Analiza bonității consumatorilor prin prisma jurisprudenței europene. Cauza C-755/22 – Nárokuj s.r.o. împotriva EC Financial Services

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Introducere

Într-o societate dinamică, cu o creștere constantă a pieței creditelor pentru consumatori, protejarea intereselor și bunăstării acestora devine o prioritate.

În contextul Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, Curtea a emis recent o decizie prin care a reiterat importanța obligației creditorilor de a evalua bonitatea consumatorilor, conform considerentului (26) al Directivei menționate.

Această obligație nu se rezumă doar la prevenirea riscului de supraîndatorare sau insolvabilitate, ci urmărește și responsabilizarea creditorilor și prevenirea acordării de împrumuturi consumatorilor insolvabili.

Prin evaluarea bonității consumatorilor înainte de acordarea creditului se are în vedere rolul principal de a preveni riscul ca aceștia să se îndatoreze excesiv și să devină supraîndatorați și contribuie la identificarea potențialilor debitori care ar putea fi în imposibilitatea de a rambursa creditul.

Creditorii trebuie să analizeze temeinic capacitatea financiară a consumatorilor de a rambursa împrumutul, evitând astfel situațiile în care aceștia ar putea să intre în incapacitate de plată.

Implementarea acestei obligații are un impact pozitiv asupra eficienței pieței interne a creditelor pentru consumatori și contribuie la stabilitatea sistemului financiar prin evitarea acordării de împrumuturi nejustificate și menținerea unui echilibru sănătos între ofertă și cerere.

2. Hotărârea

În cauza C‑755/22, având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Okresní soud Praha‑západ (Tribunalul Districtual din Praga‑Vest, Republica Cehă), prin decizia din 1 august 2022, primită de Curte la 13 decembrie 2022, în procedura Nárokuj s.r.o. împotriva EC Financial Services, a.s., CURTEA (Camera a treia), declară:

„Articolele 8 și 23 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului trebuie interpretate în sensul că:

Nu se opun ca, atunci când creditorul și‑a încălcat obligația de evaluare a bonității consumatorului, acest creditor să fie sancționat, în conformitate cu dreptul național, prin nulitatea contractului de credit de consum și prin decăderea din dreptul său la plata dobânzilor convenite, chiar dacă respectivul contract a fost executat integral de părți, iar consumatorul nu a suferit consecințe prejudiciabile ca urmare a acestei încălcări”.

 3. Cadrul juridic european

Cadrul juridic al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori este fundamentat pe considerentele (7), (9) și (26) ale directivei.

Considerentele Directivei subliniază necesitatea unui cadru juridic comunitar armonizat pentru a facilita o piață internă eficientă în domeniul creditelor de consum. Armonizarea legislației în acest domeniu este esențială pentru promovarea unei piețe unice funcționale și pentru a preveni diferențele semnificative între reglementările naționale.

Cu privire la Directivă, aceasta subliniază importanța asigurării unui nivel echivalent și ridicat de protecție pentru toți consumatorii din Comunitate. Scopul declarat al Directivei este de a asigura că toți consumatorii beneficiază de aceleași drepturi și protecții indiferent de statul membru în care se află.

De asemenea, unul dintre obiectivele directivei este promovarea practicilor responsabile în relațiile de creditare. Acest aspect evidențiază preocuparea pentru evitarea practicilor financiare nesăbuite sau explozive și încurajarea unor relații de creditare echitabile între creditor și consumator.

4. Dreptul ceh

Conform Articolului 86 din Legea nr. 257/2016 privind creditul de consum a Republicii Cehe, precum și modificările aduse prin Legea nr. 96/2022, sunt stabilite o serie de obligații pentru creditor înainte de încheierea unui contract de credit de consum sau de orice modificare a obligațiilor care ar presupune o creștere semnificativă a sumei creditului de consum.

Mai exact:

• Evaluarea Bonității Consumatorului (Articolul 86, alineatul 1):

Creditorul are obligația de a evalua bonitatea consumatorului înainte de acordarea unui credit de consum. Evaluarea se bazează pe informații necesare, credibile, suficiente și proporționale obținute de la consumator, inclusiv dintr-o bază de date relevantă.

