Cazurile de suspendare facultativă. Existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi (NCPC)

26 nov. 2019
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 223

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 380/2019

NCPC: art. 413 alin. (1)

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Potrivit art. 413 alin. (1) „Instanța poate suspenda judecata: pct. 1 când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Suspendarea facultativă este lăsată la aprecierea instanței de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 din C. proc. civ., în afara acestor cazuri existând și alte dispoziții legale, cuprinse fie în același cod, fie în alte acte normative speciale.

Una din situațiile de suspendare facultativă este cea prevăzută la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui alt dosar, aflat pe rolul instanțelor de judecată, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

În cauză, prin cererea de chemare înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtei Autorității de Supraveghere Financiară la plata indemnizației de final de mandat, invocând faptul că la data încetării calității sale de membru al CNVM era în vigoare Regulamentul CNVM nr. 4/02.06.2003 așa cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 10/15.04.2010, care prevedea acordarea indemnizației de final de mandat/prima pentru întreaga activitate prevăzută de art. 6 alin. (3) lit. e) prima teză, în cuantum de 9 ori venitul lunar brut cel mai mare, plătit în sumă netă.

Anterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2014, sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară în contradictoriu cu pârâții B., C. și intervenienta D., a solicitat anularea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003 privind regimul și principiile remunerării membrilor și personalului angajat al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și anularea Ordinului nr. 18/27.02.2013 pentru aprobarea Regulamentului nr. 4/2013 de modificare a Regulamentului nr. 4/2003 privind regimul și principiile remunerării membrilor și personalului angajat al Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

Înalta Curte constată că între cele două cauze există o legătură indisolubilă, motiv pentru care încheierea de suspendare a cauzei pronunțată de curtea de apel este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Astfel, Regulamentul nr. 4/2013, deși nu este invocat ca temei legal în acțiunea din prezenta cauză, este temeiul de drept al acțiunii reclamantei, întrucât prevedea acordarea indemnizației de mandat, pe care o solicită reclamanta în dosarul pendinte.

Având în vedere existența pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a Dosarului nr. x/2014, prin care se solicită anularea acestui regulament, precum și împrejurarea că acest dosar nu este soluționat definitiv, Înalta Curte constată că susținerile reclamantei din cererea de recurs sunt nefondate.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 225 din 30 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în contradictoriu cu pârâții B., C. și intervenienta D. și a anulat Regulamentul nr. 4/2013 și Ordinul nr. 18/27.02.2013.

În raport de această soluție și de împrejurarea că împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost declarată calea de atac a recursului, este corectă reținerea instanței de apel, în sensul necesității suspendării cauzei, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2014, instanța de apel urmărind soluționarea definitivă a chestiunii efectelor juridice ale Regulamentului nr. 4/2013.

Față de cele arătate mai sus, se constată că nici una din criticile reclamantei nu poate fi reținută, încheierea de suspendare este pronunțată cu aplicarea corectă a legii, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Cazurile de suspendare facultativă. Existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți (NCPC) was last modified: noiembrie 20th, 2019 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter