciliul sau reședința debitorului taxei.

Soluția se impune și prin prisma domeniului de aplicare a art. 40 din Ordonanță, textul vizând plata taxelor judiciare de timbru, indiferent că este vorba de o plată anticipată [ipoteza tipică, vizată de art. 33 alin. (1) prima teză din Ordonanță] sau de o plată ulterioară prestării serviciului [ipoteza atipică, de excepție, vizată de teza finală a art. 33 alin. (1) din Ordonanță]^[26]. Ipoteza reglementată de art. 38 din Ordonanță constituie o excepție prevăzută de lege de la regula plății anticipate^[27], obligația de plată a taxei judiciare de timbru fiind stabilită prin hotărâre judecătorească ce constituie titlu executoriu.

În această din urmă situație, spre deosebire de ipoteza plății anticipate a taxei judiciare de timbru, care are caracter esențialmente voluntar, neîndeplinirea obligației atrăgând anularea cererii ca nelegal timbrată, plata poate fi deopotrivă voluntară sau silită, întrucât dispozitivul hotărârii care cuprinde obligația de plată a taxei judiciare de timbru are caracter executoriu.

În alți termeni, la debutul procedurii judiciare, debitorul are un drept de opțiune între a achita taxa judiciară de timbru, cu consecința legalei învestiri a instanței cu soluționarea cererii formulate, sau a nu achita taxa judiciară de timbru, cu consecința anulării cererii ca nelegal timbrată. Cu toate acestea, dreptul de opțiune menționat este limitat prin dispoziția cuprinsă la art. 38 din Ordonanță, în sensul că, în măsura în care, în mod eronat, instanța ar soluționa cererea, deși aceasta nu a fost legal timbrată, debitorul taxei se va vedea pus în situația de a achita taxa datorată, fie și silit. În acest din urmă caz, se aplică art. 41 din Ordonanță^[28] din care rezultă că executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale determinate potrivit criteriilor prevăzute de art. 40 alin. (1), (2) din Ordonanță.

Or, indiferent de modalitatea concretă de realizare a plății taxei judiciare de timbru, anticipat sau ulterior derulării procedurii judiciare, voluntar sau, după caz, silit, ea trebuie să se realizeze în favoarea unuia și aceluiași creditor^[29].

De asemenea, nici dispozițiile privind corectarea erorilor din documentele de plată cuprinse la art. 164 C. proc. fisc.^[30] nu sunt incidente în ipoteza analizată.

Astfel, alin. (1) al acestui text vizează plata obligațiilor fiscale într-un cont bugetar eronat, ceea ce nu este cazul în ipoteza analizată, în care plata nu a fost efectuată în alt cont, astfel cum s-a reținut uneori în practica judiciară și în doctrină, ci a fost realizată în favoarea unui alt subiect de drept fiscal decât cel care are calitatea de creditor.

Alineatul (2) extinde aplicarea alin. (1) și în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanța fiscală plătită, cu condiția ca ambele bugete să fie administrate de același organ fiscal. Or, în situația analizată, administrarea celor două bugete locale nu se realizează de același organ fiscal. Astfel cum rezultă din art. 37 C. proc. fisc., administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local, inclusiv a impozitului pe profit care se face venit la bugetul local, potrivit Codului fiscal, se realizează prin organul fiscal local, cu excepția cazului când prin lege se prevede altfel. Administrarea creanțelor fiscale datorate bugetului local al unei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale se realizează prin organul fiscal local al respectivei unități/subdiviziuni administrativ-teritoriale, dacă prin lege nu se prevede altfel, potrivit art. 38 alin. (1) C. proc. fisc. Nici alin. (4) al art. 164 C. proc. fisc. nu este incident, întrucât acesta vizează situația în care plata obligațiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, ceea ce nu este cazul în ipoteza analizată.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Soluția propusă este pe deplin conformă Convenției Europene a Drepturilor Omului și jurisprudenței dezvoltate de CtEDO în aplicarea ei, soluția de anulare a cererii în ipoteza analizată constituind o ingerință proporțională în dreptul de acces la justiție garantat prin art. 6 din Convenție.

