Competenţa soluţionării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii (NCP, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 252/2020

NCP: art. 229; L. 169/2017: art. 551; NCPP: art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3) și (6), art. 597 alin. (1) sau (6), art. 598 alin. (1) 

Astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou a sesizat Tribunalul Constanța cu o cerere prin care se solicită să se analizeze dacă pentru perioada dedusă din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x emis la data de 26 februarie 2020 pe numele inculpatei A., se impune acordarea zilelor considerate ca executate, ca urmare a aplicării Legii nr. 169/2017, astfel încât acordarea încă o dată a celor 192 zile în baza Legii nr. 169/2017 ar reprezenta un dublu beneficiu.

În cuprinsul aceleiași sesizări se mai arată că MEPÎ x din 26 februarie 2020 a fost emis în baza Sentinței penale nr. 628/20.12.2017 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 164/26.02.2020 a Curții de Apel Constanța, sentință prin care a fost condamnată A. la pedepsea de 4 ani, 7 luni și 438 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 229 C. pen.. Pedeapsa a început la data de 27.02.2020 și expiră, în termen, la data de 23.02.2023, întrucât din pedeapsa se deduc 1019 zile.

Pentru perioada dedusă s-a comunicat că A. a fost încarcerată anterior în baza MEPÎ nr. x/2019 emis în baza Sentinței penale nr. 2218/2018 de către Judecătoria Ploiești (mandat în care a fost contopit mandatul nr. x/2016 emis în baza Sentinței penale nr. 2817/2016 de Judecătoria Sector 2 București) prin care a executat o pedeapsa de 3 ani, 10 luni și 290 zile închisoare, persoana condamnată executând în perioada 22.02.2017 – 06.12.2019 un număr de 974 zile în condiții improprii, fiind astfel considerate suplimentar un număr de 192 zile câștig ca urmare a aplicării art. 551 din Legea 169/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării unei hotărâri penale atunci când:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit Deciziei nr. 8 din 11 martie 2019 (Publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 427 din 30.05.2019) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii – competența soluționării cererii prin care o persoană privată de libertate solicită acordarea zilelor compensatorii în baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 pentru restul de pedeapsă rezultat dintr-o condamnare anterioară și care se regăsește în pedeapsa în a cărei executare se află revine instanței de executare sau instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, pe calea contestației la executare întemeiate pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

În considerentele deciziei menționate s-a arătat că „dispozițiile art. 551 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările și completările ulterioare, introduse prin Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017, reglementează o măsură compensatorie în favoarea persoanelor care au executat pedepse ori măsuri preventive privative de libertate în condiții necorespunzătoare, prin cazarea în centre de detenție ori de reținere și arestare preventivă lipsite de condițiile impuse de standardele europene. (…) zilele considerate ca executate, ca măsură compensatorie prevăzută de art. 551 alin. (1) și (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, intră în sfera noțiunii de „cauză de micșorare a pedepsei” în accepțiunea art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar cererile condamnaților având ca obiect acordarea zilelor compensatorii pentru restul neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor legale referitoare la contestația la executare”.

Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, precum și considerentele deciziei Completului competent să judece recursul în interesul legii nr. 8 din 11 martie 2019, în raport de conținutul concret al sesizării formulate de Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou Înalta Curte constată că aceasta are ca obiect contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.

Sub aspectul instanței competente să soluționeze contestația la executare, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6).

Potrivit art. 597 alin. (6) din C. proc. pen. „dispozițiile alin. (1)-(5) se aplică și în cazul în care rezolvarea uneia dintre situațiile reglementate în prezentul titlu este dată în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere. În acest caz, soluția se comunică instanței de executare”.

Astfel cum rezultă din actele de la dosar condamnata A. se află în executarea pedepsei fiind încarcerată în Penitenciarul de Femei Ploiești – Târgșorul Nou.

Prin urmare, coroborând dispozițiile art. 597 alin. (6) din C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. d) și alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că soluționarea contestației la executare aparține instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv, în speță, Tribunalului Prahova.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei privind pe condamnata A. în favoarea Tribunalului Prahova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.