Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 66/2019

NCPC: art. 112 alin. (1), art. 135 alin. (1), art. 645 alin. (1), art. 648 alin. (1), art. 651;

Prezentul conflict de competență a fost generat de modalitatea diferită în care cele două instanțe au înțeles să facă aplicarea dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. – Judecătoria Moreni prin raportare la sediul debitorului principal din contractul de credit, iar Judecătoria Filiași reținând domiciliul persoanei împotriva căreia a fost formulată cererea de încuviințare a executării silite, care are calitatea de fidejusor în același contract.

Din Contractul de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 rezultă că debitorul principal este D., iar C. are calitatea de garant fidejusor.

Înalta Curte reține că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.

În speță, cererea de încuviințare a executării silite a Contractului de credit nr. 135 din data de 6 februarie 2017 a fost formulată împotriva debitoarei C., care are calitatea de fidejusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că, în calitate de creditoare, E. Vaslui a înțeles să se îndrepte împotriva fidejusorului C., care dobândește în litigiu calitatea procesuală de debitoare, câtă vreme cererea de încuviințare a executării silite este formulată împotriva sa.

Totodată, întrucât actul de învestire a instanței este formulat numai împotriva acesteia, nu se poate reține incidența prevederilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ. ce au în vedere ipoteza în care cererea de chemare în judecată este îndreptată împotriva mai multor pârâți.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, Înalta Curte apreciază că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Având în vedere că la data sesizării organului de executare domiciliul persoanei fizice împotriva căreia a fost formulată cererea de executare silită – C. (debitoarea din prezenta cauză) – era în comuna Valea Lungă, jud. Dâmbovița, instanță aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Moreni, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Sursa informației: www.scj.ro.