Termenul de perimare. Ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 222/2021

NCPC: art. 181 alin. (1) pct. 3, art. 411 alin. (1) pct. 2, art. 416 alin. (1), art. 420 alin. (1)

Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar alin. (2) al aceiași articol prevede că „Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță”.

Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecății cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 25 februarie 2020, revizuentul a lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cauzei.

În cauză, termenul de perimare s-a împlinit la data de 25 octombrie 2020, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere și suspendarea curgerii termenului, potrivit celor prevăzute prin Decretele Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I și nr. 212 din 16 martie 2020 și nr. 240 din data de 14 aprilie 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020.

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că din momentul în care judecata cererii de revizuire a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (25 februarie 2020), revizuentul nu a formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu a efectuat vreun alt act de procedură.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că în termenul prevăzut de lege, din vina părții, nu a fost întocmit niciun act de procedură, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de revizuire cu a cărei judecată a fost învestită.

Sursa informației: www.scj.ro.