Comunicarea avocatului în mediul online – în general şi în special – pe reţeaua de socializare Facebook

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Odată cu hotărârea pronunțată de Consiliul de Stat la 9 noiembrie 2015, avocații pot recurge la publicitate prin pliante, afișe, filme, radio sau televiziune. Pe site-ul web avocații pot să posteze informații care să vizeze publicitatea personală dacă scopul este de a pune la dispoziția publicului înregistrări video sau audio cu diverse prezentări de probleme legale cu condiția respectării regulilor referitoare la orice comunicare dar și a principiilor esențiale ale profesiei. Publicitatea (fie că este sub forma unor pixuri, creioane sau alte gadgeturi) trebuie să indice clar domiciliul profesional al avocatului, precum și baroul său de afiliere și să fie lipsită de orice declarație care poate confunda publicul. Cu titlu exemplificativ, pot apărea într-o reclamă emisă de o societate de avocatură mențiuni precum: prezentarea distinctă a avocaților care au lucrat acolo, sub rezerva acordului lor, numele și funcția profesioniștilor, nu avocații care colaborează în mod regulat și semnificativ în cadrul firmei, diplome universitare, certificate și funcții de învățământ superior, limbi străine vorbite însoțite de certificate, funcții deținute în prezent sau în trecut, utilizarea, cuvintelor „specialist”, „specialitate” sau „specializare”, precum și orice simbol asociat cu aceste cuvinte, fiind rezervat exclusiv domeniilor de activitate pentru care avocatul este titular al unui certificat de specializare obținut, indicarea biroului sau a unităților secundare unde își desfășoară activitatea, indicarea corespondenților în străinătate furnizând un acord cu fiecare dintre ei depus la Barou, organizarea și structurile interne ale firmei, logo-ul firmei, cel al profesiei și, sub rezerva acordului Decanului baroului, a certificării „Managementului calității”, cuprinzând certificatul la standardul ISO și modelul adoptat, sigla și numele organizației certificatorului și numărul de înregistrare la acest organism, vechimea în profesia fiecăruia dintre avocații care exercită activitatea în cadrul cabinetului/firmei, participarea avocaților la activități de educație juridică sau în legătura cu profesia, etc.

În plus, în materie de publicitate, avocatului îi este permis să își promoveze serviciile prin imprimare nume, număr de telefon, adresă pe portiera mașinii, pe orice suport, inclusiv să emită clienților bănuți pt cărucioarele de la supermarket. De asemenea, afișarea de către o firmă de avocatură a unui panou publicitar într-un complex sportiv, pe un stadion, care include numele și datele de contact, logo, nu este interzis. Faptul că avocații își afișează portretele nu pare interzis în sine dar purtarea robei pe fotografii poate fi considerată ca lipsă de respect față de principiul demnității, întrucât este rezervat exercitării funcției judiciare (Legea din 31 decembrie 1971, art. 3, para. 3).

Avocatul care participă la un blog sau la o rețea de socializare, cum ar fi Facebook sau Twitter în calitatea sa de avocat pentru promovarea serviciilor sale trebuie să respecte principiile esențiale ale profesiei, inclusiv respectarea secretului profesional. O pagină profesională trebuie să indice calitatea de avocat și să permită identificarea acestuia în condițiile articolului 10.2. Este recomandat ca avocații să arate o mai mare prudență în cuvintele lor, mai ales în timpul unui răspuns pripit pe un subiect furtunos. Profilele personale și cele profesionale trebuie să fie bine separate. În orice caz, avocatul trebuie să respecte în special condițiile impuse de jurământ în ceea ce privește conținutul mesajelor. Avocații care își folosesc profilul de Facebook pentru a-și promova afacerea trebuie să respecte prevederile articolului 10 din Regulament privind publicitatea pe internet^[29].

În plus, constatăm că și în Belgia, Codul deontologic^[30] trasează limitele și cadrul desfășurării comunicării (art.7.4-art.7.14), inclusiv în mediul online, însă nu prin prisma publicității cum o realizează Statutul profesiei în România. Mai mult prin ghidul realizat, oferă autonomie barourilor în a controla într-o anumită manieră planul de publicitate al fiecărui avocat^[31], punându-se accent pe faptul că publicitatea personală trebuie să fie realizată cu discreție, demnitate, probitate fără a se încălca secretul profesional și independența avocatului, fiind interzis totodată orice publicitate care identifică clientela avocatului, numărul de cazuri prelucrate, rezultatele obținute, cifra de afaceri (art.5.5 Cod deontologic). Subliniem că anterior anului 2001 era interzisă orice formă de publicitate în materia promovării profesiei.