Creditul de consum poate fi acordat doar în cazul în care evaluarea indică că nu există suspiciuni întemeiate cu privire la capacitatea consumatorului de a rambursa creditul.

• Elemente de Evaluare a Bonității Consumatorului (Articolul 86, alineatul 2):

Când se evaluează bonitatea, creditorul trebuie să țină cont de capacitatea regulată a consumatorului de a efectua plățile conform contractului, comparând veniturile și cheltuielile acestuia.

Proprietățile consumatorului pot fi luate în considerare, în special dacă contractul se bazează pe rambursarea din veniturile obținute din vânzarea acestora.

Articolul 87, alineatul 1, prevede consecințele în cazul în care creditorul acordă creditul de consum cu încălcarea Articolului 86, alineatul 1: „Contractul va fi lovit de nulitate, iar instanța va constata nulitatea din oficiu.”

Consumatorul este obligat să ramburseze valoarea principală a creditului de consum într-un termen proporțional cu posibilitățile sale.

Nulitatea contractului în caz de încălcare a evaluării bonității are scopul de a proteja interesele consumatorilor în fața deciziilor creditorilor care nu respectă aceste reguli.

5. Părțile și obiectul cauzei

Cererea fost formulată în cadrul unui litigiu între Nárokuj s.r.o., pe de o parte, și EC Financial Services, a.s., pe de altă parte, în legătură cu restituirea unor sume legate de un credit pe care aceasta din urmă l‑a acordat unui consumator.

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO 2008, L 133, p. 66).

6. Litigiul principal și întrebarea preliminară

În litigiul principal, un consumator a încheiat un contract de credit de consum cu JET Money s.r.o., iar ulterior, creanțele asociate acestui contract au fost cesionate către reclamanta Nárokuj. Aceasta din urmă contestă valabilitatea contractului invocând lipsa evaluării corespunzătoare a bonității consumatorului de către JET Money s.r.o. Consumatorul a rambursat integral creditul fără a ridica obiecții în timpul procesului de rambursare. În cadrul acțiunii sale întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză, aceasta solicită plata sumei de 35 000 CZK care constă în diferența dintre suma principală a creditului menționat și suma rambursată de consumator, majorată cu dobânzile legale de întârziere.

În instanță, EC Financial Services, pârâta din acțiunea principală, succesoarea în drepturi a Jet Money sro, susține că evaluarea bonității a fost adecvată și că normele privind protecția consumatorilor nu se aplică în acest caz, având în vedere cesionarea creanțelor către o societate comercială.

În lumina acestor circumstanțe, instanța de trimitere se confruntă cu întrebarea dacă:

„având în vedere Directiva 2008/48, un creditor poate fi sancționat în cazul în care încălcarea obligației de evaluare a bonității unui consumator înainte de încheierea unui contract de credit nu a determinat consecințe prejudiciabile pentru acesta din urmă. În această privință, ea arată că, deși anumite instanțe naționale au răspuns afirmativ la această întrebare chiar în ipoteza în care creditul în discuție a fost rambursat integral și fără obiecții din partea consumatorului, o interpretare contrară, întemeiată pe o evaluare comparativă a intereselor celor două părți la contractul menționat și ținând seama de faptul că consumatorul este de asemenea răspunzător pentru comportamentul său, pare posibilă.”

Instanța de trimitere consideră că articolul 8 din Directiva 2008/48 se referă la prevenirea unei situații în care consumatorul s-ar confrunta cu dificultăți financiare în procesul de rambursare a creditului și ca atare se poate argumenta că obligația creditorului de a evalua bonitatea consumatorului nu reprezintă obiectivul principal al directivei, ci mai degrabă constituie un instrument care facilitează realizarea acestui obiectiv.

De asemenea, arată instanța că bonitatea unui consumator nu poate fi evaluată în mod izolat, numai pe baza elementelor pe care creditorul le solicită acestuia, ci trebuie evaluată și în funcție de modul în care s‑a desfășurat raportul contractual în raport cu obiectivul de protecție a consumatorilor urmărit de Directiva 2008/48.

