Comunicarea avocatului în mediul online – în general şi în special – pe reţeaua de socializare Facebook

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Când un cuvânt este la modă, cum este astăzi cazul cuvântului „comunicare”, când activitățile sau evenimentele pe care le reprezintă se multiplică, sensul său tinde să se lărgească datorită chiar interesului de care se bucură, context în care orice persoană a cărei carieră depinde într-o măsură mai mică sau mai mare de opinia pe care publicul și-o face despre ea, devine incidentă diversificarea și masificarea comunicării^[1]. Așadar, constatăm că avocatul prin comunicarea pe care o realizează prin diverse mijloace, în special în mediul online, nu face altceva, decât să transmită o imagine, o reprezentare despre persoana sa, imagine pe care în mod voit, o conturează a fi puternică și ar trebui și pozitivă. O componentă importantă ce contribuie la distribuirea imaginii avocatului este Internetul^[2], sporind astfel eficiența comunicării^[3], dar în același timp, punând în discuție și ample probleme ce nu au fost tranșate, respectiv prevăzute în legislație. Astfel, scopul prezentei analize este de a inventaria și totodată soluționa posibilele probleme ce decurg din modul, conținutul, modalitatea, feedback-ul, atitudinea, temeiul comunicării desfășurate de avocat pe rețeaua de socializare Facebook cu precădere, și în mediul online în general.

Care sunt reglementările legale ce guvernează eventuala comunicare a avocaților, în calitatea lor de liber profesioniști, în acest spațiu virtual oferit de rețeaua de socializare Facebook? În primul rând, amintim că, o serie de consecințe juridice apar odată cu pronunțarea deciziei nr.4546 din data de 27.11.2016 de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, infracțiunile care au drept element constitutiv „spațiul public” se pot săvârși în mediul online, pe rețeaua de socializare Facebook, asemenea și faptele contravenționale. Nu în ultimul rând, postările de pe Facebook pot constitui temei al răspunderii civile delictuale, dacă prin conținutul mesajelor sunt aduse ingerințe dreptului la onoare, la demnitate, la imagine^[4] etc.

În altă ordine de idei, în demersul prezent încercăm să identificăm căror dispoziții legale se circumscriu situațiile în care avocatul face diverse afirmații pe o astfel de rețea de socializare, respectiv modalitatea de sancționare în cazul identificării unei ingerințe. Există oare dispoziții ce atrag o răspundere disciplinară? A prevăzut oare statutul profesiei de avocat astfel de situații?

Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat prevede în articolul 47 alin.(1) că orice comunicare publică sau orice publicitate făcută de avocat este permisă în măsura în care sunt respectate reglementările profesionale, respectiv independența, demnitatea, integritatea profesiei, păstrarea secretului profesional, punându-se condiția ca acestea – comunicarea/publicitatea- să fie obiective și să corespundă adevărului. În plus, aliniatul secund al aceluiași articol face trimitere la statutul profesiei unde sunt reglementate pe larg normele aplicabile publicității în scopul atragerii clientelei. Așadar, art. 243 din Statutul profesiei de avocat delimitează publicitatea formelor de exercitare a profesiei de publicitatea profesională, care urmărește doar promovarea profesiei de avocat. Mai mult alin. 2 al art. 243 stabilește că orice formă de comunicare publică realizată cu scopul de a aduce la cunoștință informații asupra naturii sau calității practicii profesionale constituie publicitatea formelor de exercitare, indiferent de mijloacele de transmitere a informației utilizate.