În Italia au existat numeroase preocupări cu privire la comunicarea desfășurată în mediul online motiv pentru care numeroase barouri au emis reglementări pentru a aborda probleme precum reglementarea site-urilor web^[32], biroul digital^[33],servicii telematice^[34], culminând cu modificarea din 2016 a Codului etic, art. 35 care interzice publicitatea înșelătoare și oferă protecție clienților^[35]. De asemenea, Baroul din Luxembourg^[36] nu numai că definește comunicarea publică realizată de avocat (art.6.2.1.) dar determină și faptul că regulile impuse comunicării în general se aplică și celei desfășurate în mediul on line (art.6.2.6.).

Potrivit art.6 din Codul deontologic german, avocatul poate furniza informații personale și informații cu privire la serviciile sale cu condiția ca informațiile furnizate să fie obiective și să aibă legătură cu activitățile sale profesionale, fiindu-i interzisă publicitatea cu privire la ratele de succes sau cifra de afaceri, putând face referiri la cazuri și clienți cu condiția ca clientul respectiv să-și fi dat acordul expres în acest sens. În plus, un avocat nu va participa la o acțiune concepută cu scopul de a convinge terții să-i facă publicitate pe care el însuși nu are voie să o efectueze. Art. 7 stabilește că, cu excepția referințelor către specializările „Fachanwalt”^[37], domeniile individuale de practică profesională pot fi menționate doar cu condiția ca avocatul să poată dovedi că și-a însușit cunoștințe specializate în domeniul menționat prin instruire, experiență profesională, publicații sau în orice alt mod. Dacă utilizează completări de calificare, avocatul trebuie să dețină respectivele cunoștințe teoretice, precum și să aibă experiență practică extinsă în domeniul la care se face referire. Cu privire la comunicarea desfășurată în mediul online, amintim că secțiunea 186 din Codul penal german incriminează așa numitul cyberstalking^[38], care nu are corespondent în legislația penală română. Mai mult decât atât, afirmațiile degradante (în traducere libera un fel de insultă) și anunțarea intenționată a nerespectării unei persoane sunt acte incriminate (secțiunea 185 din Codul penal german), acestea incluzând și declarații răutăcioase și umilitoare, care depășesc simpla critică sau expresie. Oricine va difuza în mod intenționat fapte neadevărate va comite defăimare ( Secțiunea 187 din Codul penal german).

Altfel spus, urmare a amplorii pe care a luat-o comunicarea în mediul online este necesar a se determina un cadru legal strict statutar, cu privire la comunicarea într-un astfel de mediu, putându-se implementa la nivel „experimental” o serie din dispozițiile aplicabile deja în alte legislații, din moment ce așa cum am putut observa Legea nr. 51/1995 și nici Codul deontologic al profesiei, nu prevăd, în mod concret dispoziții ce se circumscriu situațiilor prezentate.

Astfel, mergând într-o altă direcție ne întrebăm dacă existența unei prietenii pe o astfel de rețea de socializare precum Facebook – ce consecințe poate să atragă cu privire la avocat, respectiv la judecător, expert? Este oare un motiv de recuzare/abținere în cadrul unui proces pornind de la o astfel de premisă?

Potrivit art. 6 alin.1 CEDO este garantat dreptul la un proces echitabil, impunând ca fiecare cauză să fie audiată de o instanță independentă și imparțială, instituită de lege^[39], CtEDO examinând, adesea, în solidar^[40] respectarea acestor două cerințe. În aprecierea independenței, Curtea aplică criterii precum: modul de desemnare și durata mandatului membrilor săi, existența unei protecții împotriva presiunilor externe, întrebarea dacă există sau nu o aparență de independență. Pe acest ultim criteriu se centrează și discuția anterior deschisă motiv pentru care îl vom dezvolta îndeaproape. Așadar, în dezbaterea aprecierii independenței instanței, aparențele pot fi, astfel, importante. Ideea centrală se conturează în jurul aspectului că instanța într-o societate democratică trebuie să inspire justițiabililor încredere. În problematizarea ideii dacă există sau nu un motiv legitim de temere cum că lipsește independența, respectiv imparțialitatea unei instanțe, un rol decisiv îl are punctul de vedere al acuzatorului, însă nu definitoriu. Astfel, se va decide în ce măsura temerile părții interesate pot fi apreciate ca fiind justificate în mod obiectiv^[41], aprecierea fiind identificată prin prisma unui observator obiectiv^[42] la care CtEDO se raportează.