Menționăm că tendința actuală a practicii judiciare este aceea de a insera în cuprinsul rezoluției de primire a cererii o mențiune care identifică creditorul fiscal în favoarea căruia se va realiza plata taxei de timbru. În alți termeni, în adresa/citația prin care se comunică debitorului taxei obligația de a achita taxa de timbru în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei de timbru, se menționează și că plata se va efectua în contul unității administrativ-teritoriale de la domiciliul sau reședința reclamantului persoană fizică ori, după caz, de la sediul social al reclamantului persoană juridică, ori, în mod excepțional, de la sediul instanței la care se introduce acțiunea sau cererea, dacă debitorul taxei nu are nici domiciliul și nici reședința în România^[31].

Înștiințarea debitorului taxei cu privire la creditorul fiscal îndreptățit a primi plata este rezultatul unei interpretări extensive a obligației de informare menționate explicit în cuprinsul art. 33 alin. (2) din Ordonanță și al interpretării sistematice a acestor dispoziții cu cele cuprinse în art. 40 din Ordonanță. Astfel, dacă din art. 33 alin. (2) din Ordonanță rezultă obligația instanței judecătorești de a pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță, din interpretarea coroborată cu dispoziția cuprinsă în art. 40 din Ordonanță reiese că în conținutul acestei obligații intră și informațiile menite a facilita identificarea creditorului taxei.

În măsura în care nu s-ar aduce la cunoștința debitorului taxei de timbru care este subiectul fiscal îndreptățit a încasa taxa judiciară de timbru, nu s-ar putea aplica sancțiunea anulării cererii, ci ar trebui acordat un nou termen în care acesta să se supună exigențelor legii^[32]. Dacă nici după ce a fost corect informat asupra obligației sale, nu s-a conformat, va opera sancțiunea anulării cererii^[33].

Rezultă că nici argumentele de echitate invocate în sprijinul opiniei contrare nu pot fi primite, având în vedere că instanța va pune în vedere debitorului taxei să achite taxa judiciară de timbru în contul unității administrativ-teritoriale determinate potrivit legii^[34], acesta având posibilitatea formulării unei cereri de restituire a taxei plătite nedatorat și a plății ulterioare în favoarea adevăratului creditor fiscal.

De asemenea, în practica judiciară s-a pus problema identificării mijlocului prin care debitorul taxei de timbru ar obține restituirea acesteia în situația în care instanța a pronunțat deja o soluție de anulare a cererii ca nelegal timbrată pe considerentul că plata taxei de timbru s-a realizat în contul unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea determinată potrivit art. 40 din Ordonanță.

Ipoteza analizată se circumscrie cazului de restituire a taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. a) din Ordonanță, întrucât taxa judiciară de timbru nu era datorată celui care a primit-o^[35]. De asemenea, va fi aplicabilă Procedura de restituire a sumei achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru aprobată prin Ordinul nr. 1918/2013/65/2014, emis de ministrul finanțelor publice și ministrul dezvoltării regionale și administrației publice^[36], aceasta fiind edictată în aplicarea art. 45 din Ordonanță^[37].

Concluzionând, apreciem că tendința unor soluții pronunțate în practica judiciară de a valida o plată a taxei judiciare de timbru ce a fost efectuată cu nerespectarea prevederilor art. 40 din Ordonanță poate fi înlăturată prin recursul la alte mijloace, pe deplin prevăzute de lege, de restabilire a legalității, asigurându-se, astfel, respectarea regulilor privind efectuarea plății creanțelor fiscale având ca obiect taxe de timbru.

