Cerere privind constatarea inexistenţei unui temei legal pentru care s-a dispus refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• Legea nr. 554/2004: art. 20
• NCPC: art. 496
• O.U.G. nr. 20/2013: art. 7 alin. (2)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 02.04.2019, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc:

– anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei nr. 1832/21.09.2018 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată sub nr. x/28.08.2018;

– anularea în parte a Deciziei nr. 1625/26.07.2018 emisă de către Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, în ceea ce privește refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”;

– obligarea Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc la emiterea unei decizii privind autorizarea exploatării jocului tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”, acesta întrunind toate condițiile de legalitate în vederea autorizării.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1255 din 2 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

Învestită fiind a analiza legalitatea Deciziei nr. 1625/26.07.2018 prin care a fost admisă în parte cererea reclamantei de autorizare a jocurilor de noroc din portofoliu său, cu excepția jocului „B.”, și a Deciziei nr. 1832/21.09.2018 prin care s-a soluționat plângerea prealabilă împotriva actului administrativ menționat în prealabil, instanța de fond a dispus anularea în parte a acestora, numai în ceea ce privește refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.” și a obligat instituția publică pârâtă la emiterea unei decizii privind autorizarea exploatării acestui joc.

Instanța de fond și-a întemeiat soluția pe împrejurarea că Decizia nr. 1625/26.07.2018 nu este motivată, precum și pe constatarea inexistenței unui temei legal pentru care s-a dispus refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”, o motivare alternativă, oricare dintre considerentele reținute de asemenea manieră fiind apte, în mod individual, de a susține sancțiunea nulității actului administrativ contestat în cauză.

Procedând la propria sa evaluare în raport de cadrul procesual fixat prin susținerile și apărările părților, instanța de control judiciar reține că sunt nefondate criticile formulate de recurentul pârât.

Decizia nr. 1625/26.07.2018 este, indiscutabil, un act administrativ conform art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, emis în exercițiul competențelor prevăzute de legiutor în alin. (1) al normei anterior indicate.

Dată fiind natura juridică a acestei decizii, printre exigențele emiterii ei se numără și cerința motivării, care în legislație și în jurisprudență este privită ca o veritabilă condiție de legalitate, o garanție împotriva conduitei arbitrare și a excesului de putere al autorităților publice, menită să ofere destinatarilor lui ori terților interesați o informarea corectă asupra treburilor publice și asupra problemelor de ordin personal, iar instanței să permită efectuarea unui control de legalitate adecvat.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența instanței supreme, motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului, la indicarea generală a actelor normative în temeiul cărora își desfășoară activitatea, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept concrete, de o calitate informativă suficientă pentru a putea fi atins scopul ambivalent anterior expus.

Considerentele actului administrativ trebuie să se regăsească în cuprinsul acestuia sau în actele care atestă operațiunile administrative prealabile lui, care-l pregătesc și fundamentează, cu condiția identificării lor drept temei în cuprinsul actului administrativ și al comunicării lor destinatarilor săi, împreună cu actul administrativ a cărui motivare o complinește, pentru că așa cum s-a arătat scopul acesteia este cunoașterea temeiurile deciziei administrative, care este posibilă numai în condițiile comunicării lor.

Motivele actului administrativ nu pot fi suplinite printr-un act ulterior, cum ar fi răspunsul la procedura prealabilă, pentru că pe de-o parte nu acesta este scopul recursului grațios, iar pe de altă parte motivarea, constituind o veritabilă condiție de legalitate a actului administrativ, trebuie să fie îndeplinită cel târziu la momentul emiterii lui. Considerentele actului administrativ pot fi cel mult detaliate prin răspunsul la procedura prealabilă, atunci când se refuză revocarea actului administrativ astfel atacat, având însă ca punct de plecare temeiurile de fapt și de drept prevăzute expres și explicit în actul administrativ sau în operațiunile administrative prealabile, în privința cărora au fost îndeplinite exigențele anterior menționate.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar reține că în mod corect s-a reținut prin hotărârea instanței de fond că Decizia nr. 1625/26.07.2018 nu cuprinde niciun considerent pentru care se dispune exceptarea de la autorizare pentru jocul de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.”, fiind menționate exclusiv cererile reclamantei de acordare a autorizării, împrejurarea constituirii fondului de garanție, respectiv indicarea unor acte normative, elemente care prin calitatea informației oferite nu sunt de natură a oferi indicii cu privire respingerea prelungirii cererii de autorizare.

De asemenea, prin decizia nr. 1832/21.09.2018, care reprezintă răspunsul la plângerea prealabilă, pe lângă împrejurarea că se invocă temeiuri noi, respectiv procesele-verbale nr. x/10.08.2018 și nr. x/16.03.2018, acestea reprezintă acte de control și de decizie întocmite ulterior actului administrativ contestat în cauză, care din punct de vedere temporal nu puteau în mod obiectiv să servească drept temei pentru a-i consolida legalitatea și care, așa cum în mod corect a suprins judecătorul fondului, nu au nici o relevanță în cauză.

În fine, constatările cuprinse în Nota ONJN nr. x/23.07.2018 pentru că nefiind menționată drept temei al actelor contestate și nefiind comunicată reclamantei nu poate fi calificată ca operațiune administrativă prealabilă, astfel că motivele inserate în cuprinsul ei pentru care s-a făcut propunerea de retragere a autorizării reclamantei pentru jocul de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.” nu pot fi luate în considerare ca fiind cele pentru care s-a luat decizia administrativă în sine.

Prin urmare, refuzul de autorizare a jocului de tip pariuri în cotă fixă denumit „B.” manifestat prin Decizia nr. 1625/26.07.2018 emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este nemotivat, în această privință actul administrativ menționat fiind emis cu exces de putere, astfel că hotărârea instanței de fond care constată această situație juridică este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material.

Aceste constatări sunt suficiente pentru a atrage invalidarea Deciziei nr. 1625/26.07.2018 și, deci, de a susține soluția atacată, astfel că instanța de control judiciar se va rezuma numai la această analiză, fiind de prisos a mai verifica și celelalte dezlegări ale instanței de fond.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței nr. 471 din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat

Sursa informației: www.scj.ro.