Uzul şi abuzul de drept în contractele de adeziune. Evoluţie şi analize comparative de centenar în domeniul bancar românesc

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Până în 1948 instituția a fost una privată, controlată cu mână de fier de către acționarii care, nu o dată, au sfidat guvernul, însă se poate afirma – pe baza datelor, că, deși de jure era o instituție privată, de facto era una de stat, atât în perioada „privată” cât și în cea de stat. După 1948, banca națională a executat directivele executivului, atât pe timp de pace cât și pe timp de război, condiționând politicile economice.

După Primul Război Mondial, banca și-a pierdut tezaurul metalic. Guvernul României de la acea vreme ia decizia de a trimite rezervele la Moscova, caz cunoscut sub numele de Tezaurul României, Rusia nemaireturnând tezaurul.

5.2. Principalele atribuții ale BNR, sunt următoarele:

– elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;

– autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, pro­mo­varea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru asigurarea stabilității financiare;

– emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

– stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;

– administrarea rezervelor internaționale ale României;

Totodată, BNR sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea înde­plinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea și menținerea stabilității prețurilor.

În îndeplinirea atribuțiilor, BNR și membrii organelor sale de conducere nu vor solicita sau primi instrucțiuni de la autoritățile publice sau de la orice altă instituție sau autoritate.

În cadrul politicii monetare pe care o promovează, BNR utilizează proceduri și instrumente specifice pentru operațiuni de piață monetară și de creditare a instituțiilor de credit, precum și mecanismul rezervelor minime obligatorii. Se interzice BNR achiziționarea de pe piața primară a creanțelor asupra statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat. BNR poate efectua pe piața secundară operațiuni reversibile, cumpărări/vânzări directe sau poate lua în gaj, pentru acordarea de credite colateralizate, creanțe asupra sau titluri ale statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat, instituțiilor de credit sau altor persoane juridice, poate efectua swap-uri valutare, emite certificate de depozit și atrage depozite de la instituții de credit, în condițiile pe care le consideră necesare pentru a realiza obiectivele politicii monetare.

De asemenea, se interzice Băncii Naționale a României creditarea pe descoperit de cont sau orice alt tip de creditare a statului, autorităților publice centrale și locale, regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale și altor societăți cu capital majoritar de stat.

Banca Națională a României este unica instituție autorizată să emită însemne monetare, sub formă de bancnote și monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Moneda națională este leul românesc, iar subdiviziunea acestuia, banul.

În cadrul politicii sale monetare și de curs de schimb, Banca Națională a României poate acorda instituțiilor de credit credite pe termene ce nu pot depăși 90 de zile, garantate cu, dar fără a se limita la:

– titluri de stat provenite din emisiuni publice, prin remiterea lor în portofoliul Băncii Naționale a României, sau

– depozite constituite la Banca Națională a României sau la alte persoane juridice agreate de Banca Națională a României.

BNR stabilește condițiile și costurile de creditare, deschide și operează conturi ale instituțiilor de credit, ale Trezoreriei Statului, ale caselor de compensare și ale altor entități, rezidente și nerezidente, stabilite prin reglementări ale Băncii Naționale a României.

Situațiile financiare ale BNR sunt întocmite conform principiilor și regulilor contabile prevăzute de standardele internaționale de contabilitate, aplicabile băncilor centrale, recu­nos­cute de Banca Centrală Europeană și trebuie să cuprindă: bilanțul, contul de profit și pierdere și notele explicative. Acestea sunt supuse auditării de către auditori financiari, persoane juridice autorizate de Camera Auditorilor Financiari din România, selectați de către consiliul de administrație, pe bază de licitație.

Banca Națională a României este autorizată să colecteze date și informații statistice primare care sunt necesare pentru aducerea la îndeplinire a atribuțiilor sale legale, asigurând măsuri de protecție a datelor care se referă la subiecți individuali – persoane juridice sau fizice – date obținute direct sau indirect, din surse administrative sau din alte surse.

Membrii consiliului de administrație și salariații Băncii Naționale a României sunt obligați să păstreze secretul profesional asupra oricărei informații nedestinate publicării, de care au luat cunoștință în cursul exercitării funcțiilor lor, și nu vor folosi aceste informații pentru obținerea de avantaje personale, orice abatere fiind sancționată conform legii. Aceștia sunt obligați să păstreze secretul profesional și după încetarea activității în cadrul băncii, orice încălcare fiind sancționată în condițiile legii.

5.3. Evoluție și analize comparative de centenar în domeniul bancar românesc. După 1990 Statutul BNR a fost reglementat prin Legea nr. 34/1991, apoi modificat prin Legile
nr. 101/1998 și 312/2004.

Având în vedere atribuțiunile BNR stabilite prin lege după 1990, a fost reglementată și activitatea bancară în Romania prin Legea nr. 33/1991, Legea nr. 58/1998, OUG nr. 99/2000 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 227/2007, OUG nr. 215/2008, OUG nr. 25/2009, Legea nr. 270 din 07/07/2009, OUG nr. 25/2009, OUG nr. 26/2010, Legea nr. 231/2010, OG nr. 13/2011, Legea
nr. 71/2011, Legea nr. 286/2011, OG nr. 1/2012, OUG nr. 43/2012, Legea nr. 272/2013, OUG nr. 113/2013, Legea nr. 255/2013, Legea nr. 187/2012, Legea nr. 312/2015, Legea
nr. 77/2016, Legea nr. 164//2018.

Cert este faptul că băncile funcționează în România ca societăți comerciale, fiind înființate în baza prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, dar activitatea lor este autorizată de BNR, care le poate retrage autorizarea atunci când funcționarea lor este contrară legii.

Băncile și orice altă entitate ce funcționează în România ca bancă, filială, sucursală, agenție, sunt supuse riscului comercial, acestea pot derula tranzacții cu clienții doar pe baze contractuale, acționând într-o manieră prudentă și cu respectarea legislației specifice în domeniul protecției consumatorului, așa cum prevede art. 117 din OUG nr. 99/2006.

Comportamentul băncilor ce acționează în România este deficitar în privința respectării drepturilor consumatorului, contractele sunt impuse, sunt în cea mai mare parte contracte de adeziune, nu sunt acceptate punctele de vedere ale consumatorilor, în special persoane fizice, există distorsionări substanțiale ale echilibrului clauzelor contractuale, negocierea este accep­tată formal de către bănci la încheierea contractelor de creditare, în realitate acestea își impun formularele de contract și au clauze volatile ce permit modificări unilaterale ale clauzelor contractuale, ale dobânzilor, comisioanelor și altor spețe bancare, pe care le afișează prin proceduri și sisteme proprii închise ori inaccesibile consumatorului.

După încheierea unor astfel de contracte, băncile încasează dobânzi, speze bancare și comisioane la ratele stabilite, înaintea ratelor, punând deseori pe debitor în faza neputinței de a achita în continuare creditul real, astfel că se ajunge ca valoarea accesoriilor să fie enorm de mare în raport cu creditul. Există proceduri interne ale băncilor străine ce activează în România, prin care la stabilirea dobânzilor și a unor comisioane se folosesc tehnici de înșelare a consumatorului, ex., stabilirea indicilor ROBOR, prin procedee subiective ce țin de prac­ticile anticoncurențiale, și care permit băncilor să-și creeze obligații fictive pe seama consuma­torului român.

Practica confirmă că prin astfel de politici ilicite, sub observarea nepăsătoare a BNR și a altor instituții ale statului român, părțile din creditele neachitate sunt transmise unor agenți ai băncilor, ce activează semilegal sub masca societăților de recuperare credite, care valorificând excesiv și abuziv legislația română, execută silit pe consumatorii – debitori, la un nivel greu de acceptat, fără notificări legale și fără a respecta valorile din contractele de cesiune de creanțe.

Recuperatorii de creanțe sunt agenți și societăți comerciale a căror operațiuni nu pot fi încadrate ca activitate bancară, aceste operațiuni fiind susținute imoral de BNR, de executorii judecătorești, de instanțe, de instituțiile de protecție a consumatorului (OPC).

Susținerea BNR a faptului că băncile trebuie să realizeze profit în România, nu este una corectă, este încălcat principiul bunei-credințe în relația cu consumatorii, fapt ce devine deja imoral.

Mecanismele prevăzute de Legea nr. 77/2016 de dare în plată, confirmă dorința excesivă a băncilor care activează în România de a accepta o astfel de procedură reală și normală, această lege diminuând indicatorii volatili utilizați de bănci care, deși acționează contrar politicilor de creditare echilibrate, subestimează elementele prudențiale conștiente, fiindcă prin abuz își vor păstra privilegiile și avantajele.

Toate aceste activități abuzive ale băncilor, complicitatea sau duplicitatea BNR sau a altor instituții ale statului român conduc forțat și subiectiv la devalorizarea excesivă a monedei naționale în raport cu alte monede străine, asigură un transfer ilicit de capital românesc în exterior, activități care afectează continuu nivelul de trai al populației din România.

Numărul mare a falimentelor dirijate asupra societăților comerciale din Romania este rezultatul, în mare măsură, a elementelor de conduită distructive și disproporționate ale băncilor dar și ale organelor fiscului (ANAF).

Concluzii

BNR a avut încă de la înființare un rol esențial în întărirea statului român, a favorizat și permis circulația mărfurilor, crearea de capital și circulația bănească, atât pentru persoanele juridice cât și pentru persoanele fizice, a permis dezvoltarea capitalului, a asigurat stabilitatea financiara, a administrat rezervele internaționale ale României, a asigurat mecanismele de emitere a monedelor tradiționale și a asigurat menținerea și stabilitatea prețurilor, suprave­gherea prudențială a băncilor.

Sistemul bancar contribuie la bunăstarea consumatorilor și la dezvoltarea economiei prin creșterea incluziunii financiare, creșterea intermedierii financiare, reducerea riscurilor de creditare, adaptarea cadrului de legiferare românesc la legislația europeană și transpunerea directivelor europene în spiritul pentru care au fost create.