^[22] A se vedea Trib. București, Secția a IV-a civilă, dec. civ. nr. 3072/2017, publicată pe http://www.rolii.ro/: „Municipiul București este unitatea administrativ teritorială, iar Sectoarele Municipiului București sunt subdiviziuni administrativ-teritoriale, conform art. 78 din Legea nr. 215/2001, fiind valabila așadar, prin prisma dispozițiilor art. 40 din OUG nr. 80/2013 plata taxei judiciare de timbru în contul oricărei subdiviziuni a unității administrativ-teritoriale în raza căreia contestatorul își are domiciliul”.

^[23] Concluzia se întemeiază pe interpretarea dispozițiilor art. 2 pct. 7 și 8 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale.

^[24] În acest sens, a se vedea Trib. Bacău, Secția civilă și de contencios administrativ și fiscal, dec. civ. nr. 49/2017, publicată pe http://www.rolii.ro/.

^[25] De exemplu, în ipoteza unui moștenitor aparent căruia îi este făcută plata în virtutea unui certificat de moștenitor care este ulterior anulat sau fără a se cunoaște că acest act a fost deja anulat. În această ipoteză, urmând regulile plății nedatorate și, implicit, pe cele ale restituirii prestațiilor, creditorul aparent este obligat să restituie adevăratului creditor plata primită (L. Pop. I. F. Popa, I. S. Vidu, Curs de drept civil. Obligațiile, Ed. Universul Juridic, București, 2015, pag. 526).

^[26] Articolul 33 alin. (1) din Ordonanță prevede: „Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege”.

^[27] Articolul 38 din Ordonanță prevede: „În situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu”.

^[28] Articolul 41 din Ordonanță prevede: „(1) Executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (1), potrivit dispozițiilor legale privind executarea creanțelor fiscale și procedurii prevăzute de aceste dispoziții. (2) În cazul persoanelor fizice sau juridice care nu au domiciliul sau reședința ori, după caz sediul în România, executarea creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru se efectuează prin organele de executare ale unităților administrativ-teritoriale prevăzute la art. 40 alin. (2)”.

(3) În vederea executării creanțelor având ca obiect taxa judiciară de timbru, instanțele judecătorești vor comunica de îndată hotărârea, care constituie titlu executoriu pentru plata taxei judiciare de timbru, către organele prevăzute la alin. (1) și (2). Regulile speciale privind executarea silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local se regăsesc în art. 221 C. proc. fisc.: „ Art. 221. Reguli speciale privind executarea silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local

(1) Autoritățile administrației publice locale sunt obligate să colaboreze și să efectueze procedura de executare silită a creanțelor fiscale datorate bugetelor locale ale unităților administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor.

(2) În situația în care debitorul nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unității administrativ-teritoriale a municipiului, competența pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile.

(3) Organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale care administrează creanțele fiscale ale bugetului local al unei unități administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului, denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată, efectuarea procedurii de executare silită.

(4) Cererea conține, în mod obligatoriu, următoarele informații:

a) datele de identificare ale debitorului;

b) valoarea creanței de recuperat;

c) valoarea creanțelor fiscale accesorii stabilite, potrivit legii, până la data solicitării;

d) contul în care se virează sumele încasate;

e) orice date necesare pentru identificarea bunurilor urmăribile, dacă este cazul.

(5) Cererea este însoțită obligatoriu de o copie a titlului executoriu.

(6) Autoritatea solicitată confirmă, în scris, primirea cererii, în termen de 10 zile de la data primirii.

(7) Autoritatea solicitată poate refuza efectuarea procedurii de executare silită în următoarele cazuri:

a) titlul executoriu nu este valabil;

b) cererea nu conține toate informațiile prevăzute la alin. (4).

(8) Sumele realizate prin executare silită se virează autorității solicitante. Prevederile art. 256 se aplică în mod corespunzător”.

