Comisionul de risc redenumit comision de administrare, anulat definitiv de instanță

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

În numeroase contracte de credit bancar, există comisionul de administrare care se plătește lunar și a cărui valoare nu este deloc de neglijat. Recent, Tribunalul Specializat Cluj a anulat definitiv un astfel de comision, care înainte se numise comision de risc, dintr-un contract de credit în euro încheiat de doi soți cu Volksbank, absorbită, între timp, de Banca Transilvania, relatează Clujust.ro.

Un complet de judecată al Tribunalului Specializat Cluj a hotărât recent: „Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de Banca Transilvania SA (continuatoarea personalității juridice a Volksbank România SA), cu sediul în Cluj-Napoca, jud. Cluj, în contradictoriu cu intimații M.C. și M.A. M., ambii cu domiciliul în Cluj-Napoca, cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, împotriva Sentinței civile nr. 9846/2015 pronunțate la 23 octombrie 2015 în Dosarul 5996/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care o menține în întregime. Obligă apelanta, Banca Transilvania SA, să plătească intimaților suma de 600 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2016.”

Soluția pe scurt de la Judecătorie era: „Admite în parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamanții M.C. și M.A. M., domiciliați în Cluj-Napoca, în contradictoriu cu pârâta Volksbank România SA, cu sediul în București. […] Constată caracterul abuziv și nule absolut clauzele cuprinse în art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale Convenției de credit nr. …/PC/01.10.2008 privind comisionul de risc. Dispune înlăturarea din Convenția de credit nr. ……/PC/01.10.2008 a clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive.

Obligă pe pârâta Volksbank România SA să restituie reclamanților M.C. și M.A. M. sumele achitate de către aceștia, cu titlu de comision de risc în baza clauzelor cuprinse în art. 5.1 lit. a) din condițiile speciale ale Convenției de credit nr. …./PC/01.10.2008 constatate ca fiind abuzive,  sume ce vor fi calculate conform art. 628 alin. (2) C. proc. civ. plus dobânda legală aferentă sumei de 4.243,19 euro, calculată de la data introducerii acțiunii 30.03.2015 și până la achitarea integrală a sumei menționate, dobânzi ce vor fi calculate potrivit art. 628 C. proc. civ”.

Motivarea sentinței ne arată că acest comision de risc declarat nelegal a fost redenumit comision de administrare, în detrimentul oamenilor, fără însă a se modifica ceva în cadrul clauzei respective, în afară de denumire.

Motivarea Judecătoriei Cluj-Napoca

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub numărul … , în data de 30.03.2015, pe rolul prezentei instanțe, reclamanții M.C. și M.A. M. au chemat în judecată pe pârâta Volksbank România solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: să constate nulitatea absolută parțială a Convenției de credit  nr. … /01.10.2008 încheiată cu Volksbank România SA, în ceea ce privește clauza cuprinsă în art. 5 lit. a) cu privire la comisionul de risc; să dispună restituirea de către SC Volksbank România SA în favoarea lor a sumei de 4.243,19 euro (calculată până la data de 30.03.2015, data introducerii prezentei acțiuni), reținute abuziv cu titlu de comision de risc, precum și a sumelor reținute cu acest titlu până la punerea în executare a hotărârii ce se va pronunța; să fie obligată pârâta la plata către reclamanți a dobânzii legale pentru suma de 4.243,19 euro calculată de la data introducerii acțiunii până la data plății efective; cu cheltuieli de judecată.

În fapt, reclamanții arată că au încheiat convenția de credit nr. … /01.10.2008 cu SC Volksbank România SA, în calitate de împrumutați, valoarea creditului fiind de 35.000 euro. Comisionul de risc a fost prevăzut prin punctul 5.1, Secțiunea 5 «Comisioane» al capitolului «Condiții speciale ale convenției» și perceput procentual, în consecință, 0,165%, aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, pe toată durată de derulare a contractului de credit. Prin O.U.G. nr. 50/2010, acest tip de comision a fost scos de sub incidența legii – art. 36 al acestui text normativ prevede în mod expres, limitativ, comisioanele care pot fi percepute în raporturile bancare. Transformarea acestui comision în comision de administrare are, de asemenea, un caracter nelegal, prin prisma art. 35 lit. b) din același act normativ. În data de 17.12.2013, reclamanții au transmis pârâtei o invitație la mediere, prin care au solicitat anularea clauzei sus-menționate și restituirea de către Volksbank  în favoarea lor a sumelor reținute cu titlu de comision de risc, reținerea având un caracter abuziv, însă răspunsul pârâtei a fost unul negativ.

Reclamanții menționează că dispozițiile art. 3 lit. a) și b) din O.G. nr. 21/1992 republicată privind protecția consumatorului prevăd următoarele drepturi: „a) de a fi protejați împotriva riscului de a achiziționa un produs sau de a ni  se presta un serviciu care să ne afecteze drepturile și interesele legitime; b) de a fi informați complet, corect și precis asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care am fi adoptat-o în legătură cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor noastre”; în același sens, art. 18 din O.G. nr. 21/1992 republicată prevede: „Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate”. Aceste prevederi trebuie coroborate cu dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori și anume ale art. 4 alin. (1) și (2): „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi, contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.

