Stabilirea competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de condamnat (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 277/2020

NCPP: art. 51 alin. (6), art. 275 alin. (3), art. 597 alin. (1) sau (6), art. 598 alin. (1)

Înalta Curte reține că o cerere de contestație la executare poate fi formulată în cazurile expres și limitativ prevăzute în cuprinsul textului de lege, respectiv art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.

Astfel, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., „în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție”.

Înalta Curte constată ca fiind corectă opinia exprimată de către Curtea de Apel București, în sensul că petentul A. nu a invocat nicio lămurire care să fie cuprinsă în decizia penală nr. 1731/A/18.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, în condițiile în care aceasta cuprinde dispoziții clare, de natură a fi puse în executare, neexistând nici un element care să producă îndoială cu privire la dispozițiile instanței de judecată, soluția fiind pronunțată conform datelor din dosar.

Având în vedere aceste aspecte, petentul a solicitat pe calea contestației la executare anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 1290 emis de către Tribunalul Iași, neavând deci nicio legătură cu decizia sus-menționată, temeiul real al contestației la executare fiind dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Or, așa cum s-a arătat anterior, în cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., dispozițiile alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că soluționarea contestației la executare revine în competența instanței de executare ori celei în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Având în vedere aceste aspecte, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., incident față de motivele invocate în cuprinsul contestației și de actele și înscrisurile existente la dosar, se constată că Judecătoriei Sectorului 1 București îi revine competența materială de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul A., așa cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere că în contestația formulată este invocată o cauză de micșorare a pedepsei cu privire la hotărârea ce se execută.

Pentru aceste considerente, în baza art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.