^[29] Împrejurarea că aspectul analizat nu este indiferent legiuitorului rezultă cu prisosință din art. 221 C. proc. fisc., care cuprinde regulile speciale privind executarea silită a creanțelor fiscale administrate de organul fiscal local. Potrivit art. 221 alin. (2) din actul normativ menționat, în situația în care debitorul nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a unității administrativ- teritoriale sau a subdiviziunii unității administrativ-teritoriale a municipiului, care administrează creanța fiscală, competența pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal local în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile. Alineatul (3) al aceluiași text prevede că organul fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale care administrează creanțele fiscale ale bugetului local al unei unități administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziune administrativ-teritorială a municipiului, denumit în prezentul articol autoritate solicitantă, solicită, în scris, organului fiscal local din cadrul autorității administrației publice locale în a cărui rază teritorială se află situate bunurile mobile sau imobile, denumit în prezentul articol autoritate solicitată, efectuarea procedurii de executare silită. Potrivit alin. (8), sumele realizate prin executare silită se virează autorității solicitante. Prevederile art. 256 se aplică în mod corespunzător.

^[30] Articolul 164 C. proc. fisc., sub denumirea marginală „Dispoziții privind corectarea erorilor din documentele de plată”, prevede:

(1) Plata obligațiilor fiscale efectuată într-un cont bugetar eronat este valabilă, de la momentul efectuării acesteia, în condițiile prezentului articol. La cererea debitorului, organul fiscal competent efectuează îndreptarea erorilor din documentele de plată întocmite de debitor, în suma și din contul debitorului înscrise în documentul de plată, cu condiția debitării contului acestuia și a creditării unui cont bugetar.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care plata s-a efectuat în alt buget decât cel al cărui venit este creanța fiscală plătită, cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate.

(3) În cazul plăților efectuate în alt buget, organul fiscal competent dispune unității Trezoreriei Statului transferul sumelor plătite eronat către bugetul căruia obligația fiscală este datorată.

(4) În situația în care plata obligațiilor fiscale s-a efectuat utilizând un cod de identificare fiscală eronat, eroarea din documentul de plată poate fi corectată cu condiția ca plata să nu fi stins creanțele datorate bugetului în care s-a încasat suma plătită eronat, cu excepția cazului în care în evidența fiscală debitorul înregistrează sume plătite în plus cel puțin la nivelul plății eronate. În acest caz, cererea de îndreptare a erorii se depune de cel care a efectuat plata la organul fiscal competent.

(5) Cererea de îndreptare a erorilor din documentele de plată poate fi depusă în termen de 5 ani, sub sancțiunea decăderii. Termenul începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a efectuat plata.

(6) Procedura de îndreptare a erorilor din documentele de plată se aprobă astfel:

a) prin ordin al ministrului finanțelor publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal central;

b) prin ordin al ministrului dezvoltării regionale și administrației publice, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, în cazul plăților efectuate la organul fiscal local.

(7) Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și în următoarele situații:

a) documentele de plată sunt întocmite de terții popriți;

b) creanța fiscală este administrată de organ fiscal diferit. În acest caz, cererea se depune de debitor la organul fiscal la care s-a creditat contul bugetar cu plata efectuată eronat.

(8) Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul erorilor generate de operatorii sistemului de decontare bancară. În acest caz, îndreptarea erorilor se realizează din oficiu de către organul fiscal sau, după caz, la solicitarea instituției de credit.

^[31] A se vedea rezoluțiile citate în cuprinsul încheierii nr. 306/12.03.2020 pronunțate de Trib. Maramureș, Secția a II-a civilă, precum și al sent. civ. nr. 656/2018 pronunțate de Judecătoria Sectorul1 București, Secția I civilă, ambele publicate pe http://www.rolii.ro/; a se vedea și considerentele dec. civ. nr. 736/2021 pronunțate de C.A. București, Secția a VI-a civilă, publicată pe http://www.rolii.ro/.

^[32] În acest sens, a se vedea considerentele dec. civ. nr. 271/R/2018 a C.A. București, Secția a IV-a civilă, considerentele dec. civ. nr. 118/A/2021 a Trib. București, Secția a V-a civilă, publicate pe http://www.rolii.ro.

