Conflict de muncă. Condiții speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării. Recurs prematur (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 435/2016

NCPC: art. 53, NCPC: art. 248, NCPC: art. 493

Potrivit art. 53 alin. (1) NCPC „încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri”.

Textul legal anterior citat instituie condiții speciale privind calea de atac împotriva încheierii de respingere a recuzării, și anume, că aceasta poate fi atacată numai de către părți și doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Dispozițiile art. 53 alin. (1) NCPC mai stabilesc că, atunci când hotărârea prin care s-a soluționat pricina are caracter definitiv, calea de atac ce se poate exercita împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este aceea a recursului, în 5 zile de la comunicarea respectivei hotărâri.

Recurenții supun căii extraordinare de atac o încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare formulată în cadrul unui dosar având ca obiect un conflict de muncă aflat pe rolul instanței de apel, fiind incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) NCPC mai sus citat, respectiv calea de atac împotriva unei astfel de încheieri este recursul la instanța ierarhic superioară, și anume Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost formulată de către reclamanții din dosar, în condițiile în care, la data declarării căii extraordinare de atac, 27 noiembrie 2015, pricina nu era soluționată printr-o hotărâre definitivă, ci avea termen de judecată la data de 27 ianuarie 2010, iar în prezent are termen de judecată la data de 23 martie 2016.

În acest context, în absența unei hotărâri definitive alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispozițiile legale în materie, prezenta cale de atac, deși admisibilă, nu e deschisă petenților pe durata cercetării judecătorești în cadrul căreia s-a formulat cererea de recuzare respinsă, ci doar la finalul judecății odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluției de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza, are drept scop garantarea desfășurării normale și imparțiale a judecății, urmărind, însă, evitarea tergiversării soluționării cauzelor prin exercitarea a unor atare căi de atac în cursul judecății.

Cum, în cauză, calea de atac a fost declarată anterior soluționării pe fond a cauzei, față de dispozițiile art. 53 alin. (1) teza ultimă, aceasta apare ca prematură.

În această situație nu pot fi analizate criticile recurenților cu privire la modalitatea de respingere a cererii de recuzare, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) NCPC „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (5) NCPC, Înalta Curte va respinge ca prematur recursul reclamanților împotriva încheierii de ședință din 28 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.