Așadar, creează prietenia pe rețeaua de socializare Facebook o astfel de aparență? Apreciem că răspunsul la o astfel de întrebare este unul negativ, în măsura în care relațiile de prietenie virtuală, într-un astfel de mediu online se creează pe baza unor aspecte precum frecventarea unor cursuri comune (facultate, master, doctorat, școala gimnazială, etc), relații de vecinătate, împărtășirea unor preocupări comune (pentru natură, muzică, lectură, sport, francmasonerie^[43] etc.), și nu numai, iar o eventuală limitare nu ar face decât să aducă atingere libertății fiecăruia.

Mai mult, imparțialitatea instanței se identifică prin lipsa oricărei prejudecăți, respectiv lipsa unor atitudini părtinitoare, aspecte ce pot fi analizate din diferite puncte de vedere. Ne vom contura discuția cu privire la aspectele ce țin de ordin personal, și care se circumscriu comportamentului unui judecător într-o cauză dată. Astfel, discreția ce se solicită judecătorilor în garantarea imparțialității lor este uneori confundată sau chiar dusă la limitele extreme prin excesul de zel de care dau dovadă atât judecătorii- care se abțin pornind de la o simplă relație de prietenie în mediul online, cât și avocații-care formulează recuzări în baza aceleiași prietenii pe acest site de socializare, extinzând aplicabilitatea și cu privire la experți, grefieri, etc. Grandoarea funcției judiciare^[44], dar și imperativele superioare^[45] ale justiției prevăd această discreție cu sensul de a nu utiliza presa, respectiv mediul online pentru a da răspuns unor provocări, dar nicidecum pentru a limita drepturi și libertăți cetățenești, atâta timp cât discursul/comunicare nu se circumscrie unei antepronunțări. În acest context, amintim recomandarea CSM-ului care a publicat un îndrumar de bune practici privind activitatea magistraților pe Facebook și alte rețele, în altă ordine de idei au fost trasate limitele comunicării în acest mediu online^[46].

Luând în considerare toate aceste argumente, datorită digitalizării sociale, consecințele apar, inclusiv la nivelul profesiei de avocat prin prisma „smart law”, a cărei aplicabilitate o resimțim treptat, treptat grație și acestei pandemii. În acest context, inclusiv justiția va trebui să facă un pas și să implementeze multe din inovațiile existente în domeniul informaticii și al comunicării. În sprijinul evoluției ce se impune, și profesia de avocat va trebui să se adapteze, implementând diferite dispoziții, inclusiv cu privire la un cadru reglementat pentru comunicarea desfășurată în mediul online, cu precădere pe rețelele de socializare, dat fiind că există numeroase servicii, aplicații dezvoltate pentru a oferi clienților consultanță juridică în acest context.

^[29] http://encyclopedie.avocats.fr/GED_BWZ/107763592594/CNB-2016-03-17_Ru_Communication-des-avocats-Vademecum[Version-2016-03-16][P].pdf accesat în data de 31.07.2020.

^[30] https://avocats.be/sites/default/files/25.02.2020%20Code%20d%C3%A9ontologie%20version%20fran%C3%A7aise %20en%20vigueur%20au%2025.02.2020.pdf, accesat în data de 31.07.2020.

^[31] https://avocats.be/sites/default/files/CHAP%207%20LA%20COMMUNICATION%20DE%20L%27AVOCAT%2013 0616.pdf, accesat în data de 6.08.2020.

^[32] http://www.ordineavvocati.vr.it/sites/default/files/LINEE_GUIDA_SITI_APPROVATO_17122010.pdf, accesat în data de 31.07.2020.

^[33] https://www.ordineavvocatimilano.it/it/giustizia-penale-gli-uffici-digitali/p353, accesat în data de 31.07.2020.

^[34] https://www.ordineavvocatiroma.it/variazioni-dati-anagrafici/, accesat în data de 31.07.2020.