Principiile securității juridice și bunei-credințe sunt, de asemenea, aduse în discuție, având în vedere că un creditor ar trebui să aibă încredere că, prin rambursările efectuate, consumatorul și-a achitat datoria contractuală. În contextul în care consumatorul nu a suferit prejudicii, se consideră că nu ar fi necesară o sancțiune cu unic scop de prevenire.

Așadar, întrebarea preliminară adresată Curții este:

„Directiva [2008/48] urmărește sancționarea creditorului ca urmare a evaluării incomplete a bonității consumatorului, chiar și în cazul în care consumatorul a rambursat integral creditul și nu a invocat nicio obiecție împotriva contractului în cursul rambursării creditului?”

7. Admisibilitatea

În contextul litigiului principal, consumatorul a cesionat creanțele sale privind un contract de credit de consum către reclamanta Nárokuj, care contestă valabilitatea contractului invocând nerespectarea de către creditor a obligației de evaluare a bonității consumatorului.

Întrebarea preliminară a fost ridicată în legătură cu posibilitatea sancționării creditorului, conform Directivei 2008/48, în situația în care consumatorul a rambursat integral creditul și nu a ridicat obiecții în timpul procesului de rambursare.

Comisia Europeană susține că întrebarea este ipotetică, deoarece nu există dovezi că evaluarea bonității consumatorului nu a fost efectuată conform directivei. Totuși, Curtea Europeană de Justiție consideră că întrebările privind dreptul Uniunii beneficiază de o prezumție de pertinență și poate refuza să se pronunțe doar în cazurile clare în care interpretarea solicitată a dreptului comunitar nu are legătură cu realitatea sau obiectul litigiului principal, or, atunci când problema este de natură ipotetică (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iulie 2022, Volkswagen, C‑134/20, EU:C:2022:571, punctul 57 și jurisprudența citată, precum și Hotărârea din 31 ianuarie 2023, Puig Gordi și alții, C‑158/21, EU:C:2023:57, punctul 51, precum și jurispriudența citată.)

În acest caz, instanța de trimitere se bazează pe ipoteza că formulată de Nárokuj și contestată de EC Financial Services, conform căreia creditorul nu și-a îndeplinit obligația de evaluare a bonității consumatorului conform art. 86 din Legea 257/2016, iar problema în cauză depinde de o apreciere a cerințelor dreptului național. Curtea consideră că interpretarea Directivei 2008/48 și relația cu realitatea și obiectul litigiului nu sunt clare și că instanța națională ar trebui să verifice dacă creditorul și-a îndeplinit efectiv obligația conform directivei.

Rezultă că întrebarea preliminară este admisibilă, înțelegându‑se că va reveni instanței de trimitere sarcina de a verifica dacă, în cauza principală, creditorul nu și‑a îndeplinit efectiv obligația care îi revine în temeiul articolului 8 din Directiva 2008/48.

8. Fondul cauzei

Prin intermediul întrebării preliminare, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească „dacă articolele 8 și 23 din Directiva 2008/48 trebuie interpretate în sensul că se opun ca, atunci când creditorul și‑a încălcat obligația de evaluare a bonității consumatorului, acest creditor să fie sancționat, în conformitate cu dreptul național, prin nulitatea contractului de credit de consum și prin decăderea din dreptul său la plata dobânzilor convenite, chiar dacă respectivul contract a fost executat integral de părți, iar consumatorul nu a suferit consecințe prejudiciabile ca urmare a acestei încălcări”.

Cu privire la domeniul de aplicare al Directivei 2008/48, se subliniază faptul că litigiul se desfășoară între profesioniști, dar acest aspect nu afectează aplicarea directivei în acest caz, făcându-se referire la Hotărârea din 11 septembrie 2019, Lexitor, C‑383/18, EU:C:2019:702, punctul 20.

Din decizia de trimitere reiese că creanța care face obiectul litigiului principal se întemeiază pe o obligație de restituire născută din rezoluțiunea contractului de credit de consum încheiat inițial între un consumator și JET Money, ulterior preluat de EC Financial Services. Această creanță a fost apoi transferată de consumatorul menționat către compania Nárokuj, după ce creditul a fost rambursat.

