Susținerea încălcării principiului contradictorialităţii. Recurs respins ca nefondat (NCC, NCPC)

17 mart. 2021
Vizualizari: 494
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1270/2020

NCPC: art. 14 alin. (6), art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8, art. 496 alin. (1); NCC: art. 1118-1193

Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

În cauză, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. deși a formulat două cereri de recurs, una prin administrator special H. și alta prin lichidator judiciar B. S.P.R.L., Înalta Curte reține că lichidatorul judiciar și-a însușit recursul promovat de către administratorul special, constatând totodată, că și criticile sunt în esență aceleași, motiv pentru care le va examina prin considerente comune.

În acest context, se constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L. a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității prevăzut de art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., având în vedere că nu a pus în discuția părților faptul că executarea lucrărilor de reabilitare a celor trei blocuri are semnificația acceptării ofertei trimise de intimată în data de 23 mai 2010 și, totodată, nu a pus în discuție contradictorie a părților dispozițiile art. 1188-1193 din C. civ. adoptat prin Legea nr. 287/2009 referitoare la oferta de a contracta și condițiile de acceptare sau refuz ale ofertei.

Analizând decizia atacată, instanța de apel a reținut, sub acest aspect, că reclamanta a executat lucrările de reabilitare a celor trei blocuri, deși în cuprinsul corespondenței purtate de părți aceasta și-a manifestat nemulțumirea față de prețul propus de anteprenorul general de 159,3 RON/mp, fără însă a-i face o contraofertă. Această împrejurare a fost calificată de instanța de apel drept o acceptare a ofertei antreprenorului general, raportat și la faptul că la data de 20 iunie 2010, reclamanta a emis factura nr. x, în cuprinsul căreia se menționează că serviciul furnizat îl reprezintă diferența până la 90% din valoarea contractuală a lucrărilor de reabilitare a blocurilor U3 și U7. În continuarea acestui raționament, având în vedere calculele realizate, instanța de apel a confirmat concluzia primei instanțe în sensul că valoarea unui mp de lucrare este de 159,3 RON, motiv pentru care a constatat că acceptarea, respectiv voința exprimată de destinatarul ofertei a fost în concordanță cu oferta, inclusiv în ceea ce privește prețul contractual.

Examinând criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

În realitate, instanța de apel a validat raționamentul primei instanțe sub aspectul calculelor realizate referitoare la valoarea de 159,3 RON/mp de lucrare, ajungând la concluzia că acțiunea reclamantei de a proceda la reabilitarea celor trei blocuri ar reprezenta o acceptare a ofertei, având în vedere că nu a existat o contraofertă în acest sens, simpla manifestare a nemulțumirii cu privire la preț neavând valoare juridică.

Prin urmare, recurenta-reclamantă a avut posibilitatea de a formula apărări pe fondul problemei invocate, calificarea instanței de apel a acțiunii reclamantei ca reprezentând o acceptare tacită a ofertei are la bază un întreg raționament analizat în prealabil de către prima instanță.

Criticile recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează aspecte vizând stabilirea stării de fapt și de drept de către prima instanță, în sensul că nu s-ar fi dovedit momentul încheierii acordului de voință al părților privind prețul lucrărilor executate.

Totodată, s-a susținut că starea de fapt a fost stabilită greșit dându-se valoare conținutului unor documente nerelevante atâta vreme cât din acestea nu rezultă cu certitudine adevărata intenție a părților, respectiv a înțelegerii acestora privind prețul convenit.

În plus, s-a subliniat că instanța de apel a înlăturat o probă științifică, respectiv expertiza criminalistică din dosarele nr. x/2011 și nr. y/2013 privind conținutul și semnăturile de pe documentul intitulat Anexa 3 la contractul nr. x/2009, conținut dovedit a fi real.

Analizând aceste critici, întemeiate de recurenta-reclamantă pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi invocate atunci când „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, Înalta Curte constată, pe de o parte că acestea exced controlului de legalitate specific acestei etape procesuale, iar pe de altă parte, aspectele invocate de recurentă nu vizează lipsa motivării sau motive contradictorii, ori străine de natura pricinii, ci se solicită reevaluarea probatoriului și rejudecarea cauzei pentru critici care nu țin de legalitatea hotărârii, ci de aprecierea probatoriului.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Astfel, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate motive care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză, în vederea stabilirii situației de fapt, rămân în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive.

În realitate, prin intermediul acestor critici, recurenta-reclamantă contestă modul în care instanța de apel a stabilit și interpretat starea de fapt a litigiului, documentele avute în vedere la stabilirea acestei situații de fapt cu privire la momentul încheierii acordului de voință al părților privind prețul lucrărilor executate, lucru care nu vizează nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, ci numai netemeinicia acesteia.

Modul în care au fost construite aceste critici nesocotește caracterul de cale extraordinară de atac a recursului, în care nu pot fi deduse și analizate aspecte care vizează netemeinicia hotărârii atacate, motiv pentru care vor fi înlăturate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care poate fi invocat atunci când „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a făcut o aplicare eronată a prevederilor art. 1118-1193 din C. civ. referitoare la acceptarea tacită a ofertei, prin calificarea juridică a unei adrese trimise de către intimata-pârâtă, norme care, de altfel, în opinia sa, nu sunt incidente în cauză.

În continuare, recurenta a arătat că disputa din prezentul litigiu a generată de prețul lucrărilor, în sensul că recurenta-reclamantă susține că acesta a fost stabilit la 11 septembrie 2009, prin documentul însușit de ambele părți numit „Anexa 3”, iar intimata-pârâtă susține că a existat un alt înscris sub semnătură privată nr. 619/2010 prin care părțile au convenit un preț de 159,3 RON/mp.

Înalta Curte reține că prin aceste critici recurentei-reclamante referitoare la aprecierea greșită a prețului și la aplicarea eronată a prevederilor art. 1118-1193 din C. civ., sunt repuse în discuție chestiuni care au făcut obiectul examinării instanțelor de fond, sub aspectul temeiniciei pretențiilor formulate de reclamanta în litigiul pendinte.

Cu toate acestea, analizând acest motiv de recurs, prin raportare la considerentele reținute în decizia atacată, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că sunt corecte argumentele primei instanței, prin care s-a dat eficiență juridică mijloacelor de probă relevante, respectiv facturi fiscale acceptate la plată, concluzionându-se că părțile au convenit ca valoarea lucrărilor ce urmau a fi executate de reclamantă să fie de 159,3 RON/mp.

Iar, în acest context, Înalta Curte reamintește că verificarea legalității deciziei recurate, prin prisma modului de interpretare a probelor administrate în cauză este exclusă în considerarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte reține că argumentele recurentei-reclamante întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu pot fi primite, având în vedere că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 1118-1193 din C. civ. referitoare la acceptarea tacită a ofertei și nici nu s-a raportat la documente eronate atunci când a stabilit prețul pe metru pătrat al lucrării, motiv pentru care urmează a fi înlăturate.

În consecință, Înalta Curte constată că, în mod judicios, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea apelului reclamantei, fiind dezvoltat raționamentul în baza căruia s-a ajuns la această concluzie, argumentele fiind dezvoltate punctual, prin expunerea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au condus la soluția pronunțată, conform dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Față de cele reținute anterior, se constată că decizia atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază, nefiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță, motivarea instanței de apel fiind una clară, precisă și atașată circumstanțelor cauzei, conducând în mod logic la soluția din dispozitiv.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. S.P.R.L.

Sursa informației: www.scj.ro.

Susținerea încălcării principiului contradictorialității. Recurs respins ca nefondat (NCC, NCPC) was last modified: martie 14th, 2021 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.