^[35] Hotărârea Consiliul Național de Criminalistică nr. 390 din 30/12/2016 (https://www.codicedeontologico- cnf.it/GM/2016-390.pdf, accesat în data de 31.07.2020) vizează povestea unei crime, care a avut loc în urmă cu aproximativ zece ani, căreia mass-media i-a acordat o importanță deosebită pentru brutalitatea oarbă și șocantă a faptelor. Consiliul Baroului din Torino a impus sancționarea avocatului care le-a propus celor 3 rude ale unora dintre victime, disponibilitatea sa gratuită pentru protecția legală în scopul constituirii unei părți civile în procesul penal, la momentul abia început. Încălcarea preceptului etic contestat a vizat, de asemenea, în acest caz, achiziția de relații cu clienții care nu respectă corectitudinea și decorul profesional, dat fiind că abordarea acestora s-a realizat printr-un mediu mai puțin clasic precum e-mailul. Consiliul a confirmat responsabilitatea disciplinară și sancțiunea impusă, considerând că e-mailul adresat potențialului client, având în vedere metodele și conținutul, constituie o încălcare a demnității, având în vedere și absența vreunei relații directe anterioare cu clientul, puternica relevanță media a procesului în cauză și, mai ales, oferta gratuită de asistență legală, fiind pus în evidență mesajului înșelător și laudativ, în abordarea urmată pentru a aduce clientul mai aproape, mai mult este vizat și aspectul emoțional- disperarea victimelor, exploatat de avocat pentru a câștiga încredere.

^[36] https://www.ccbe.eu/fileadmin/speciality_distribution/public/documents/National_Regulations/TR_National_CTR/FR _CTR_Luxembourg_Rules.pdf, accesat în data de 31.07.2020.

^[37] Pentru a putea utiliza titlul „Fachanwalt”, avocatul trebuie să-și însușească cunoștințe teoretice și practice excepționale într-un domeniu de specializare ales și trebuie să promoveze un examen adițional.

^[38] https://www.lmz-bw.de/medien-und-bildung/jugendmedienschutz/cybermobbing/rechtliche-aspekte/, accesat în data de 3.08.2020; pentru informații suplimentare vizând această problematică, a se vedea: https://www.europarl.europa.eu/ RegData/etudes/STUD/2016/571367/IPOL_STU(2016)571367_EN.pdf, accesat în data de 3.08.2020.

^[39] C. Bîrsan, Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Vol. I-Drepturi și libertăți,Ed. All Beck, București, 2006, p. 488.

^[40] Findlay contra Regatului Unit, Hotărârea din 25.02.1997, CtEDO, https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22fulltext%22: [%22Findlay%22],%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCHAMBER%22,%22CHAMBER%22],%22itemid% 22:[%22001-58016%22]} accesată în data de 3.08.2020.

^[41] Incal contra Turciei, Hotărârea din 9.06.1998, CtEDO, https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22itemid%22:[%22001- 62755%22]} accesată în data de 3.08.2020.

^[42] Clarke contra Regatului Unit, Hotărârea din 25.08.2005, CtEDO, https://heinonline.org/HOL/LandingPage?handle= hein.journals/hurcd15&div=265&id, accesată în data de 3.08.2020.

^[43] Kiiskinen contra Finlandei, Hotărârea din 1.06.1999, CtEDO, https://hudoc.echr.coe.int/fre#{%22itemid%22: [%22001-4627%22]}, accesată în data de 4.08.2020. În această cauză, reclamantul a susținut că nu a fost judecat de un tribunal imparțial pe motiv că judecătorul era membru în francmasonerie, împreună cu o parte din directorii societății comerciale împotriva căreia el intentase acțiune, Curtea arătând că apartenența la o astfel de grupare nu este incompatibilă cu funcția de magistrat, reclamantul nedemonstrând prejudecățile pe care judecătorul le-ar fi putut avea în calitatea sa de francmason.

^[44] Buscemi contra Italiei, Hotărârea din 16.09.1999, CtEDO, https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22fulltext%22:[%22 Buscemi%22],%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCHAMBER%22,%22CHAMBER%22],%22itemid%22:[ %22001-58304%22]}, accesată în data de 4.08.2020.

^[45] Lavents contra Letoniei, Hotărârea din 28.03.2003, CtEDO, https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22fulltext%22:[%22\ %22AFFAIRE%20LAVENTS%20c.%20LETTONIE\%22%22],%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCHAM BER%22,%22CHAMBER%22],%22itemid%22:[%22001-65362%22]}, accesată în data de 4.08.2020.

^[46] https://www. mpublic.ro/sites/default/files/PDF/indrumar-2019-12-12.pdf, accesat în data de 7.08.2020.