Un proiect care dă semnalul că Bucureștiul intră în marea familie a orașelor europene preocupate pentru modernizare și înnoire. Interviu cu prof. univ. dr., arh. Tiberiu Constantin Florescu, Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” București, Președinte al Registrului Urbaniștilor din România

Vă numărați printre puținele persoane care s-au implicat direct, încă de la începuturi, acum mai bine de zece ani, la solicitarea Ministerului Justiției, în gândirea și plasarea ambițiosului proiect Cartierul de Justiție din București. Cum a fost inițiată colaborarea UAUIM și a dvs. personal pe această linie?

Colaborarea dintre Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și Ministerul Justiției a fost inițiată de acesta din urmă, prin solicitarea adresată Universității de a realiza un studiu de amplasament, în baza unei teme dinainte stabilite, ce specifica nevoile și rigorile programului – respectiv un Cartier al Justiției, pentru a putea determina amplasamentul care întrunește  cele mai multe dintre criteriile pe care un asemenea ansamblu, din punct de vedere urbanistic, trebuie să le îndeplinească.

Ne referim aici la reprezentativitate și poziționare în zona centrală a Capitalei, la o bună accesibilitate și o anumită suprafață disponibilă de teren care să permită dezvoltarea unui program complex care să satisfacă nevoile de temă fără a genera operațiuni urbanistice de amploare (intervenții asupra fondului construit, lărgiri de străzi, realizarea de noi căi de acces, desființare sau intervenție pe spații verzi, clădiri sau spații urbane deja amenajate, etc) în vederea asigurării posibilității aproape imediate de realizare și asigurării unei eficiențe sporite a investiției.

Am condus echipa ce a elaborat acest Studiu de amplasament datorită faptului că sunt coordonatorul Consorțiului ce elaborează proiectul de Revizuire Plan Urbanistic General al Municipiului București, iar la acea dată tocmai semnasem cu Primăria Municipiului București acest important contract, al cărui obiect – PUG Dinamic – este și astăzi în curs de realizare.

Eram,  așadar, familiarizat foarte bine cu potențialul și natura amplasamentelor disponibile în Capitală pentru proiecte de asemenea importanță, care generează în sistemul spațiilor publice ale Municipiului București nu doar un loc emblematic pentru o capitală europeană, ci și un important spațiu urban generator de interes, reprezentativ prin importanța și semnificația lui.

Din epicul acestei „aventuri” de mari proporții, am reținut că vi s-au solicitat mai multe variante de amplasare, în funcție de terenul disponibil în zona centrală a Capitalei. Ce propuneri ați adus, concret, în discuție? Ce argumente au cântărit decisiv într-un final, atunci când a fost aleasă o suprafață de aproape 54.000 mp din zona Esplanada de pe Bulevardul Unirii, lângă Biblioteca Națională, peste drum de Tribunalul București, pe care să se înalțe 8 clădiri moderne, cu o suprafață cumulată de aproximativ 200.000 mp construiți, pentru desfășurarea activității a 23 instituții?

Da, ca orice studiu preliminar, Studiul de amplasament a avut în vedere mai multe variante pe care noi le-am considerat potențial potrivite prin amplasare, mărime, accesibilitate și condiții speciale de acces pe amplasament, condiții de percepție și imagine urbană, dar și a vecinătății imediate, care să contribuie la imaginea reprezentativă a noului ansamblu urbanistic nu doar în sine, ci și în context urban. Dacă îmi amintesc bine, au fost studiate patru amplasamente, dar dintre acestea cele care întruneau cele mai multe criterii au fost două: cel care este acum în discuție și cel pe care se află amplasată fosta clădire a Casei Radio.

Dintre acestea două, criteriul de diferențiere a fost legat de potențialul de constituire a unui pol urban, pol de interes care să completeze funcțiuni deja existente în zonă. Dacă pentru Casa Radio o suprafață de teren comparabilă poate veni în completarea unui pol medical destinat cercetării medicale și realizării de investiții legate de vecinătatea imediată a Spitalului Universitar de Urgență alături de alte echipamente publice și dotări de importanță municipală sau supramunicipală, amplasamentul de pe Bulevardul Unirii are potențialul de a contribui la realizarea unui nou pol urban de interes, pe una dintre axele majore ale orașului.

În cele din urmă, așadar, natura contextului urban imediat a condus la alegerea acestui amplasament, care pe lângă toate criteriile enunțate, se bucură de prezența în imediata proximitate a Tribunalului București, dar și a altor clădiri de importanță municipală și națională – Biblioteca Universitară, Opereta, Ministerul Culturii.

Este în relație vizuală și raport de imediată vecinătate cu Dâmbovița, pe al cărui chei se află Piața Unirii și clădirea vechiului Tribunal – repere urbanistice ale zonei, iar Bulevardul Unirii necesită în acest loc completare și intervenție.

Nu în ultimul rând, amplasamentul în sine reprezintă un potențial urbanistic imens, neexploatat. Este aproape incredibil ca o suprafață foarte mare de teren din inima unei capitale europene – unde terenurile libere, disponibile sunt extrem de rare, de scumpe și de puțin numeroase – stă, iată, 35 de ani fără a fi fructificat pentru construcții de importanță națională sau cel puțin supra municipală. Iar Cartierul de Justiție nu epuizează în întregime suprafața disponibilă, ci poate să se bucure de vecinătatea unui alt element reprezentativ pentru Capitală – o Filarmonică sau Sală de concerte de care Festivalul George Enescu are atâta nevoie…

Măcar și numai din punct de vedere urbanistic, sunt așadar foarte multe argumente în favoarea realizării acestui ansamblu arhitectural, ca să nu mai vorbim de necesitatea și utilitatea lui, argumentate chiar de elaboratorul temei – Ministerul Justiției.