Având aceste clarificări în vedere, trebuie subliniat că întrebările formulate de instanța de trimitere vizează atât posibila remediere a unei presupuse încălcări a articolului 8 din Directiva 2008/48 prin executarea integrală a contractului de credit, cât și conformitatea măsurilor adoptate conform articolului 23 al aceleiași directive în ceea ce privește sancționarea unei astfel de încălcări în legislația cehă, iar pentru a oferi un răspuns util la întrebarea preliminară, aceste două aspecte trebuie examinate succesiv.

În legătură cu posibila regularizare a unei presupuse încălcări a articolului 8 din Directiva 2008/48 prin executarea integrală a contractului de credit, se subliniază faptul că interpretarea unei dispoziții de drept al Uniunii nu se bazează exclusiv pe textul acesteia, ci implică și luarea în considerare a contextului și, în mod deosebit, a obiectivelor reglementării din care face parte. Acest principiu a fost confirmat în jurisprudența, inclusiv în Hotărârea din 8 iunie 2023, YYY (Noțiunea de „consumator”), C‑570/21, EU:C:2023:456, la punctul 28 și în jurisprudența conexă citată.

Curtea arată că „Din modul de redactare a articolului 8 alineatul (1) din Directiva 2008/48 reiese că creditorul este obligat să evalueze bonitatea consumatorului înainte de încheierea unui contract de credit. Curtea a subliniat deja caracterul precontractual al acestei obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2014, CA Consumer Finance, C‑449/13, EU:C:2014:2464, punctul 45).”

Reiese, totodată, că această circumstanță simplă nu oferă claritate în privința faptului dacă și în ce măsură executarea integrală a contractului de credit poate corecta o posibilă încălcare a obligației creditorului de a evalua bonitatea consumatorului., mai ales având în vedere că Directiva 2008/48 nu precizează nici modalitatea în care creditorul ar trebui să își îndeplinească această obligație, conform Hotărârii din 18 decembrie 2014, CA Consumer Finance, C‑449/13 (EU:C:2014:2464, punctul 36), și nici obligațiile sale în funcție de rezultatul evaluării, așa cum a fost subliniat în Hotărârea din 6 iunie 2019, Schyns, C‑58/18 (EU:C:2019:467, punctele 42 și 43).

În continuare, din argumentele prezentate de Curte se desprind următoarele idei:

• obligația de a evalua solvabilitatea consumatorului, stipulată la articolul 8, contribuie la atingerea obiectivului Directivei. Acest obiectiv constă în realizarea unei armonizări complete și imperative în domenii fundamentale ale creditului pentru consumatori, având ca scop asigurarea unui nivel înalt și echivalent de protecție pentru toți consumatorii din Uniunea Europeană și facilitarea unei piețe interne eficiente pentru creditul de consum(Hotărârea din 27 martie 2014, LCL Le Crédit Lyonnais, C‑565/12, EU:C:2014:190, punctul 42, și Hotărârea din 5 martie 2020, OPR‑Finance, C‑679/18, EU:C:2020:167, punctul 21);

• din considerentul (26) al Directivei reiese că această obligație are ca scop responsabilizarea creditorilor și evitarea acordării de împrumuturi unor debitori insolvabili.( Hotărârea din decembrie 2014, CA Consumer Finance, C‑449/13, EU:C:2014:2464, punctul 35, Hotărârea din 5 martie 2020, OPR‑Finance, C‑679/18, EU:C:2020:167, punctul 20, precum și Hotărârea din 10 iunie 2021, Ultimo Portfolio Investment (Luxemburg), C‑303/20, EU:C:2021:479, punctul 28];

• obligația de evaluare a bonității consumatorului urmărește prevenirea riscului simplu de supraîndatorare sau insolvabilitate care rezultă dintr-o evaluare insuficientă a capacității consumatorului de a rambursa creditul;

• responsabilizarea creditorilor și prevenirea practicilor iresponsabile în acordarea de credite contribuie esențial la funcționarea corespunzătoare a pieței creditului pentru consumatori;

• aceste scopuri sunt independente de situația sau comportamentul specific al unui consumator și nu pot fi atinse prin simpla executare integrală a contractului de credit;

• o încălcare a obligației creditorului de a evalua bonitatea consumatorului, așa cum este prevăzută de articolul 8 din Directiva 2008/48, nu poate fi remediată prin executarea integrală a contractului de credit;

