Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 285/2010

• Legea nr. 284/2010: art. 7 alin. (1) şi (2)
• Legea nr. 285/2010: art. 7
• Legii nr. 554/2004: art. 20
• NCPC: art. 496 alin. (1) şi (2)
• NCPC: art. 497
• O.U.G. nr. 83/2014: art. 11

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z. și AA. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Galați, solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească care urmează a fi pronunțată de către instanța de judecată, să dispună: anularea parțială a actelor de dispoziție contestate, respectiv, Ordinul nr. 3527/C din 28.09.2016 și Ordinul nr. 3517/C din 28.09.2016; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea și comunicarea unor noi ordine de salarizare, cu uzitarea nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, și care să includă majorările de 2%, 5% și 11%, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015, și în continuare, începând cu data de 01.08.2016, cu referire la dispozițiile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016; să fie obligat pârâtul Ministerul Justiției să aloce și să vireze fondurile necesare plății acestor sume pârâtului Tribunalul Galați, acesta din urmă cu obligația plății efective a sumelor datorate reclamanților, și, obligarea pârâților la plata diferențelor bănești datorate și cuvenite reclamanților, actualizate cu indicele de inflație, precum și daune- interese moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare corespondente, începând cu data nașterii dreptului material, respectiv 9.04.2015, până la data plății efective, aceasta pentru justă și echitabilă dezdăunare pecuniară; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4491 din 18 septembrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a temeiului de drept indicat, precum și din perspectiva obiectului și a normelor legale incidente, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentința recurată și a se trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, pe calea acțiunii în contencios administrativ deduse judecății, reclamanții au solicitat, în principal, anularea parțială a actelor de dispoziție contestate, respectiv, Ordinul nr. 3527/C din 28 septembrie 2016 și Ordinul nr. 3517/C din 28 septembrie 2016, emise de intimatul-pârât Ministerul Justiției, și obligarea pârâtului Ministerul Justiției să emită noi ordine de salarizare în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 57/2016, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă, în esență, reținând că aceștia nu au depus la dosarul cauzei înscrisurile care să ateste îndeplinirea procedurii prealabile potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (2) din Capitolul VII al Legii nr. 284/2010, aceeași procedură prealabilă care este instituită și prin prevederile Legii nr. 285/2010, dar și prin dispozițiile art. 11 din O.U.G. nr. 83/2014, modificată și completată prin Legea nr. 71/2015.

Având în vedere calificarea pe care prima instanță a dat-o demersului judiciar al reclamanților, pe care l-a încadrat în prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul este admisibil, în temeiul art. 20 din actul normativ menționat.

Verificând sentința recurată, prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., căruia se circumscriu criticile de nelegalitate formulate de recurenți vizând modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii lor, Înalta Curte reține următoarele:

În drept, la art. 7 din Legea nr. 285/2010, legiuitorul a prevăzut că:

„Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază care se acordă potrivit prevederilor acestei legi este de competența ordonatorilor de credite, contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediului ordonatorului de credite, aceștia vor soluționa contestațiile în 10 zile, iar împotriva măsurilor dispuse, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”.

Așa fiind, Înalta Curte reține că reclamanții erau obligați conform legii, ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ, să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de acest text de lege, obligatorie, și să respecte termenele speciale de contestare, atât la instituția publică angajatoare, cât și la instanța de contencios administrativ.

Astfel cum rezultă din actele dosarului, recurenții- reclamanți s-au adresat instituției pârâte -Ministerul Justiției-, la data de 01.11.2016, aspect ce rezultă cu claritate și certitudine din conținutul înscrisului comunicat la solicitarea instanței (în virtutea principiului rolului activ al judecătorului în aflarea adevărului), de către intimatul-pârât Ministerul Justiției, din extrasul fișei lucrării 91931/2016, depus, rezultând că aceasta privește contestația formulată de petiționarul A. ș.a., care, coroborat cu data poștei înscrisă pe recipisa de confirmare a primirii contestației, aceeași, 01.11.2016, precedată de copia contestației formulate împotriva Ordinelor de salarizare arătate, conduc la concluzia realității formulării contestației administrative prevăzute de lege.

Așadar, contrar celor reținute de instanța de fond, recurenții-reclamanți au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de contestare administrativă a Ordinelor a căror anulare se solicită, în mod greșit fiind admisă excepția inadmisibilității acțiunii lor pentru neîndeplinirea, în prealabil, a procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 285/2010.

Așa fiind, reținând că prima instanță a apreciat în mod eronat cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținându-se că în mod eronat s-a apreciat, de către instanța de fond, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată, și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

Sursa informației: www.scj.ro.