Nu în ultimul rând, acesta ar constitui cel mai mare și mai reprezentativ proiect public realizat în București în ultimii 35 de ani, expresie a unei arhitecturi de secol douăzeci și unu.

Ce seva întâmpla cu restul, cu jumătatea de teren din zona Esplanada, vecină cu cartierul de Justiție? Ar putea fi gândit un proiect care să vizeze funcționalitatea întregii suprafețe?

Așa cum am spus, mărimea Cartierului de Justiție a fost determinată de tema-program, iar amplasamentul este foarte generos ca suprafață, în totalitatea lui. Din punct de vedere urbanistic, orice investiții s-ar realiza trebuie sa aibă în vedere abordarea unitară a amplasamentului, dar nu neapărat din punct de vedere funcțional, ci din punct de vedere al importanței și reprezentativității obiectivelor propuse. Trebuie avute în vedere spații publice de calitate, un raport volumetric corespunzător cu vecinătatea, dar și o expresie arhitectural-urbanistică contemporană.

Este cuprins în bună regulă acest proiect în Planul Urbanistic Zonal de sector (PUZ), care, la rândul său, este parte din Planul Urbanistic General (PUG) la Bucureștiului?

Din câte cunosc, din perspectiva încadrării funcționale, proiectul respectă prevederile ce erau cuprinse în Planul Urbanistic Zonal și are la bază un Plan Urbanistic de Detaliu.

Din perspectiva Planului Urbanistic General, funcțiunea propusă este perfect compatibilă cu mărimea, poziționarea și importanța amplasamentului, așa cum am afirmat înainte.

S-a discutat mereu faptul că proiectul Cartierul de Justiție va reprezenta un motor investițional pentru regenerarea urbană a zonei semicentrale, dând posibilitatea proiectelor gestionate de Primăria Municipiului București să se dezvolte zonal/adiacent Cartierului. Ce înseamnă, de fapt, pe înțelesul nespecialiștilor, „regenerare urbană”?

Așa este. Orice operațiune de acest fel, odată realizată, crește gradul de interes al zonei, prin faptul ca atrage un număr mare de utilizatori. Se consolidează așadar interesul asupra unei zone adiacente mai mari, pentru că transportul public se dezvoltă prin diversificare și necesitatea unui număr mai mare de mijloace de transport, dar nu numai.

Nevoia de spații publice, apariția de funcțiuni comerciale, alimentare și de recreere sunt consecința imediată. Regenerarea urbană este o operațiune ce vizează crearea unui nou centru de interes sau noi poli de interes care să anime o zonă nefolosită, abandonată sau degradată a orașului, în vederea refuncționalizării acesteia și a reintroducerii ei în conștiința și folosința publicului – locuitori, vizitatori sau simpli utilizatori.

Ea este inițiată de regulă de o autoritate publică pentru că presupune o intervenție mai amplă, o implementare etapizată și coordonată, ce are efect asupra unei întregi zone, uneori asupra unui întreg cartier, căreia îi ridică standardul și calitatea imaginii urbane.

Se știe faptul că Banca Mondială, finanțatorul proiectului respectiv, a decis să facă pentru acest ansamblu o selecție de 5 oferte ale celor mai importante firme de arhitectură din lume, oprindu-se la oferta unuia dintre liderii mondiali – compania americană Gensler, fondată în 1965, cu peste 6.000 de specialiști activi în 53 de locații din lume, cea care a coordonat și va răspunde de conceptul general și va viza studiul de fezabilitate și activitatea consorțiului franco-belgian Viguier/Tractebel.  Ar fi existat, din punctul Dvs. de vedere, soluții de proiect arhitectonic și pe plan local sau regional?

Era necesar și firesc ca un asemenea obiectiv sa facă obiectul unui concurs de arhitectură, ceea ce s-a întâmplat și în acest caz. Concursul cu invitați este o practică ce se bucură de o frecvență destul de mare, având în vedere eficiența asigurată de durata scurtă și calitatea așteptată a răspunsurilor, garantată prin prisma selecției unor companii concurente ce au făcut dovada capabilității și performanțelor anterioare prin reputație și realizări la scară mondială.

Este un fel de procedură simplificată de selecție a unor proiecte foarte bune. Un concurs deschis poate aduce, de asemenea, un răspuns valabil, doar că durează mai mult timp, este mai greu de organizat și este un pic mai „birocratic”.

Care credeți că punctul forte, cel mai important avantaj pe care îl va aduce urbei acest proiect, la finalul său?

Bucureștiul are nevoie de proiecte reprezentative, iar acesta este cu siguranță un proiect reprezentativ pentru București.

Realizarea acestui proiect va da semnalul că Bucureștiul intră în marea familie a orașelor europene preocupate pentru modernizare și înnoire prin încurajarea unor investiții la scară națională.

Din vasta Dvs. experiență, considerați că putem spera să asistăm la începerea efectivă a lucrărilor anul viitor?

Este un termen extrem de optimist, dar tehnic este posibil. Personal îmi doresc ca acest lucru să se întâmple, pentru că așa cum am spus, Bucureștiul are nevoie de astfel de proiecte, iar acesta este un proiect necesar, matur, de importanță națională.