• ideea prin care consumatorul nu ridică obiecții în timpul perioadei de rambursare este considerată irelevantă în acest context;

• sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în temeiul articolului 8 din Directiva 2008/48, Curtea precizează că acestea trebuie să fie eficiente, proporționale și să aibă un efect descurajator. Principiul proporționalității impune statelor membre să țină seama de gravitatea încălcărilor și să aleagă cele mai puțin constrângătoare măsuri atunci când sunt posibile alternative adecvate;

• după executarea integrală a contractului de credit, consumatorul nu se mai poate prevala de dreptul de retragere prevăzut de articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/48.( (Hotărârea din 21 decembrie 2023, BMW Bank și alții, C‑38/21, C‑47/21 și C‑232/21, EU:C:2023:1014).

În concluzie, Curtea consideră că, sub rezerva verificărilor ulterioare de către instanța de trimitere, aplicarea sancțiunilor de nulitate a contractului de credit și decădere din dreptul creditorului la dobânzile convenite poate fi compatibilă cu principiul proporționalității, chiar în situația în care consumatorul nu a suferit consecințe.

Având în vedere motivele care precedă și întrebarea preliminară, Curtea (Camera a treia) declară:

„Articolele 8 și 23 din Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului

trebuie interpretate în sensul că nu se opun ca, atunci când creditorul și‑a încălcat obligația de evaluare a bonității consumatorului acest creditor să fie sancționat, în conformitate cu dreptul național, prin nulitatea contractului de credit de consum și prin decăderea din dreptul său la plata dobânzilor convenite, chiar dacă respectivul contract a fost executat integral de părți, iar consumatorul nu a suferit consecințe prejudiciabile ca urmare a acestei încălcări”.

9. Concluzii

În lumina acestor considerente, Curtea a subliniat că executarea integrală a contractului de credit nu poate compensa o posibilă încălcare a obligației de evaluare a bonității consumatorului. A ridica sau nu obiecții în timpul perioadei de rambursare nu afectează această obligație. De asemenea, s-a clarificat că, după executarea integrală a contractului, consumatorul nu mai poate beneficia de dreptul de retragere.

În ceea ce privește sancțiunile, Curtea a subliniat necesitatea ca acestea să fie eficiente, proporționale și să aibă un efect descurajator. Într-un context în care nulitatea contractului și decăderea din dreptul la dobânzi convenite sunt sancțiuni posibile, chiar în absența consecințelor prejudiciabile pentru consumator, principiul proporționalității poate fi respectat, conform jurisprudenței anterioare.

Curtea a subliniat importanța menținerii unui echilibru între două obiective esențiale: protejarea consumatorilor și asigurarea unui mediu propice pentru buna funcționare a pieței creditului pentru consumatori. Această abordare reflectă recunoașterea necesarului de a oferi o protecție adecvată consumatorilor în cadrul pieței financiare, menținând în același timp un cadru care să faciliteze funcționarea eficientă a pieței de credit.

În ceea ce privește protecția consumatorilor, Curtea pare să susțină implementarea unor reglementări riguroase, care să asigure transparența, echitatea și accesibilitatea produselor financiare oferite acestora. Aceste măsuri pot include informarea completă a consumatorilor cu privire la termenii și condițiile creditelor, limitarea practicilor comerciale înșelătoare și asigurarea că aceștia pot lua decizii informate în legătură cu împrumuturile lor.

Pe de altă parte, accentul pus pe asigurarea unui mediu propice pentru funcționarea pieței de credit reflectă necesitatea unui cadru legislativ și reglementar care să permită existența și eficiența sistemului financiar. În acest sens, reglementările ar trebui să creeze un echilibru între protecția consumatorilor și facilitarea accesului la credit, contribuind astfel la stimularea economiei.

Curtea pare să fie conștientă de schimbările continue în dinamica socială și economică. Acest lucru indică necesitatea adaptării regulilor și reglementărilor la noile realități pentru a rămâne relevante și eficiente în abordarea problemelor curente. În final, această abordare reflectă importanța găsirii unui echilibru delicat între protecția consumatorilor și menținerea unei piețe de credit funcționale, în conformitate cu evoluțiile sociale și economice.

Referințe:

– https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:62022CJ0755,

– https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32008L0048.