Susţineri privind încălcarea autorităţii de lucru judecat. Respingerea recursului ca fiind nefondat

• NCPC: art. 425 alin. (1) lit. b)
• NCPC: art. 431
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 7
• NCPC: art. 509 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 906 alin. (2)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Motru, dosar nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Fond Funciar Motru, Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj și Primarul Municipiului Motru, solicitând instanței să stabilească și să fixeze suma ce reprezintă penalități pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12 septembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Motru, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 398 din 2 martie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj – în sensul că a fost admis apelul declarat de reclamant, schimbată încheierea și obligate intimatele să plătească reclamantului o penalitate de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației prevăzută în titlul executoriu, suma solicitată fiind de 69.400 RON, calculată de la 21 aprilie 2016 până la 15 februarie 2018, data introducerii acțiunii la instanță.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2018 pronunțată de Judecătoria Motru, s-a admis, în principiu, cererea de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., formulată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Motru.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 966 din 22 aprilie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele, lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin primul motiv de recurs, revizuentul a criticat decizia pronunțată de curtea de apel, arătând că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reținând în mod eronat că încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.

Deși recurentul nu a indicat temeiul de drept al cererii sale, Înalta Curte reține că această critică poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., pentru că se susține încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 398/2017 a Tribunalului Gorj.

Criticile sunt nefondate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. se referă la ipoteza casării hotărârii în situația încălcării autorității de lucru judecat.

Se reține că invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, s-a reținut că respectiva condiție, a identității de părți, obiect și cauză pornește de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicțiilor dintre hotărârile judecătorești. Aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat – interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 C. proc. civ. „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Așadar, instituția juridică a revizuirii este indisolubil legată de efectul negativ al autorității de lucru judecat; ca urmare, o cerere de revizuire având ca obiect anularea unei hotărâri pe considerentul încălcării lucrului judecat, este admisibilă doar cu întrunirea condițiile mai sus citate.

În speță, revizuentul a solicitat instanței de judecată anularea încheierii definitive nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a Judecătoriei Motru, cu motivarea că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 398 din 2 martie 2017 a Tribunalului Gorj.

Or, cel de al doilea litigiu, în raport de care se susține contradictorialitatea, a avut ca obiect cererea reclamantului A., prin care a solicitat să se stabilească suma ce reprezintă penalități pe zi de întârziere la care au fost obligate intimatele prin încheierea din 12.09.2016, dată în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Așadar, Judecătoria Motru, care a soluționat cel de al doilea litigiu și care a pronunțat încheierea definitivă nr. 125 din 23 ianuarie 2019 a avut în vedere și s-a raportat la încheierea din 12.09.2016, dată de Judecătoria Motru în dosarul x/2016, modificată prin decizia civilă nr. 398/02.03.2017 pronunțată de Tribunalul Gorj.

Așadar, reține Înalta Curte, criticile reclamantului întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. sunt nefondate, întrucât cea de-a doua instanța a avut în vedere autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost criticată motivarea instanței de revizuire, apreciindu-se că instanța, în considerentele deciziei, se referă la noțiuni teoretice care nu au legătură cu obiectul cauzei și reține în mod eronat că revizuentul a formulat cerere de revizuire pentru rejudecarea fondului.

Aceste critici sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reține că aceste susțineri pot fi circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pentru că se invocă o motivare străină de cauză.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., „în considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Cum motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă un element de validitate a acestora, instanța are obligația de a arăta argumentele pro și contra ce au format convingerea în ceea ce privește soluția pronunțată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susținerile, apărările părților, cât și la probele și dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiție a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituție și respectiv art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanța ce are obligația legală de a proceda la o analiză a susținerilor, argumentelor și mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinența.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum și la criticile recurentului, legate de incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că instanța de revizuire și-a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată, în condițiile în care a detaliat obiectul și cauza celor două litigii despre care se susține că ar fi contradictorii.

Argumentele teoretice pe care recurentul le apreciază ca fiind străine de natura cauzei au fost expuse de instanță pentru a justifica soluția de respingere a cererii de revizuire, în condițiile în care au fost detaliate diferențele dintre temeiurile de drept ale celor două litigii, unul întemeiat în drept pe art. 906 alin. (2) C. proc. civ., iar al doilea pe art. 906 alin. (4) C. proc. civ., instanța subliniind, prin explicațiile date, că în cele două dosare s-au soluționat cereri cu obiect și cauză diferite.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține și că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Având în vedere aceste argumente, constatând că decizia recurată este legală și că nu sunt incidentele motivele de recurs invocate de recurent, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 160 din 23 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.