După cum se observă, trasarea limitelor publicității a determinat în mare măsură și o reglementare a comunicării realizate de avocat, inclusiv în privința mediului online, chiar dacă nu este expres specificat. Prin enumerarea limitativă realizată în art. 244 din Statutul profesiei de avocat, nu doar că se enumeră mijloacele de publicitate pe care le pot utiliza formele de exercitare a profesiei pentru a se promova, dar indirect se determină și mediul/mediile în care se poate realiza o comunicare în scopul promovării. Mai mult, alin.2 al aceluiași articol trasează în mod clar, cărui tip de comunicare nu trebuie a se circumscrie un avocat în scopul realizării publicității, invocându-se ca și atingeri atrase de nerespectarea acestora afectarea onoarei și a reputației profesiei, respectiv încălcarea obligațiilor de respectare a intereselor clientului sau a obligațiilor profesionale. În altă ordine de idei, o depășire a limitelor trasate în acest sens, stric cu scopul realizării publicității, atrage în mod direct o sancțiune disciplinară potrivit art.250 din Statutul profesiei de avocat. Aspecte reluate în mare măsură și în Codul deontologic^[5], capitolul V. dedicat publicității și comunicării.

În plus, apreciem că dreptul la imagine^[6] este fundamentul obligației de rezervă pe care o are avocatul în cadrul comunicărilor pe care le desfășoară în mediul online. Astfel, în ipoteza constatării unei atingeri aduse dreptului la imagine^[7] prin eventualele postări existente în mediul on line, pe rețeaua de socializare Facebook sunt incidente prevederile art. 1349 C. civ. coroborate cu prevederile art. 253 C.civ. pentru a sancționa o atingere adusă dreptului nepatrimonial^[8] prevăzut de art. 73 C.civ.

Pe de altă parte, prejudiciul suferit în urma unei astfel de ingerințe, rezultă din materialitatea faptelor ilicite^[9]. De asemenea, totalitatea faptelor ce sunt identificate a leza dreptul la imagine sunt săvârșite cu intenție, producând astfel un prejudiciu nepatrimonial^[10]. Astfel, acțiunile care aduc atingere directă personalității^[11] dau naștere unui drept la despăgubire^[12]. În altă ordine de idei, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei^[13]. Nu este, așadar, necesar a se demonstra fără dubiu și fără echivoc, împrejurarea că ar fi fost deteriorată în vreun fel buna reputație a unei persoane, în contextul în care avocatul/o altă persoană prin afirmațiile cu caracter scandalos și neadevărat făcute în cadrul campaniei derulate pe Facebook, au produs o atingere semnificativă valorilor ce definesc personalitatea umană^[14].

În acest context, precizăm că libertatea de exprimare^[15] nu este și nu trebuie să fie absolută, iar dreptul la libertate de opinie și exprimare trebuie să fie exercitat în limitele sale firești, neputând prejudicia drepturile și interesele legitime ale altor persoane^[16]. Și în jurisprudența mai veche^[17] a instanței europene, responsabilitatea pentru publicarea unor afirmații defăimătoare la adresa unei persoane revine în primul rând persoanei care face posibilă aducerea la cunoștință publică^[18] a acestor informații. Mai mult, dacă afirmațiile^[19] nu sunt de interes public, iar jignirile și modalitatea de exprimare a acestuia este pur insultătoare^[20], atunci nu se încadrează în limitele dozei de exagerare și provocare^[21] permise de art. 10 CEDO.

În același sens, dispozițiile art. 30 alin. (6) și (7) din legea fundamentală statuează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Astfel, prevederile art. 30 alin. (8) din Constituția României dispun, în mod neechivoc, că răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine persoanei care a prezentat-o. Prin Decizia nr. 1576 din 07.12.2011, Curtea Constituțională a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. Curtea a apreciat că „demnitatea umană, așa cum este aceasta consacrată de Constituție, nu este si nu trebuie interpretată ca instituind un tratament preferențial pentru anumite categorii de persoane, indiferent de contribuțiile, calitățile ori aportul acestora în societate. Prin urmare, demnitatea are aceleași valențe pentru oricare dintre indivizi”.

