Comisionul de risc redenumit comision de administrare, anulat definitiv de instanță

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Perceperea acestui tip de comision nu este adecvat deoarece în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator societatea bancară are dreptul de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Totodată, instanța reține că împrumutul este garantat cu ipotecă, există încheiată o poliță de asigurare pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției, iar valoarea creditului poate fi de maxim 75% din valoarea imobilului adus drept garanție (art. 7, art. 8 din contract).

Clauzele în discuție nu respectă nici exigențele bunei credințe, deoarece inserarea comisionului de risc redenumit comision de administrare a vătămat interesele legitime, patrimoniale ale reclamanților prin majorarea ratei lunare. Practic, prin inserarea comisionului de risc pârâta a urmărit să obțină un avantaj disproporționat în detrimentul părții reclamante, astfel încât, dezechilibrul contractual s-a rupt, nefiind îndeplinită cerința bunei-credințe.

Comisionul de risc nu se justifică, întrucât creditorul nu furnizează nicio prestație efectivă care să poată constitui contrapartida acestui comision, așa încât nu se poate pune problema caracterului adecvat al comisionului respectiv, mai mult, în măsura în care riscul, pretins justificat de pârâtă prin întâmpinare, nu s-ar realiza, nu se prevede restituirea sumelor încasate cu acest titlu sau deducerea lor din ratele de credit.

Totodată, instanța va avea în vedere și faptul că această clauză  referitoare la comisionul de risc este lipsită de cauză juridică în condițiile art. 948 și art. 966 C. civ., neexistând nicio contraprestație a societății bancare care să justifice perceperea acestui comision.

Ca atare, în condițiile în care sunt îndeplinite toate cerințele anterior expuse, instanța va constata caracterul abuziv al clauzelor referitoare la comisionul de risc.

Instanța reține, de asemenea, că pentru ratele ulterioare datei de 30.03.2015 au fost radiate sumele aferente comisionului de risc (f. 48 – 67, 91 – 105).

Prin urmare, constatând caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale Convenției de credit nr. …./PC/01.10.2008, privind comisionul de risc; în conformitate cu prevederile art. 6 din Legea nr. 193/2000, instanța va dispune înlăturarea lor.

Instanța nu va avea în vedere modalitatea de soluționare a litigiului implementată de către pârâtă, respectiv diminuarea datoriei totale cu suma de 4.723,45 euro reprezentând contravaloare comision risc aferentă ratei nr. 84 (f. 91 – 109,95), având în vedere art. 1.496 C. civ., art. 1.413 C. civ. (art. 1.024 vechiul C. civ.), secțiunea 4, secțiunea 6, secțiunea 7 (f. 9 verso – 10) din condițiile generale ale convenției, coroborat cu lipsa acordului debitorilor-împrumutați de a se proceda astfel.

Având în vedere că aplicarea sancțiunii nulității presupune și restituirea prestațiilor efectuate în baza acestui act, cu luarea în considerare că clauza privitoare la comisionul de risc a fost desființată cu efect retroactiv, începând cu data încheierii contractului, ca urmare a constatării nulității absolute a acestor prevederi contractuale, instanța va obliga pe pârâta Volksbank România SA să restituie reclamanților M.C. și M.A. M. sumele achitate de către aceștia, cu titlu de comision de risc în baza clauzelor cuprinse în art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale Convenției de credit nr. xxxxxxx/PC/01.10.2008, constatate ca fiind abuzive,  sume ce vor fi calculate conform art. 628 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere, principiul disponibilității (art. 9 C. proc. civ.), dispozițiile art. 994 vechiul. C. civ., art. 1344, art. 1645 alin. (2) C. civ., instanța va obliga pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumei de 4.243,19 euro, calculate de la data introducerii acțiunii 30.03.2015 și până la achitarea integrală a sumei menționate, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, art. 453 C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. În prezenta cauză, reclamanții au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, prin cererea de chemare în judecată.

Reclamanta M.A. M. se prevalează în cauză de chitanța de plată nr. 483/08.07.2015 (f. 110), însă în cuprinsul acesteia se face mențiune că este emisă pentru executarea contractului de asistență juridică nr. 53/2012, iar în procura de la filele 6 se face mențiune că este emisă în baza Contractului de asistență juridică nr. CJ/56/B/2013. Prin urmare, există posibilitatea ca între avocat și parte să existe și alte raporturi de mandat referitoare la alte afaceri judiciare, astfel că instanța reține că partea nu și-a probat în mod riguros pretențiile.

În consecință, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat ca neîntemeiată.