Rezultă, astfel, o practică abuzivă din partea Volksbank care a creat un dezechilibru injust între interesele băncii și interesele personale ale reclamantului, în detrimentul intereselor sale. În altă ordine de idei, potrivit normelor de interpretare a convențiilor, astfel cum acestea erau indicate în art. 977 – 985 C. civ., convenția nu poate cuprinde decât lucrurile asupra cărora părțile și-au propus a contracta (art. 984 C. civ.), clauzele contractuale interpretându-se unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din actul întreg (art. 982 C. civ.), iar atunci când există îndoială asupra unei clauze, cum este în cazul de față, modificarea abuzivă și unilaterală a clauzei contractuale, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă (art. 983 C. civ.).

Dată fiind situația de fapt existentă în tot sistemul bancar românesc, adică impunerea de către toate băncile a unor contracte preformulate, nenegociabile, consumatorii nu au avut posibilitatea reală să ia cunoștință, la data semnării contractului, de amploarea și de componenta riscului la care s-au expus, care sunt factorii care le vor influența creditul, ce costuri surprinzătoare ar putea să le fie puse în sarcină după semnarea/acceptarea contractului etc., într-o asemenea manieră încât să poată refuza contractul. De altfel, consumatorul nu a putut verifica, la momentul încheierii contractului, niciun fel de indice sau de situație financiară, nefiind informat despre ceea ce intră și ce nu intră în componența ratei. Nu se poate admite argumentul ca, odată semnat/acceptat un contract, acesta îți este opozabil indiferent dacă este legal, nul sau abuziv.

Curtea Europeană de Justiție a statuat în Cauza C-168/05; „36. Importanța protecției consumatorului a determinat în mod particular legislația comunitară să prevadă, în art. 6 par. 1 al Directivei, că clauzele abuzive cuprinse într-un contract încheiat între un consumator și un profesionist nu sunt obligatorii pentru consumator. Aceasta este o dispoziție imperativă care, având în vedere poziția de inferioritate a unei părți a contractului, este menită să înlocuiască echilibrul formal pe care contractul îl stabilește între drepturile și obligațiile părților contractante, și are ca efect impunerea unui echilibru real care restabilește egalitatea între părți”. „Natura și importanța interesului public pe care se bazează protecția conferită de directivă consumatorului justifică, mai mult, ca instanța națională sa fie obligată să aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, compensând în felul acesta dezechilibrul care există între consumator și profesionist, vânzător sau furnizor”. De altfel, această practică abuzivă a fost sancționată atât de ANPC, prin amenzi aplicate acestei unități bancare, dar și de către instanțele de judecată, inclusiv clujene, care admit acțiuni prin care se solicită anularea unor astfel de clauze, precum și restituirea sumelor plătite cu titlu de comision de risc.

În drept, s-au invocat prevederile menționate.

În probațiune, au fost depuse în copie înscrisuri  (f. 5 – 28).

Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

Prin întâmpinarea formulată la data de 27.04.2015 (f. 32), pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.

La data de 05.05.2015 (f. 48) reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare. Reclamanții arată că pârâta a înlăturat din graficul de eșalonare comisionul de administrare/risc pentru toate ratele ulterioare datei de 30.04.2015. Astfel sumele solicitate prin acțiunea introductivă 30.03.2015 nu au fost modificate, până la această dată fiind încasat comisionul de risc aferent tuturor ratelor achitate.

La termenul din data de 09.07.2015, (f. 78) instanța a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtei (f. 90) și a respins excepția lipsei calității procesuale active.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt și de drept:

În fapt, între reclamanții M.C. și M.A. M. și pârâta Volkbank România SA s-a încheiat Convenția de credit nr. …./PC/01.10.2008 (f. 5), valoarea creditului fiind de 35.000 euro pentru 360 luni.

Urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010 pârâta a propus clienților semnarea unui act adițional (f. 80 – 88) pe care consumatorii nu l-au semnat.

În conformitate cu prevederile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010, astfel cum a fost modificat prin art. 39 al art. I din Legea nr. 288/28.12.2010, publicată în M. Of.  nr. 888/30.12.2010, dispozițiile O.U.G. nr. 50/2010 nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a acestui act normativ, cu excepția dispozițiilor art. 37¹, art. 66 – 69 și, în ceea ce privește contractele de credit pe durată nedeterminată existente la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, ale art. 50 – 55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) și (2), precum și ale art. 66 – 71. Or, aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză.

Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 prevede: „Consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă”.

Conform art. 1 alin. (3) raportat la art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 193/2000: „(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi, contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv”.

Conform pct. 1 lit. a) din Lista cuprinzând clauzele considerate abuzive publicată ca anexă la Legea nr. 193/2000, potrivit cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care „dau dreptul profesionistului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Prevederile acestei litere nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care profesionistul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante și acestea din urmă au libertatea de a rezilia imediat contractul.

Art. 4 alin. (6) din legea nr. 193/2000 arată că „evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de-o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate  inteligibil”.

În acord cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 193/2000, „(1) Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”. „(2) În caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului”. „(3) Se interzice profesioniștilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii”.

Se impun a fi amintite și prevederile art. 2 din același act normativ, potrivit cărora: „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale sau liberale. (2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia”.