Este adevărat că art.70 C.civ. și art.10 din CEDO consacră principiul dreptului la libera exprimare însă acest drept nu este nelimitat, iar libertatea fiecărui individ se termină acolo unde începe libertatea celuilalt^[22]. De reținut că Facebook reprezintă un spațiu public și nu privat chiar dacă este accesibil doar unui număr restrâns de persoane, iar simpla publicare a unui comentariu negativ la adresa cuiva poate da naștere unei acțiuni civile în daune^[23]. De asemenea, Ct.E.D.O. a interpretat prevederile art. 8 alin. (1) din Convenție, reținând că noțiunea de „viață privată” cuprinde dreptul persoanei la viață privată intimă, personală (care include și dreptul la imagine^[24]), dreptul acesteia la viață privată socială și dreptul persoanei la un mediu înconjurător sănătos.

Drept urmare, comunicarea desfășurată de avocat inclusiv în mediul online este sancționată la nivel disciplinar doar dacă informațiile transmise fie depăsesc limitele publicității, fie contravin altor principii și reguli generale, neexistând un ghid complet care să traseze în ce limite, linii trebuie să se încadreze aceasta, precum există în Franța, fiind însă răspunzător pentru activitatea sa în baza prevederilor existente în Codul civil așa cum am arătat deja.

Analizând îndeaproape sistemul de drept francez, constatăm că prin Legea nr.2014-344 din 17 martie 2014^[25] nu se prevedea doar o dezvoltare liniștită în ceea ce privește comunicarea profesională, ci cu sprijinul CJUE, a ajuns să generalizeze aplicarea integrală a dreptului consumatorilor tuturor profesiilor, inclusiv a profesiei de avocat, adăugându-se acestui moment legislația privind protecția datelor personale, coroborate dând naștere unui ghid menit a răspunde tuturor problemelor născute și apărute în procesul de comunicare online și nu numai^[26]. Constatăm așadar că prin demersul întreprins, Consiliul Național al Barourilor din Franța a trasat în 2016, liniile și direcțiile privind publicitatea personală a avocatului, solicitarea personalizată a unui serviciu prin mediul online, publicitatea pe Internet, informațiile personale ale profesionistului, modalitatea de control a publicității, respectiv a solicitărilor transmise în mediul online, obligațiile trasate de legea IT și libertățile, concurența și practicile neloiale.

Mai mult, aplicarea secțiunii nr.13 din legea mai sus amintită, Decretul nr. 2014-1251 din 28 octombrie 2014 privind metodele de comunicare a avocaților prin art.2 a modificat art.15 din Decretul nr. 2005-790 privind regulile de etică a profesiei juridice din 12 iulie 2005 în sensul că: „Publicitatea și solicitarea personalizată sunt permise avocatului dacă ele furnizează informații sincere despre natura, serviciile oferite și dacă implementarea lor respectă principiile esențiale ale profesiei. Acestea exclud orice element comparativ sau care descurajează. Solicitarea personalizată are forma unui mail sau a unei scrisori electronice adresate destinatarului ofertei de servicii, exclusiv oricare mesaj text trimis către un terminal de telefonie mobilă. Acesta specifică metode de determinare a costului serviciului, care va face obiectul unui acord de taxe.”

Cu titlu de recomandare, redăm în cele ce urmează, aspecte relevante identificate în legislația franceză în materia comunicării^[27] și inclusiv a publicității realizate de avocat astfel cum au fost trasate prin ghidul de care aminteam anterior. Remarcăm aspectul că există obligația ca numele domeniului să includă numele avocatului sau al firmei integral sau pe scurt, putând fi precedate de sintagma „avocat”.

Un aspect important care vizează publicitatea constă în interdicția de a utiliza calificări sau experiențe în desfășurarea corespondenței, fără ca avocatul să aibă acele calificative (profesionist, arbitru, mediator, specialist, etc.), inclusiv pe plăcuțele profesionale și cărțile de vizită (art.10.6.2). Tot în acest sens, se interzice folosirea unui nume care evocă în mod generic titlul de avocat sau un titlu care poate fi confuz, un domeniu de drept, o specializare, o activitate. Ceea ce suscintă interes este faptul că inclusiv publicitatea personală a avocatului este supusă recomandărilor Autorității de reglementare a publicității profesionale^[28].