^[33] Trib. Mureș, Secția de contencios administrativ și fiscal, dec. civ. nr. 1611/2017, în S. Stoicescu, T. C. Briciu (coord.), op. cit., pag. 605, publicată pe http://www.rolii.ro.; în același sens, a se vedea C.A. București, Secția a V-a Civilă, dec. civ. nr. 1798/2020, publicată pe http://www.rolii.ro.

^[34] A se vedea și Trib. București, Secția a III-a civ., dec. civ. nr. 3060/2018, în I. Gârbuleț, „Excepția netimbrării cererii. Plata taxei de timbru în contul altei Direcții de impozite și taxe locale decât cel de la domiciliul sau reședința contestatorului. Anularea hotărârii și rejudecarea cauzei de către prima instanță”, în Revista Română de Executare silită nr. 4/2018, disponibil și pe lege5.ro; Trib. Specializat Cluj, dec. civ. nr. 1132/2020, publicată pe http://www.rolii.ro/.

^[35] În acest sens, a se vedea Trib. Bacău, Secția civilă și de contencios administrativ și fiscal, dec. civ. nr. 49/2017, dec. civ. nr. 851/2017, publicate pe http://www.rolii.ro/, în cuprinsul cărora s-a reținut că mențiunea potrivit căreia se restituie sumele achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru atunci când taxa plătită nu era datorată trimite primordial la ipoteza achitării unei taxe de timbru atunci când acțiunea sau cererea era scutită de astfel de taxe, însă caracterul datorat urmează a fi apreciat atât din perspectiva acțiunii sau cererii formulate (știut fiind că, în funcție de obiectul, valoarea obiectului cererii, se datorează taxe de timbru în cuantum diferit), cât și din perspectiva raportului de drept material fiscal născut între debitorul taxei și creditorul acesteia, unitatea administrativ-teritorială în contul căreia trebuie plătită taxa. Astfel, are caracter nedatorat atât o taxă plătită atunci când acțiunea era scutită de taxe potrivit legii, cât și o taxă plătită a doua oară, în același cuantum, la aceeași unitate administrativ-teritorială, pentru soluționarea aceleiași cauze, dintr-o eroare a părții, precum și o taxă plătită în contul unei alte unități administrativ-teritoriale decât aceea care avea calitatea de creditor al obligației de plată a taxei de timbru.

^[36] Potrivit art. 45 alin. (5) din Ordonanță, cererea de restituire soluționată de instanța de judecată va fi depusă în vederea restituirii la unitatea administrativ-teritorială la care a fost achitată taxa.

Potrivit art. 2 din Procedura de restituire, se aprobă modelul și conținutul următoarelor formulare: a) adresa de confirmare a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru cuvenită bugetului de stat, prevăzută în anexa nr. 2; b) înștiințare de restituire a unor sume reprezentând taxe judiciare de timbru, prevăzută în anexa nr. 3. Potrivit art. 4, unitățile administrativ-teritoriale și Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Din analiza formularelor menționate rezultă că unitatea administrativ-teritorială emite o adresă de confirmare a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru cuvenită bugetului de stat, prin care se confirmă sau nu încasarea sumei cu titlu de taxă judiciară de timbru, din care cota-parte virată bugetului de stat în sumă de (…). Ulterior, conducătorul unității fiscale emite o înștiințare de restituire a unor sume reprezentând taxe judiciare de timbru, prin intermediul căreia se aduce la cunoștința petentului că în favoarea sa a rezultat de restituit suma de (…) iar în vederea restituirii în numerar a acestei sume este necesar să se prezinte la Trezorerie pentru ridicarea sumei cuvenite, prezentând la ghișeu înștiințarea și buletinul/cartea de identitate.

^[37] Menționăm că în ipoteza restituirii taxei judiciare de timbru, se activează mecanismul de compensare prevăzut de art. 168 alin. (8)-(10) C. proc. fisc.

Consecințele plății taxei judiciare de timbru în contul altei unități administrativ-teritoriale decât cea stabilită potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru was last modified: mai 10th, 2022 by Camelia-Maria Solomon