Despre
- M. Of. nr. 499 din 7 iulie 2015
- Legea nr. 187/2015
- Modificarea şi completarea Codului fiscal
Codul fiscal. Legea nr. 187/2015
| Actul modificat | Actul modificator | Sumar |
| Codul fiscal | Legea nr. 187/2015 (M. Of. nr. 499 din 7 iulie 2015) | – abrogă: art. 7 alin. (1) pct. 2.1 și 2.2 – modifică: art. 7 alin. (1) pct. 4, art. 11 alin. (1), art. 127 alin. (4)-(6), art. 140 alin. (2) lit. h), art. 20610 alin. (2), (3) și (4) – introduce: art. 11 alin. (3), art. 20610 alin. (21)-(23) |
În M. Of. nr. 499 din 7 iulie 2015, s-a publicat Legea nr. 187/2015 privind aprobarea O.U.G. nr. 6/2015 pentru modificarea și completarea Codului fiscal (M. Of. nr. 250 din 14 aprilie 2015).
Vă prezentăm, în continuare, modificările aduse Codului fiscal prin Legea nr. 187/2015:
Art. 7 alin. (1) pct. 2.1 și 2.2 Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 7 alin. (1) pct. 2.1 prevedea faptul că orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;
b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.
Potrivit art. 7 alin. (1) pct. 2.2, în cazul reconsiderării unei activități ca activitate dependentă, impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, sunt recalculate și virate, fiind datorate solidar de către plătitorul și beneficiarul de venit. În acest caz se aplică regulile de determinare a impozitului pentru veniturile din salarii realizate în afara funcției de bază.
Art. 7 alin. (1) pct. 2.1 și 2.2 – Abrogate.
Art. 7 alin. (1) pct. 4 Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 7 alin. (1) pct. 4 definea activitatea independentă ca fiind orice activitate desfășurată cu regularitate de către o persoană fizică, alta decât o activitate dependentă.
Potrivit noii reglementări, art. 7 alin. (1) pct. 4 are următorul conținut: „4. activitate independentă – orice activitate desfășurată de către o persoană fizică în scopul obținerii de venituri, care îndeplinește cel puțin 4 dintre următoarele criterii:
4.1. persoana fizică dispune de libertatea de alegere a locului și a modului de desfășurare a activității, precum și a programului de lucru;
4.2. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea pentru mai mulți clienți;
4.3. riscurile inerente activității sunt asumate de către persoana fizică ce desfășoară activitatea;
4.4. activitatea se realizează prin utilizarea patrimoniului persoanei fizice care o desfășoară;
4.5. activitatea se realizează de persoana fizică prin utilizarea capacității intelectuale și/sau a prestației fizice a acesteia, în funcție de specificul activității;
4.6. persoana fizică face parte dintr-un corp/ordin profesional cu rol de reprezentare, reglementare și supraveghere a profesiei desfășurate, potrivit actelor normative speciale care reglementează organizarea și exercitarea profesiei respective;
4.7. persoana fizică dispune de libertatea de a desfășura activitatea direct, cu personal angajat sau prin colaborare cu terțe persoane în condițiile legii”.
Art. 11 alin. (1) Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 11 alin. (1) prevedea faptul că la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe în înțelesul respectivului cod, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu au un scop economic sau pot reîncadra forma unei tranzacții pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției. În cazul în care tranzacțiile sau o serie de tranzacții sunt calificate ca fiind artificiale, ele nu sunt considerate ca făcând parte din domeniul de aplicare al convențiilor de evitare a dublei impuneri. Prin tranzacții artificiale se înțelegeau tranzacțiile sau seriile de tranzacții care nu aveau un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate.
Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (1) prevede: „La stabilirea sumei unui impozit, a unei taxe sau unei contribuții sociale obligatorii, autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic, ajustând efectele fiscale ale acesteia, sau pot reîncadra forma unei tranzacții/activități pentru a reflecta conținutul economic al tranzacției/activității.
Organul fiscal este obligat să motiveze în fapt decizia de impunere emisă ca urmare a neluării în considerare a unei tranzacții sau, după caz, ca urmare a reîncadrării formei unei tranzacții, prin indicarea elementelor relevante în legătură cu scopul și conținutul tranzacției ce face obiectul neluării în considerare/reîncadrării, precum și a tuturor mijloacelor de probă avute în vedere pentru aceasta”.
Art. 11 alin. (3) Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)
La art. 11, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (3).
Potrivit noii reglementări, art. 11 alin. (3) dispune: „Procedura de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabilește prin ordin al președintelui ANAF”.
Art. 127 alin. (4)-(6) Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 127 alin. (4) prevedea faptul că instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alin. (5) și (6).
De asemenea, art. 127 alin. (5) stabilea faptul că instituțiile publice sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care erau scutite de taxă, conform art. 141.
În sfârșit, art. 127 alin. (6) dispunea faptul că instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:
a) telecomunicații;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;
c) transport de bunuri și de persoane;
d) servicii prestate în porturi și aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitățile organismelor de publicitate comercială;
i) activitățile agențiilor de călătorie;
j) activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare;
k) operațiunile posturilor publice de radio și televiziune.
Potrivit noii reglementări, art. 127 alin. (4) prevede: „(4) Instituțiile publice și organismele internaționale de drept public nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale dacă instituțiile publice și organismele internaționale de drept public ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la alin. (5) și (6). În sensul prezentului articol, prin organisme internaționale de drept public se înțelege organizațiile internaționale interguvernamentale, constituite de către state care sunt părți la acestea, în baza unor tratate sau a altor instrumente juridice specifice dreptului internațional public și care funcționează conform actelor lor constitutive, statutelor lor sau altor documente care emană de la acestea, fiind guvernate de normele dreptului internațional public, și nu de dreptul intern al vreunui stat”.
De asemenea, art. 127 alin. (5) stabilește: „Instituțiile publice și organismele internaționale de drept public prevăzute la alin. (4) sunt persoane impozabile pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, dar care sunt scutite de taxă, conform art. 141”.
În sfârșit, art. 127 alin. (6) dispune: „Instituțiile publice și organismele internaționale de drept public prevăzute la alin. (4) sunt, de asemenea, persoane impozabile pentru următoarele activități:
a) telecomunicații;
b) furnizarea de apă, gaze, energie electrică, energie termică, agent frigorific și altele de aceeași natură;
c) transport de bunuri și de persoane;
d) servicii prestate în porturi și aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor și expozițiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitățile organismelor de publicitate comercială;
i) activitățile agențiilor de călătorie;
j) activitățile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante și alte localuri asemănătoare;
k) operațiunile posturilor publice de radio și televiziune;
l) operațiunile agențiilor agricole de intervenție efectuate asupra produselor agricole și în temeiul regulamentelor privind organizarea comună a pieței respectivelor produse”.
Art. 140 alin. (2) lit. h) Cod fiscal (modificat prin Legea nr. 187/2015)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 140 alin. (2) lit. h) stabilea: Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
(…)
h) serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice.
Potrivit noii reglementări, art. 140 alin. (2) lit. h) stabilește: „Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări de servicii și/sau livrări de bunuri:
„h) serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea care se încadrează la codul NC 22 03 00 10”.
